# Memorialul Renașterii / Glorie Eternă Eroilor și Revoluției Române din Decembrie 1989

Adresă: Piata Revolutiei, Sector 1, Cartierul Centru - Cișmigiu, București
An construcție: 2005
Tip ansamblu: Monumente
Tip clădire: fǎrǎ
Stil arhitectural: Monumente
Risc seismic: fǎrǎ
Monument istoric: clasa B
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Glorie Eternă Eroilor și Revoluției Române din Decembrie 1989 (Memorialul Renașterii), monument istoric, Piața Revoluției, București — ansamblu monumental din piatră, bronz și lemn de stejar, înalt de 25 m, autor Alexandru Ghilduș, arhitecți Maximilian și Mariana Zielinski. Beneficiari: Ministerul Culturii și Cultelor și Primăria Municipiului București; finalizat 05 august 2005.

## Articol
Glorie Eternă Eroilor și Revoluției Române din Decembrie 1989 (Memorialul Renașterii)

Memorialul Renașterii — Glorie Eternă Eroilor și Revoluției Române din Decembrie 1989 este un ansamblu monumental situat în Piața Revoluției (fostă Piața Palatului), sectorul 1, București, amplasat în fața fostei clădiri a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, locul unde s-a declanșat Revoluția din Decembrie 1989 în Capitală, și lângă Ansamblul monumental "Iuliu Maniu". Denumirea oficială înregistrată în Lista Monumentelor Istorice este Glorie Eternă Eroilor și Revoluției Române din Decembrie 1989 (Memorialul Renașterii), clasificat la codul LMI B-III-m-B-20028, înscris la nr. crt. 2346 în LMI 2010, Municipiul București. Materialele de execuție sunt piatra (marmură și granit), bronzul și lemnul de stejar.

Autorul ansamblului este sculptorul, pictorul și designerul Alexandru Ghilduș (n. 5 august 1952, București). Proiectarea a fost realizată de Alexandru Ghilduș în colaborare cu arhitecții Maximilian Zielinski și Mariana Zielinski și cu inginerii Teodor Raicu, Daniela Draghici și Alexandru Balas. Execuția a fost asigurată de Alexandru Ghilduș, cu colaborator principal Bogdan Hojbotă și artiștii colaboratori Ernest Budes, Cătălin Geană, Constantin Marzea, Bogdan Lefter, Mihaela Obadă, Alina Tudor, Cadri Abibula și Mihnea Ghilduș. Firmele executante au fost: Combinatul Fondului Plastic, Bog'Art, Vrom, Maer, Unilum, Bond Industries, Korendon, Rompact, Teona, Pentago și Semperflorens. Data finalizării consemnată pe placa monumentului: 05 august 2005. Beneficiarii proiectului au fost Ministerul Culturii și Cultelor și Primăria Municipiului București.

Ansamblul memorial se ridică la 25 de metri înălțime și a costat 56 de miliarde de lei vechi (ROL), echivalentul a aproximativ 1,5 milioane de euro la cursul anului 2004, pe baza contractului încheiat la 2 august 2004. Piatra de temelie a fost pusă la 15 decembrie 2004, în prezența președinților Ion Iliescu și Traian Băsescu. Inaugurarea oficială a avut loc la 1 august 2005, iar data de 05 august 2005 este consemnată pe placa monumentului ca dată a finalizării lucrărilor. Ansamblul este compus din patru elemente cu denumiri simbolice: Piața Reculegerii, Zidul Amintirii, Piramida Izbânzii și Calea Biruinței.

Contextul istoric și amplasamentul

Piața Revoluției — spațiu și memorie

Piața Revoluției, denumită Piața Palatului în perioada regimului comunist, este una dintre cele mai încărcate de semnificație istorică piețe din București. Configurată în forma actuală în deceniile de după al Doilea Război Mondial, în relație directă cu ansamblul arhitectural al fostului Palat Regal și al instituțiilor statului comunist, piața a constituit centrul simbolic al puterii politice în România între 1948 și 1989. Fostul sediu al Comitetului Central al Partidului Comunist Român — clădire ridicată în 1950–1954 după proiectul arhitectului Horia Maicu și al echipei sale, pe locul fostei Fundații Universitare Carol I — delimitează latura estică a pieței și a dominat-o administrativ și simbolic timp de patru decenii.

