# Memorialul Victimelor Holocaustului din România

Adresă: Str. Anghel Saligny nr. 1 / Str. Lipscani nr. 1, Sector 5, Cartierul Centrul Vechi (turistic), București
An construcție: 2009
Tip ansamblu: Monumente
Tip clădire: fǎrǎ
Stil arhitectural: Monumente
Risc seismic: fǎrǎ
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Memorialul Victimelor Holocaustului din România, str. Anghel Saligny nr. 1 (intersecția cu str. Mihai Vodă, Ion Brezoianu și Lipscani), București — ansamblu sculptural din beton, oțel Corten, fontă și piatră, pe 2.894 mp, autor Peter Jacobi (n. 1935, Ploiești). Inaugurat la 8 octombrie 2009; Cuprinde incinta memorială centrală și cinci sculpturi: Coloana Memorială, Via Dolorosa, Roata Romilor, Steaua lui David și Epitaf.

## Articol
Memorialul Victimelor Holocaustului din România

Memorialul Victimelor Holocaustului din România este un ansamblu sculptural amplasat la intersecția străzilor Anghel Saligny, Mihai Vodă, Ion Brezoianu și Lipscani, sectorul 5, București, pe locul fostului Parc Brezoianu, pe malul Dâmboviței, în spatele Primăriei Capitalei și al Inspectoratului General al Poliției Române. Ansamblul a fost realizat de artistul plastic Peter Jacobi (n. 11 noiembrie 1935, Ploiești) și a fost inaugurat la 8 octombrie 2009, de Ziua Holocaustului în România, sub înaltul patronaj al Guvernului României.

Beneficiarul proiectului a fost Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, care a finanțat integral realizarea ansamblului cu suma de 17 milioane lei. Memorialul a fost construit pe o suprafață de 2.894 de metri pătrați, domeniu public al Municipiului București. Piatra de temelie a fost pusă la 9 octombrie 2006, cu ocazia Zilei Holocaustului în România, în prezența președintelui Traian Băsescu. Contractul de comandă cu artistul Peter Jacobi a fost încheiat în aprilie 2007.

Ceremonia de inaugurare din 8 octombrie 2009 a fost organizată sub înaltul patronaj al președintelui României și a reunit reprezentanți ai victimelor Holocaustului, supraviețuitori ai Holocaustului și personalități ale vieții politice, sociale și culturale românești și internaționale. Amfitrion al ceremoniei a fost actriță Maia Morgenstern. Printre participanți s-au numărat: Marele Rabin Menachen Hacohen, Primul Rabin Shlomo Sorin Rosen, Traian Băsescu — Președintele României —, Sorin Oprescu — primarul general al Capitalei —, Theodor Paleologu — ministrul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național —, Roberta Anastase, Vasile Blaga, Emil Constantinescu, Roxana Theodorescu și Mihai Oroveanu.

Ansamblul cuprinde o incintă memorială centrală și cinci sculpturi amplasate în jurul acesteia: Coloana Memorială, Via Dolorosa, Roata Romilor, Steaua lui David și Epitaf. Inscripțiile de pe plăcile monumentului sunt redactate trilingv, în română, engleză și ebraică. Pe placa principală de identificare este înscris: "Guvernul României / Memorialul Victimelor Holocaustului din România / Autor Peter Jacobi / 8 Octombrie 2009".

Contextul istorico-memorial: Holocaustul din România

Ziua Holocaustului în România și geneza memorialului

Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului din România a fost instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 672 din 5 mai 2004, data comemorativă fixată la 9 octombrie — zi care marchează pogromul de la Iași din 1941, unul dintre cele mai grave episoade ale persecuției antisemite din România. Prima Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost marcată în 2004. La 27 ianuarie este marcată Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului, în urma rezoluției adoptate la 1 noiembrie 2005 de Organizația Națiunilor Unite.