În perioada comunistă, spațiul din fața fostului sediu al C.C. al P.C.R. a fost transformat într-un scuar compact, gazonat, dotat cu câțiva arbori și arbuști lăsați să se dezvolte în voie, cu scopul declarat de a izola cât mai mult clădirea partidului de circulația stradală și de privirile publicului. Această configurație a supraviețuit până în 1989, când spațiul a dobândit o nouă și decisivă semnificație istorică.

Pe 21 și 22 decembrie 1989, Piața Palatului a devenit epicentrul Revoluției române. Pe 21 decembrie, în fața sediului C.C., Nicolae Ceaușescu a ținut ultimul său discurs public, întrerupt de protestele mulțimii — momentul marcat ulterior ca debutul practic al căderii regimului în București. Pe 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceaușescu cu elicopterul de pe acoperișul clădirii C.C., piața a concentrat primele momente de libertate și, totodată, unele dintre cele mai dramatice confruntări armate ale Revoluției, soldate cu victime în rândul civililor. Numărul total al victimelor Revoluției române din Decembrie 1989, la nivel național, a fost de 1.058 de persoane decedate, ale căror nume sunt înscrise pe Zidul Amintirii al Memorialului Renașterii.

Cadrul urban al amplasamentului

Piața Revoluției este înconjurată de un ansamblu de clădiri cu valoare istorică și arhitecturală deosebită, care constituie contextul urban nemijlocit al Memorialului Renașterii. Pe latura nordică se află sediul fostului Comitet Central al P.C.R. — azi Ministerul Administrației și Internelor —, clădire cu regim de înălțime P+8, cu fațadă sobră de influență sovietică, notorie pentru rolul său în evenimentele din decembrie 1989. Pe latura vestică se înalță Palatul Regal, construit în etape între 1812 și 1937 după proiectele arhitecților Paul Gottereau și Karel Liman, găzduind astăzi Muzeul Național de Artă al României. Pe latura sudică se află clădirea fostului Consiliu de Stat (azi sediu prezidențial), Biblioteca Centrală Universitară "Carol I" — reconstruită după incendierea din decembrie 1989 —, și Cercul Militar Național, edificiu eclecticist ridicat în 1912 după proiectul arhitectului Dimitrie Maimarolu.

La nord-vest de piață se află Ateneul Român, construcție neoclasică inaugurată în 1888 după proiectul arhitectului francez Albert Galleron, cea mai importantă sală de concerte a Bucureștiului și unul dintre simbolurile arhitecturale ale capitalei. Statuia ecvestră a regelui Carol I, realizată de sculptorul croat Ivan Meštrović, inaugurată în 1939, demolată în 1948 și reinstalată în 2010, se află în proximitatea imediată a pieței. Ansamblu de referință al centrului istoric al Capitalei, Piața Revoluției concentrează pe câteva sute de metri pătrați monumente din toate epocile arhitecturale moderne ale Bucureștiului, de la neoclasicismul secolului al XIX-lea până la modernismul socialist al anilor 1950.

Alegerea acestui amplasament pentru Memorialul Renașterii a fost determinată de semnificația sa istorică directă: piața nu a fost doar locul simbolic al Revoluției, ci și un spațiu al victimelor — oameni împușcați chiar în această piață sau în imediata apropiere a ei în zilele de 21–22 decembrie 1989. Amplasarea ansamblului memorial în fața fostului sediu al C.C. al P.C.R. a conferit monumentului o dimensiune contextuală care depășește funcția comemorativă obișnuită, transformând spațiul public într-un loc de memorie atașat fizic locului faptelor.

Geneza monumentului: concursul și selecția proiectului (2003–2004)

Inițiativa Ministerului Culturii și primele propuneri (2003)

Ideea ridicării unui monument dedicat victimelor și eroilor Revoluției române din Decembrie 1989 a apărut în dezbaterea publică imediat după evenimentele din 1989, dar demersul instituțional concret a fost declanșat abia în 2003, la 14 ani de la Revoluție. În acel an, Ministerul Culturii și Cultelor a invitat mai mulți artiști plastici și arhitecți să elaboreze propuneri pentru un ansamblu statuar dedicat memoriei Revoluției, urmând a fi amplasat în Piața Revoluției, în fața fostului sediu al C.C. al P.C.R. Propunerile primite nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor instituției, apreciindu-se că niciun proiect nu răspunde în mod satisfăcător complexității temei comemorative și importanței amplasamentului.

Ca urmare, Ministerul Culturii și Cultelor a decis organizarea unui concurs de soluții deschis, cu participare mai largă, pentru a identifica cel mai potrivit concept memorial. Concursul a fost structurat cu un juriu format din plasticieni de renume, reprezentanți ai Secretariatului de Stat pentru Revoluționari și reprezentanți ai Ministerului Culturii și Cultelor, asigurând astfel atât competența artistică, cât și legitimitatea memoriei revoluționare în procesul de selecție.

Concursul de proiecte din 2004 și câștigătorul

La concursul organizat în 2004 s-au înscris 15 echipe de profesioniști — artiști plastici, sculptori și arhitecți. Alexandru Ghilduș a participat singur, fără echipă, spre deosebire de toți ceilalți concurenți care și-au constituit echipe mixte de artiști și arhitecți. Juriul a deliberat și, pe 16 martie 2004, a ales proiectul lui Alexandru Ghilduș ca proiect câștigător, apreciind că răspunde cel mai bine cerințelor temei și are cea mai coerentă viziune simbolică asupra Revoluției din 1989.

Contractul de execuție, în valoare de 56 de miliarde de lei vechi (ROL) — echivalentul a aproximativ 1,5 milioane de euro —, a fost semnat la 2 august 2004, cu beneficiarii Ministerul Culturii și Cultelor și Primăria Municipiului București. Etapa de proiectare a presupus colaborarea lui Alexandru Ghilduș cu o echipă tehnico-artistică, astfel cum este consemnată pe placa monumentului: arhitecții Maximilian Zielinski și Mariana Zielinski, responsabili de integrarea arhitecturală a ansamblului, și inginerii Teodor Raicu, Daniela Drăghici și Alexandru Balaș, responsabili de structura de rezistență și instalații.

Punerea pietrei de temelie și execuția (2004–2005)

Lucrările au debutat oficial cu ceremonia de punere a pietrei de temelie, desfășurată la 15 decembrie 2004, în prezența a doi șefi de stat cu legitimitate simbolică directă față de evenimentele comemorate: președintele în exercițiu Traian Băsescu și fostul președinte Ion Iliescu — cel care exercitase funcția de șef al statului în primele zile ale Revoluției și în anii imediat următori. Prezența ambilor președinți la această ceremonie a conferit momentului o dimensiune politică notabilă, dată de tensiunile care marcaseră relația dintre cele două personalități în campania electorală din toamna anului 2004.

Execuția ansamblului a fost coordonată direct de Alexandru Ghilduș, cu Bogdan Hojbotă ca colaborator principal. Echipa de artiști colaboratori care a participat la realizarea componentelor plastice ale ansamblului — grup statuar, relief, Zidul Amintirii — a cuprins: Ernest Budes, Cătălin Geană, Constantin Marzea, Bogdan Lefter, Mihaela Obadă, Alina Tudor, Cadri Abibula și Mihnea Ghilduș. Execuția componentelor industriale și de construcții a implicat un număr de 11 firme specializate: Combinatul Fondului Plastic, Bog'Art, Vrom, Maer, Unilum, Bond Industries, Korendon, Rompact, Teona, Pentago și Semperflorens.