Geneza memorialului este strâns legată de activitatea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România — denumită în mod curent Comisia Wiesel, după numele președintelui său, Elie Wiesel —, ale cărei recomandări, prezentate în 2004, includeau înălțarea unui memorial al victimelor. Ca urmare, în 2005, Ministerul Culturii a inițiat demersurile pentru realizarea unui monument la București. La 10 octombrie 2005, Primăria Sectorului 5 a emis certificatul de urbanism pentru amplasamentul de la intersecția străzilor Anghel Saligny, Mihai Vodă, Ion Brezoianu și Lipscani — locul fostului Parc Brezoianu. În 2006, Ministerul Culturii a demarat Concursul de creație plastică pentru realizarea Memorialului Holocaustului în Municipiul București, proiectul câștigător fiind desemnat cel realizat de sculptorul Peter Jacobi, "reprezentarea cea mai complexă și completă a ceea ce a reprezentat Holocaustul în România". În iunie 2008, Consiliul General al Municipiului București a aprobat Planul Urbanistic Zonal, iar în februarie 2009 au început lucrările de construcție efective.

Victimele Holocaustului din România (1940–1944)

În timp ce Germania nazistă și aliații săi implementau planul de exterminare a evreilor europeni, statul român a declanșat, sub regimul mareșalului Ion Antonescu, propria persecuție sistematică a evreilor și a romilor. Memorialul din București comemorează peste 400.000 de evrei și peste 11.000 de romi deportați sau uciși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada 1940–1944.

Vagoanele de marfă au reprezentat principalul instrument al deportărilor — fapt consemnat explicit pe una dintre plăcile memorialului: în timpul Holocaustului din România, vagoanele de marfă au fost utilizate pentru transportul evreilor și romilor destinați morții. Mulți dintre evreii din Bucovina și jumătate din romii din Regat au fost deportați în Transnistria cu trenul. La Iași, în 1941, în două trenuri ale morții cu destinația Călărași și Podu Iloaiei au fost transportați 4.432 de evrei, din care 2.594 au pierit. Toți evreii din Transilvania de Nord au fost transportați la Auschwitz cu trenul. Deportările în Transnistria — teritoriul de la est de Nistru aflat sub administrație românească — au vizat în special comunitățile evreiești din Bucovina, Basarabia și din alte regiuni ale regatului. În Sala Centrală a Memorialului, pe plăci de tablă ruginită care încercuiesc încăperea, sunt inscripționate numele celor peste 250.000 de evrei și romi care au murit în urma deportărilor din 1941.

Simbolurile plastice ale memorialului reflectă identitățile duble ale victimelor. Steaua lui David — simbol al iudaismului și al poporului evreu — evocă modul în care naziștii și aliații lor au marcat evreii cu steaua galbenă pentru a-i separa de restul populației și a-i persecuta, potrivit inscripției de pe placa memorialului. Roata Romilor cu șaisprezece spițe evocă moștenirea indiană a romilor, prezentă pe steagul roma, simbolizând peregrinarea și focul — o referință la deportarea și masacrarea romilor, categorie de victime comemorata distinct în cadrul ansamblului.

Descrierea ansamblului monumental

Incinta memorială centrală

Elementul dominant al ansamblului este incinta memorială centrală — o structură masivă de beton care, privită de la distanță, produce impresia unei clădiri începute și abandonate sau a fundației unui edificiu neterminat. Pe măsură ce vizitatorul se apropie, percepția se modifică: structura se dezvăluie ca o cameră pătrată aflată într-o groapă, în care se coboară pe trepte largi cu dimensiuni intenționat variabile, impunând atenție și ritm alert oricărui vizitator neatent. Această geometrie a coborârii înspre incintă nu este accidentală — ea reproduce metaforic trecerea pragului dintre viața obișnuită și spațiul memoriei, dintre superficialitatea cotidiană și gravitatea locului.

În Sala Centrală, plăci din tablă de oțel ruginit (Corten) acoperă pereții interiori de jur împrejur, pe care sunt inscripționate numele victimelor Holocaustului — cei peste 250.000 de evrei și romi care au murit în urma deportărilor și a violențelor din perioada 1940–1944. Oțelul Corten, caracterizat prin suprafața oxidată deliberat, cu tonuri de roșu-brun intens, a fost ales atât pentru calitățile sale de durabilitate în exterior, cât și pentru cromatica sa asociabilă cu rugina, cu trecerea timpului și cu sângele — o alegere materială cu semnificație simbolică proprie. Peretele de tablă Corten apare și pe exteriorul structurii, conferind ansamblului o identitate vizuală coerentă.

Coloana Memorială

Coloana Memorială este sculptura cu cel mai puternic impact vizual dintre componentele ansamblului, datorită înălțimii și materialului său. Turnată în fontă, coloana are o înălțime de 17 metri și cântărește aproximativ 18 tone, dominând vizual spațiul fostului Parc Brezoianu și vizibilă de la distanță din mai multe artere ale zonei. Secțiunea coloanei este pătrată, fiecare dintre cele patru laturi conținând câte o singură literă în ebraică, inscripționată în relief. Cele patru litere, luate împreună, formează cuvântul ZACHOR — transliterat și tradus pe placa explicativă a monumentului ca "Amintește-ți". Coloana este, prin această construcție formală, un imperativ adresat permanent publicului: memoria nu este opțională, ci obligatorie.

Via Dolorosa

Via Dolorosa este o instalație cu pietre de mormânt desacralizate, provenite din cimitirele evreiești din Odessa și din București — strada Sevastopol. Pietrele de mormânt, smulse din contextul lor funerar original și reinstalate în cadrul memorialului, poartă urmele istoriei violente a comunităților evreiești din regiune: cimitire devastate, profanate sau complet desființate în timpul și după Holocaust. Această componentă a ansamblului conectează spațiul memorial din București cu vestigiile materiale concrete ale vieții evreiești distruse — nu prin reprezentare simbolică, ci prin prezența directă a obiectelor originale.

Roata Romilor

Roata Romilor este sculptura care comemorează distinct victimele de etnie romă ale Holocaustului din România — categorie adesea insuficient reprezentată în discursul memorial public. Sculptura preia forma roții cu șaisprezece spițe, element central al steagului roma, simbol al moștenirii indiene a romilor și, potrivit inscripției de pe placa memorialului, al peregrinării și al focului. Prezența acestei componente distincte în cadrul ansamblului reflectă recunoașterea explicită a dublei categorii de victime comemorate — atât evrei, cât și romi —, în acord cu documentarea istorică a Holocaustului din România, care atestă deportarea și masacrarea a peste 11.000 de romi.

Steaua lui David

Steaua lui David este sculptura care marchează componenta iudaică a memorialului, plasând în spațiul public semnul identitar al religiei și al poporului evreu. Inscripția de pe placa explicativă a monumentului definește simbolul și evocă instrumentalizarea sa de către regimurile nazist și colaboraționiste: naziștii și aliații lor au obligat evreii să poarte steaua galbenă a lui David pentru a-i separa de restul populației și a-i persecuta — o practică care a precedat și pregătit deportările și masacrele. Sculptura din ansamblu transformă semnul umilirii și al discriminării într-un semn al memoriei și al demnității recuperate.

Epitaf

Epitaf este cea de-a cincea sculptură componentă a ansamblului monumental, care completează ciclul simbolic al memorialului. Termenul — moștenit din tradiția funerară greco-latină, desemnând inscripția de pe piatra de mormânt — conferă acestei componente funcția de încheiere și de adresare directă a memoriei publice față de victimele comemorate. Detaliile plastice ale acestei sculpturi nu sunt documentate în sursele consultate la un nivel de precizie suficient pentru a permite o descriere monografică completă.