Lucrările s-au finalizat în vara anului 2005. Inaugurarea oficială a ansamblului a avut loc la 1 august 2005, iar data de 05 august 2005 este consemnată pe placa de bronz a monumentului ca dată a finalizării lucrărilor. Decalajul de câteva zile dintre inaugurare și finalizare reflectă practica curentă a lucrărilor de for public, în care inaugurarea politică precede uneori finalizarea tehnică integrală a ansamblului. Amplasamentul, inițial denumit în proiect prin raport la fostul sediu al C.C., a primit oficial denumirea de Piața Revoluției prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, consolidând legătura nominală dintre spațiul public și memoria evenimentelor din 1989.

Descrierea ansamblului monumental

Structura și materialele ansamblului

Memorialul Renașterii este un ansamblu monumental de for public cu suprafața de circa 600 mp, executat din piatră (marmură albă și granit), bronz (alamă) și lemn de stejar. Cele patru componente ale ansamblului — Piața Reculegerii, Zidul Amintirii, Piramida Izbânzii și Calea Biruinței — formează un discurs vizual și spațial unitar, fiecare element purtând o denumire simbolică care explicitează intenția conceptuală a autorului. Întregul ansamblu este iluminat cu un sistem electric propriu, integrat în structura pavimentului și a elementelor verticale. Pavimentul general al ansamblului este realizat din plăci de marmură și granit.

Piața Reculegerii

Piața Reculegerii este spațiul central al ansamblului, o piațetă în miniatură care concentrează toate celelalte elemente ale memorialului. Pavimentul este din marmură și granit, cu bănci din piatră dispuse perimetral pentru a asigura condiții de ședere și meditație vizitatorilor. Piața Reculegerii este spațiul de pietate al întregului ansamblu — locul în care vizitatorul se oprește, citește numele de pe Zidul Amintirii și percepe proporțiile Piramidei Izbânzii. Conceptual, piațeta reproduce la scară redusă logica unui forum comemorativ: spațiu deschis, delimitare clară față de traficul pietonal cotidian, elemente verticale care marchează gravitatea locului.

Zidul Amintirii

Zidul Amintirii este componenta cu funcție documentară directă a ansamblului. Are înălțimea de 170 cm și prezintă în partea superioară un bandou continuu din bronz (alamă) pe care sunt inscripționate, în relief, numele celor 1.058 de victime ale Revoluției române din Decembrie 1989. Sub banda cu numele victimelor este gravat textul: "Eroi martiri ai Revoluției din 1989". Zidul este realizat din marmură albă, iar contrastul cromatic dintre piatra deschisă și bronzul oxidat al plăcilor cu inscripții conferă ansamblului o solemnitate deliberată. Cele 1.058 de nume — acoperind victimele de pe întreg teritoriul României, nu doar din București — transformă zidul dintr-un element decorativ într-un document de memorie colectivă cu valoare istorică directă.

Piramida Izbânzii

Piramida Izbânzii este elementul central și dominant al ansamblului, obeliscul piramidal din marmură albă care se ridică la 25 de metri deasupra nivelului solului — înălțimea maximă a construcției. Obeliscul este amplasat în centrul Pieței Reculegerii și constituie reperul vizual al ansamblului din orice unghi de vedere al Pieței Revoluției. La baza obeliscului se află un grup statuar turnat în bronz, reprezentând figuri umane în mișcare ascendentă, simbolizând dorința de libertate a indivizilor și impulsul colectiv al Revoluției.

În vârful obeliscului este fixată Coroana, un element metalic de dimensiuni considerabile, proiectat cu un profil care evocă atât o coroană regală, cât și o formă organică deschisă spre cer. Coroana simbolizează, în viziunea autorului, jertfa celor căzuți în timpul evenimentelor din 1989, dar și caracterul viu al amintirii acestora — o amintire care trebuie să rămână vie în conștiința românilor. Asocierea vizuală dintre obeliscul ascendent și coroana de la vârf a generat cea mai cunoscută reacție de respingere din partea publicului, ansamblul primind imediat după inaugurare o serie de porecle ironice, devenite parte din folclorul urban al Bucureștiului.

Calea Biruinței

Calea Biruinței este aleea care traversează ansamblul memorial, constituind axa de circulație și, totodată, un element simbolic de sine stătător. Aleea este pavată cu bușteni de stejar tăiați transversal și așezați cu suprafața plană la nivelul solului, integrați în pavimentul general de marmură și granit. Lemnul de stejar, material organic cu puternică conotație de durată și rezistență în cultura română, conferă acestui element o textură și o cromatică distincte față de restul ansamblului, dominat de alb și metal. Calea Biruinței simbolizează drumul spre democrație, parcurs de cei care au înfăptuit Revoluția în 1989, drumul de la opresiune la libertate pe care îl figurează traversarea ansamblului dintr-un capăt în celălalt.

Lucrările de restaurare și starea actuală

Starea ansamblului s-a degradat în timp ca urmare a uzurii naturale, a vandalizărilor și a condițiilor climatice. Direcția Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public a Municipiului București (fostă Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic — AMPT) a efectuat prima etapă de restaurare, constând în: înlocuirea tuturor plăcilor de marmură sparte sau fisurate de la Piramida Izbânzii, Zidul Amintirii și Piața Reculegerii; înlocuirea buștenilor de stejar deteriorați de pe Calea Biruinței și curățarea pavimentului; repararea sistemului electric al monumentului; curățarea graffiti-urilor de pe suprafețele ansamblului; înlocuirea băncilor din piatră sparte sau dispărute și lucrări la structura de rezistență. Restaurarea a vizat exclusiv aducerea ansamblului la starea inițială, fără intervenții de modificare a concepției sau a materialelor originare.

Sculptorul Alexandru Ghilduș: biografie și operă

Date biografice și formare profesională

Alexandru Ghilduș s-a născut la 5 august 1952 în București. În 1978 a absolvit Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București — actualul Universitatea Națională de Arte —, Facultatea de Arte Decorative și Design, Secția Design, la clasa profesorilor Ion Bitzan și Vladimir Șetran. În 1979 a obținut o diplomă de specializare (master) în design industrial, cu lucrarea "Design și ambient pentru instalație de nitrurare ionică", elaborată în colaborare cu Institutul de Fizică Atomică, coordonatori Prof. Univ. Ion Bitzan și Cercetător Ing. Dr. Constantin Croitoru. A devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP) în același an, 1979, și al Comisiei Naționale Filatelice, București, din 2004.

În 2007 a obținut doctoratul în domeniul artelor vizuale cu lucrarea "Vocația plastică a sticlei", sub conducerea Prof. Univ. Dr. Mihail Mănescu. Lucrarea a abordat un domeniu de cercetare specific practicii sale artistice: brevetarea unei tehnologii de introducere în volumetria sticlei a imaginilor grafice și fotografice, o inovație care i-a permis realizarea de trofee și premii-unicat din cristal pentru numeroase companii, bănci și publicații media. Din 2010 a devenit conducător de doctorat în domeniul artelor vizuale la Universitatea Națională de Arte din București.

Cariera academică și profesională

Alexandru Ghilduș a construit o carieră dublă, simultană, de artist și cadru didactic. Din 1990 a ocupat funcția de conferențiar universitar la Universitatea Națională de Arte din București, Secția Design, devenind ulterior profesor universitar. Între 2004 și 2012 a îndeplinit funcția de Decan al Facultății de Arte Decorative și Design în cadrul aceleiași instituții, perioadă în care a inițiat și organizat numeroase conferințe internaționale și mese rotunde dedicate educației de design și relației dintre artă și piața muncii. În 2007 a fost acceptat ca membru în Comisia de Masterat a Academiei de Artă din Stuttgart (Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart), în cadrul programului Master Program Integral Studies.