Coerența plastică a ansamblului

Toate elementele Memorialului Victimelor Holocaustului din România comunică prin materiale comune — beton, oțel Corten, fontă — și prin inscripții trilingve (română, engleză, ebraică) plasate pe plăci metalice fixate pe structuri de oțel ruginit. Caracterul trilingv al inscripțiilor este în acord cu natura internațională a comemorării și cu vocația universală a memoriei Holocaustului, depășind cadrul strict național. Oțelul Corten ruginit, ales ca material dominant, este prezent în toate componentele de suport ale ansamblului și generează o cromatică unitară — tonurile de roșu-brun, care se modifică în timp sub acțiunea intemperiilor, transformând inevitabil aspectul vizual al ansamblului pe măsura trecerii anilor.

Sculptorul Peter Jacobi: biografie și operă

Date biografice și formare

Peter H. Jacobi s-a născut la 11 noiembrie 1935 la Ploiești. Familia sa de sași transilvăneni se trage din Mercheașa (Streitfort), județul Brașov, și din Sighișoara (Schäßburg). Bunicul său patern emigrase în Statele Unite ale Americii, de unde s-a întors în 1920 în Transilvania ca cetățean american. Mama sa, Katharina, născută Porsche, era soră medicală pentru sugari; bunicul ei matern, Julian Porsche, venise din Boemia în Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a înființa o fabrică de sticlărie. Tatăl său, Johannes, lucra în industria de extracție a petrolului. Din cauza naturii muncii tatălui, familia s-a mutat la fiecare doi ani în altă localitate; Peter Jacobi a urmat școala în zece localități diferite și a absolvit gimnaziul la Sibiu.

În 1954 a fost admis la Facultatea de Arte, Secția Sculptură, a Institutului de Arte Plastice "N. Grigorescu" din București — astăzi Universitatea Națională de Arte —, pe care a absolvit-o în 1961. Prima sa expoziție personală a avut loc în 1965, la Galeria Simeza din București. În 1961, la absolvire, l-a cunoscut pe Ritzi Gavrilă, studentă la Facultatea de Arte Decorative din București, cu care s-a căsătorit în 1966. Ritzi Jacobi a devenit ulterior una dintre cele mai apreciate artiste textile ale generației sale la nivel internațional.

Tapiseriile tridimensionale și plecarea în Germania

Între 1961 și 1970, Peter Jacobi și Ritzi Jacobi au dezvoltat împreună un limbaj artistic inovator în domeniul textilului și al tapiseriei. Au creat primele Tapiserii tridimensionale în 1967 și primul Obiect textil în 1968, depășind cadrul convențional al tapiseriei plate și inaugurând o abordare sculpturală a fibrei textile. Au participat în 1970 la Bienala de la Veneția în cadrul Pavilionului Românesc. În același an, 1970, la vârsta de 35 de ani, Peter și Ritzi Jacobi au părăsit definitiv România, stabilindu-se în Republica Federală Germania.

În 1971, Peter Jacobi a fost numit profesor la Hochschule für Gestaltung (Universitatea de Artă Aplicată) din Pforzheim, funcție pe care a exercitat-o până în 1998. Alături de Ritzi Jacobi, a continuat să dezvolte limbajul textilului tridimensional, introducând din 1971 desene pe hârtie de orez în tapiserii și utilizând materiale neconvenționale: fibre de cocos, lână de capră, păr de cal, sisal. Au realizat serii majore de tapiserii: Transilvania (1972–1977), Exotica (1974–1978), Romanica (1978–1980), Germanica (1979–1980). Lucrările lor se găsesc în colecțiile celor mai importante instituții de artă din lume: Centrul Internațional al Tapiseriei de la Lausanne, Muzeul de Artă Modernă din Paris, Muzeul Secolului XX din Viena, Galleria Nazionale d'Arte Moderna din Roma, Museum für Kunst und Gewerbe din Hamburg, National Museum of Modern Art din Kyoto, Art Gallery of Western Australia din Perth și Power Gallery of Contemporary Art din Sydney.