Pe plan asociativ și profesional, a ocupat funcția de Președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România între 1999 și 2002, contribuind la reorganizarea structurii instituționale a UAP în perioada de tranziție postcomunistă. A fost totodată Președinte al Societății Designerilor Profesioniști din România și Expert Design al Consiliului European. În 1991 a înființat societatea Ghildush Design System, prin intermediul căreia a desfășurat activitate de design grafic, design ambiental și design de produs, realizând colaborări cu companii de publicitate, bănci și publicații media. La 15 aprilie 2019, cu ocazia Zilei Mondiale a Artei, i-a fost conferit Ordinul Național "Serviciul Credincios" în grad de Ofițer, în semn de recunoaștere a contribuției sale la viața artistică și academică românească.

Premii și distincții

Alexandru Ghilduș a obținut numeroase premii naționale și internaționale de-a lungul carierei sale. La nivel național: Premiul I la Conferința Națională a Cercurilor Științifice Studențești, București (1979); Premiul UAP pentru design, București (1979); Premiul I la Expoziția Națională a Realizărilor Tehnico-Științifice pentru Tineret, București (1980); Premiul pentru aplicarea inovativă a tehnologiei optico-mecanice în design, Salonul Național de Design, București (1982); Premiul pentru design, Salonul Național de Design (1985); Premiul I, Concursul de design, Brăila (1987); premii ale UAP la saloanele naționale anuale de artă din anii 1990–2000. La nivel internațional: finalist la Concursul Internațional de Design, Osaka, Japonia (1985); finalist la Concursul Internațional de Sticlă, Kanazawa, Japonia (1990).

Domeniile de creație

Formația artistică multidisciplinară a lui Alexandru Ghilduș — sculptor, pictor, decorator și designer — i-a permis abordarea unor teme și tehnici diverse: sculptură de for public și monumentală, pictură, design grafic, design ambiental, design de produs, fabricarea de materiale promoționale și publicitare, decoruri de lungmetraj și, în mod distinct, arta sticlei și a cristalului. Brevetul său de tehnologie pentru introducerea imaginilor grafice și fotografice în volumetria sticlei reprezintă o contribuție originală la intersecția dintre artă și tehnologie. Memorialul Renașterii rămâne lucrarea sa de for public de cea mai mare amploare și de cel mai larg impact public, devenind, prin controversele generate, unul dintre cele mai discutate monumente contemporane din România.

Recepția critică și controversele

Reacția publică imediată și poreclele populare

Inaugurarea Memorialului Renașterii la 1 august 2005 a declanșat o reacție publică negativă promptă și persistentă. Presa centrală, publicațiile culturale și publicul larg au criticat în termeni aspri atât forma Piramidei Izbânzii, cât și ansamblul în general, iar monumentul a primit o serie de porecle ironice care au intrat rapid în folclorul urban al Bucureștiului și au supraviețuit până în prezent. Cele mai cunoscute sunt: "Cartoful pe băț", "Țeapa din Piața Revoluției", "Țepușă cu cartof", "Vector cu coroniță", "Ghildușa piramidă", "Circumcizia ratată" și "Monumentul cu cartof". Editorialul revistei Săptămâna Financiară din august 2005 a sintetizat reacția critică în titlul "Memorialul Renașterii — ce oribilitate!", iar publicația culturală Suplimentul de Cultură al Editurii Polirom l-a caracterizat drept "un bibelou deloc amabil".

Ironia a fost alimentată și de o constatare a criticilor de artă: Piramida Izbânzii semăna până la suprapunere aproape cu un trofeu oferit de o revistă braziliană brutarului anului — o asociere care a amplificat percepția publică negativă și a intrat în descrierile jurnalistice ale monumentului ca detaliu recurent. Critica de specialitate a semnalat, de asemenea, absența unui raport proporțional satisfăcător între elementele ansamblului și spațiul pieței, precum și relația tensionată dintre vocabularul formal al monumentului și gravitatea istorică a evenimentului comemorat.