Întoarcerea în România și practica artistică matură

În anii 1990, Peter Jacobi a revenit în România, participând la expoziții la București, Craiova, Brașov, Sibiu și Timișoara. Practica sa artistică matură s-a diversificat considerabil față de perioada textilă: pe lângă sculptură, a abordat fotografia și instalația, dezvoltând în special un amplu proiect de documentare fotografică a vestigiilor culturii germanilor ardeleni — spații interioare ale bisericilor-cetate, obiecte de cult, mobilier, resturi de fresce, arhitectură vernaculară în stare de degradare. Această activitate de inventariere a memorie a culturii sășilor transilvăneni este strâns legată de propria sa biografie familială.

Critica de artă a identificat în opera lui Peter Jacobi o capacitate remarcabilă de a lucra cu materiale diverse — de la pământ, nisip și pietriș la părul de capră, de la lemn până la marmură, granit și fier, cu o importantă anexă modernă: hârtia, sticla, oțelul, cauciucul. Ilina Gregori, în Observator Cultural (februarie 2011), a scris că forța ieșită din comun a lui Jacobi "nu este consecința vreunei retorici copleșitoare, ci rezultatul direct al unei mari capacități de concentrare și al unei afectivități profunde și discrete".

Memorialul Holocaustului și recunoașterea tardivă în România

Cea mai amplă lucrare a lui Peter Jacobi în România rămâne Memorialul Victimelor Holocaustului din București (2009). A donat Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației lucrarea sa "Văzut în cădere". A primit Premiul Național "Constantin Brâncuși" în 2020, acordat de Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare "Constantin Brâncuși" în parteneriat cu Institutul Cultural Român, pentru expoziția retrospectivă "Bilderfahrzeuge — Vehicule ale imaginii" — o recunoaștere întârziată a contribuției sale la arta română și internațională. Lucrările sale au fost expuse în majoritatea țărilor europene și se găsesc în colecțiile unor importante muzee, precum și în mari colecții private și publice din toată lumea, din Japonia și China până în Brazilia și Statele Unite.

*

Articolul "Despre atrocități și neuitare", semnat de Andrei Ursu și publicat pe platforma Contributors.ro la 30 iunie 2026, pornește de la o observație directă asupra Memorialului Victimelor Holocaustului din România, amplasat în spatele Primăriei Capitalei, în apropierea Palatului Justiției de pe malul Dâmboviței. Autorul descrie ansamblul — operă a sculptorului german de origine română Peter Jacobi, alcătuit din componentele Coloana Memorială, Via Dolorosa, Roata Romilor, Steaua lui David, Epitaf și două instalații realizate din pietre de mormânt desacralizate provenite din cimitirele Odessei și Bucureștiului — semnalând totodată o realitate îngrijorătoare: monumentul, inaugurat în 2009 în prezența președintelui de atunci, Traian Băsescu, rămâne practic necunoscut publicului larg, vizitat rar și ignorat chiar de persoane considerate bine informate.

Textul situează memorialul în contextul instituțional al recunoașterii oficiale a răspunderii istorice a statului român: asumarea, în 2004, de către președintele Ion Iliescu, a Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, comisie prezidată de laureatul Nobel Elie Wiesel și alcătuită din istorici români și evrei de reputație internațională. Raportul a documentat fără echivoc rolul autorităților române în exterminarea a sute de mii de evrei și a peste 11.000 de romi în perioada regimului Antonescu.

Partea centrală a articolului reconstituie, pe baza cercetării istoricului Adrian Cioflâncă (coautor al Raportului Final) și a volumului "Pogromul de la Iași (28-30 iunie 1941). Prologul Holocaustului din România" (îngrijit de George Voicu, Editura Polirom, 2006), desfășurarea pogromului antisemit de la Iași din iunie 1941. Autorul detaliază mecanismul represiunii: rebeliunea legionară din ianuarie 1941, soldată cu torturarea și uciderea evreilor din cartierele bucureștene, urmată în iunie de un pogrom de proporții mult mai mari la Iași, unde regimente ale Armatei Române, jandarmeria, poliția civilă, Siguranța și voluntari germani și români au ucis peste 14.000 de evrei, la ordinul mareșalului Ion Antonescu.