Poziția autorului și explicarea simbolisticii

Alexandru Ghilduș a răspuns public criticilor în mai multe interviuri acordate presei, explicând în detaliu simbolistica intenționată a fiecărui element al ansamblului. Sculptorul a subliniat că memorialul trebuia să vorbească nu doar despre trecut, ci și despre renașterea spiritului românesc — despre capacitatea poporului de a se ridica din suferință —, ceea ce a dus la adoptarea unui registru vizual al ascensiunii și al speranței, nu al doliului sau al monumentalității sumbre. A precizat că a participat singur la concurs, fără echipă, și că proiectul său a câștigat în fața a 14 concurenți cu echipe mixte de artiști și arhitecți, ceea ce atestă că juriul specializat a apreciat tocmai acea coerență conceptuală pe care publicul larg a respins-o.

Ghilduș a mai explicat că nu a urmărit o formă tradițională de monument funerar sau de glorificare, ci un ansamblu de for public care să invite la reflecție și participare activă — de unde structura de piațetă a Pieței Reculegerii, circulabilă și accesibilă, în contrast cu monumentele intangibile din tradiția clasică. Distanța dintre intenția artistică și receptarea publicului a rămas, la aproape două decenii de la inaugurare, una dintre cele mai evidente tensiuni din istoria recentă a artei de for public din România.

Controversele în contextul memoriei Revoluției din 1989

Controversele legate de Memorialul Renașterii nu s-au limitat la aspectele formale. Cercetătoarea Raluca Groșescu, analizând monumentul din perspectiva studiilor de memorie colectivă, a argumentat că Memorialul Renașterii este unul dintre cele mai semnificative și totodată cele mai problematice locuri de memorie din România — nu doar din cauza aspectului vizual, ci și pentru că pune în lumină tensiunile nerezolvate ale societății românești față de propria sa Revoluție: întrebările despre vinovați, despre numărul și identitatea victimelor, despre legitimitatea celor care au preluat puterea în decembrie 1989. Din această perspectivă, controversele estetice au funcționat și ca o formă indirectă de exprimare a unor tensiuni memoriale mai profunde.

Locul ales pentru memorial — în fața fostului sediu al C.C. al P.C.R., pe amplasamentul unde s-au produs unele dintre cele mai dramatice momente ale Revoluției — a fost, prin contrast cu controversele formale, apreciat în general ca o decizie corectă și semnificativă. Piața Revoluției rămâne, cu sau fără memorial, locul de referință al memoriei colective românești față de evenimentele din Decembrie 1989.

Arhitecții, inginerii și alți contributori

- Alexandru Ghilduș (n. 5 august 1952, București), sculptor, pictor și designer, autorul ansamblului. Proiectant și coordonator al execuției. Conferențiar și profesor la Universitatea Națională de Arte din București (din 1990); Decan al Facultății de Arte Decorative și Design (2004–2012); doctor în arte vizuale (2007); Președinte UAP (1999–2002); Ordinul Național "Serviciul Credincios" în grad de Ofițer (2019).
- Maximilian Zielinski, arhitect, colaborator la proiectare — integrarea arhitecturală a ansamblului în Piața Revoluției.
- Mariana Zielinski, arhitect, colaborator la proiectare, alături de Maximilian Zielinski.
- Teodor Raicu, inginer, colaborator la proiectare — structura de rezistență și instalații.
- Daniela Draghici, inginer, colaborator la proiectare — structura de rezistență și instalații.
- Alexandru Balas, inginer, colaborator la proiectare — structura de rezistență și instalații.
- Bogdan Hojbotă, colaborator principal la execuție.
- Ernest Budes, artist colaborator la execuția componentelor plastice ale ansamblului.
- Cătălin Geană, artist colaborator la execuția componentelor plastice ale ansamblului.
- Constantin Marzea, artist colaborator la execuția componentelor plastice ale ansamblului.
- Bogdan Lefter, artist colaborator la execuția componentelor plastice ale ansamblului.
- Mihaela Obadă, artist colaborator la execuția componentelor plastice ale ansamblului.
- Alina Tudor, artist colaborator la execuția componentelor plastice ale ansamblului.
- Cadri Abibula, artist colaborator la execuția componentelor plastice ale ansamblului.
- Mihnea Ghilduș, artist colaborator la execuția componentelor plastice ale ansamblului.
- Ion Bitzan (1924–1997), profesor coordonator al lui Alexandru Ghilduș la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", Facultatea de Arte Decorative și Design, Secția Design, București.
- Vladimir Șetran, profesor coordonator al lui Alexandru Ghilduș la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", Facultatea de Arte Decorative și Design, Secția Design, București.
- Mihail Mănescu, Prof. Univ. Dr., conducătorul tezei de doctorat a lui Alexandru Ghilduș "Vocația plastică a sticlei" (2007), Universitatea Națională de Arte București.

Firme executante: Combinatul Fondului Plastic, Bog'Art, Vrom, Maer, Unilum, Bond Industries, Korendon, Rompact, Teona, Pentago, Semperflorens

Bibliografie

- Grosescu, Raluca, Memorialul Renașterii — unul dintre cele mai controversate locuri de memorie din România, studiu de caz publicat în cercetarea despre locurile de memorie postcomuniste în România, 2021. (volum tipărit)
- * *, "Memorialul Renașterii — ce oribilitate!", editorial, Săptămâna Financiară, august 2005.
- * *, "Un bibelou deloc amabil", Suplimentul de Cultură, Editura Polirom, nr. 30 aprilie–6 mai 2005. (volum tipărit)
- Crivat, Radu, "Memorialul Renașterii — inaugurare cu VIP-uri", Jurnalul Național, august 2005.
- Lupu, Gabriela, "Regele Carol I, vecin cu țeapa lui Ghilduș", Cotidianul, 2005.
- Memorialul Renașterii (Wikipedia România)
- Alexandru Ghilduș (Wikipedia România)
- Alexandru Ghilduș — sculptor, pictor, decorator (Vatra MCP)
- Memorialul Renașterii, București. Monumentul Eroilor sau Monumentul Erorilor? (Romanian Monuments, Raluca Grosescu)
- Video: Creatorul Cartofului în țepușă din Piața Revoluției explică de ce nu îndrăgesc românii monumentul său (ProTV.ro)
- personalitate pe zi: Artistul plastic Alexandru Ghilduș (Agerpres.ro)
- Doza de cultură: Memorialul Renașterii din Piața Revoluției (Agerpres.ro)
- Memorialul Renașterii (Monumentfor.ro)
- S-a finalizat prima etapă a restaurării monumentului Memorialul Renașterii (AMPT — Direcția Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public)
- Cartoful în țeapă, cea mai cunoscută statuie din București. Povestea Monumentului Renașterii din Piața Revoluției (Bucuresti.ro)
- Memorialul Renașterii — Enciclopedia României (Enciclopedia României)
- Alexandru Ghilduș — curriculum vitae (ghildush.ro)
- Alexandru Ghilduș — Formare Culturală (Formare Culturală)

## Specialiști
**Arhitectură:** Maximilian Zielinski (tatăl); Mariana Zielinski
**Artist:** Alexandru Ghilduș (sculptor, autorul ansamblului); Bogdan Hojbotă (colaborator principal la execuție); Ernest Budes (colaborator la execuția componentelor plastice); Cătălin Geană (colaborator la execuția componentelor plastice); Constantin Marzea (colaborator la execuția componentelor plastice); Bogdan Lefter (colaborator la execuția componentelor plastice); Mihaela Obadă (colaborator la execuția componentelor plastice); Alina Tudor (colaborator la execuția componentelor plastice); Cadri Abibula (colaborator la execuția componentelor plastice); Mihnea Ghilduș (colaborator la execuția componentelor plastice)
**Construcții:** Bog'Art; Vrom; Bond Industries; Rompact; Teona; Pentago
**Structuri:** Teodor Raicu; Daniela Drăghici; Alexandru Balas

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/memorialul-renasterii-glorie-eterna-eroilor-si-revolutiei-romane-din-decembrie-1989