Articolul redă mărturia lui Iancu Țucărman (1922-2021), supraviețuitor al unuia dintre trenurile morții, care descrie condițiile de asfixiere și deshidratare din vagoanele de marfă ermetic închise, pe traseul Iași–Podu Iloaiei. Din cei 5.000 de evrei urcați în trenul către Călărași, doar 1.011 au ajuns vii la destinație după șapte zile; din cei 2.700 îmbarcați spre Podu Iloaiei, doar 700 au fost debarcați în viață.

O secțiune amplă a textului este dedicată unei istorii de familie: bunicul autorului, Isac (Ițic) Ușer, ulterior românizat Ușieru, născut în 1897, veteran decorat al Primului Război Mondial (medalia "Crucea Comemorativă" cu bareta Mărăşti) și manager al întreprinderii textile "Roswatir" din Iași, a fost ridicat din locuință la declanșarea pogromului, dus la Chestura de Poliție și ulterior urcat în trenul morții către Podu Iloaiei, unde a murit. Episodul include intervenția nereușită a fiicei sale, Sorana (mama autorului), care a încercat să obțină eliberarea tatălui apelând la fostul lui comandant din război, generalul în retragere Constantin Ionescu — intervenție respinsă cu motivarea "ordin de sus".

Concluziile articolului abordează fenomenul negaționismului și al discursului extremist contemporan, ilustrat prin reacții publice recente la comemorarea pogromului, și formulează un principiu central: vinovăția pentru atrocități este individuală, nu colectivă, iar imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanității are ca scop prevenirea repetării lor, indiferent de regimul politic sau ideologia care le-a generat.

Despre autor: Andrei Ursu a fost directorul științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 și este membru fondator al Fundației "Gheorghe Ursu". Este coautor și coordonator al mai multor volume și studii dedicate Revoluției din 1989 și activității Securității, printre care "Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989" (împreună cu Roland O. Thomasson, Polirom, 2019) și "Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în dosarul Revoluției din 1989". A fost distins cu Premiul Noii Reviste de Drepturile Omului (2017) și Premiul GDS (2000); de profesie inginer în software.

Bibliografie

- * *, Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România (Comisia Wiesel), Iași, Polirom, 2005. (volum tipărit)
- Ancel, Jean, Contribuții la istoria României. Problema evreiască 1933–1944, vol. I–II, Ed. Hasefer, București, 2001. (volum tipărit)
- Gregori, Ilina, "Peter Jacobi, omagiu la o aniversare", Observator Cultural, nr. 560, februarie 2011. (volum tipărit)
- Ioanid, Radu, Evreii sub regimul Antonescu, Ed. Hasefer, București, 1998. (volum tipărit)
- Despre atrocități și neuitare (Andrei Ursu)
- Memorialul Holocaustului (București) (Wikipedia România)
- Peter Jacobi (Wikipedia România)
- La pas prin București: Memorialul Victimelor Holocaustului în România (Agerpres.ro)
- Memorialul Holocaustului din România, inaugurat în Capitală (Mediafax)
- Memorialul Victimelor Holocaustului în România a fost inaugurat în Capitală (Radio România Actualități)
- Sculptorul Peter Jacobi este câștigătorul Premiului Național «Constantin Brâncuși» (Institutul Cultural Român)
- Peter Jacobi — biografie și operă (artEXIT.ro)
- Peter Jacobi — PostModernism Museum (PostModernism Museum)
- Peter Jacobi a donat Memorialului Sighet lucrarea «Văzut în cădere» (Memorialul Sighet)
- Peter Jacobi, omagiu la o aniversare (Observator Cultural)
- Comemorarea Holocaustului — Memorialul Victimelor Holocaustului din România (Ambasada României în Statul Israel)

2024:

## Specialiști
**Artist:** Peter Jacobi (Sculptor, autor)

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/memorialul-victimelor-holocaustului-din-romania