Blocul a fost construit de către Adrian Alexander Smeu, cetătean german, cel care a construit și Paris 38 Residence, având ca echipă în proiectare şi construcţii pe Studio 10M şi Bog'art. Construcţia se întinde pe o suprafaţă de 558 de metri pătraţi şi se ridică pe 9 etaje cu spaţii comerciale la parter. Subsolul beneficiază de o parcare subterană cu lift auto din strada Armenească, boxe şi adăpost de protecţie civilă. Spaţiul de parcare este cu sistem KLAUS, cu lift auto marca THYSSENKRUPP.
*
Casa Zoe Albescu din Maria Rosetti 38, fostă Sfântul Spiridon 56: La mica intersecţie dintre străzile Armenească şi Maria Rosetti, fostă Sfântul Spridon, la numărul 38, era o clădire deloc modestă. Povestea ei a început la începutul secolului XX, când această proprietate aparţinea lui Kiriac Rădulescu, care locuia din 1865, în imediata apropriere, pe strada Toamnei. Acesta a lăsat proprietatea de la numărul 56, actual 38, ca zestre, uneia dintre fiicele sale, Zoe. Aceasta era "soţie de colonel şi sora vitregă a bunicii noastre, Sofia Raliţa Fianu. Însă Zoe Albescu nu a locuit în această clădire, ci a închiriat-o încă din 1910-1911 familiei Verra.
Casa cu parter înalt din Maria Rosetti 38 avea faţade nu prea încărcate, ale căror ferestre cu frontoane erau ritmate de pilaştrii bogat decoraţi. Benzi de denticuli marcau cornişa, iar aticul era decorat și el cu baluştri. Avea ziduri groase, pivniţa boltită, iar podul circulabil. Ambele intrări erau prin curtea alungită. Accesul principal era mărginit de coloane canelate, cu capiteluri neocorintice. Un al doilea corp, mai scund, era alipit clădirii, probabil un fragment din clădirea anterioară. Acareturile erau căsuţe joase cu geamlâc, iar curtea era "dominată de un nuc uriaş, care acoperea tot cerul" spunea doamna Nicolina Fianu.
Încăperile erau bine aşezate şi proporţionate. Uşa mare a intrării era din lemn bogat sculptată şi avea geamurile cu desene florale. Din hol, în dreapta se deschideau biroul şi salonul spre stradă, în stânga, două dormitoare, iar în faţă o cameră mai mică. Sobele de culoarea cafelei cu lapte, brun şi azuriu, erau înalte, de colţ, în partea superioară având elemente decorative. În corpul adosat se intra din holul central printr-un coridor în partea stângă. În fotografiile familiei Verra-Burada se văd sobele, stucaturile discrete ale plafoanelor, tapetul închis la culoare, cu frunze şi flori şi ancadramentele uşilor. Locuinţa era decorată cu mobilier în stil 1900, obiecte de artă şi o splendidă galerie cu tablouri.
Din actele de căsătorie ale inginerului Barbu Verra cu Florica Gr. Protopopescu, din 1910, reiese că familia Verra, de origine greacă, venise din Sibiu şi avea o proprietate pe strada Maria Rosetti 54, actual 36. Iacob Verra, pensionar, şi soţia sa, Victoria, vând doamnei Cora M. Manolescu şi se mută cu chirie la numărul 56, actual 38, împreună cu fiul lor, Barbu, şi soţia sa. Fiica inginerului Barbu Verra, Violeta, s-a căsătorit cu avocatul Şerbănescu Burada şi a continuat să locuiască aici, cu chirie, dar cu promisiunea de a cumpăra. Angajamentul făcut familiei Verra nu a fost respectat. Zoe Albescu, neavând descendenţi, a vândut în 1942 nuda proprietate cu două corpuri de clădire şi teren cu o suprafaţă totală de 550 mp, cu condiţia de a păstra dreptul de uzufruct. Aceasta "a murit în 1951, în timpul slujbei de maslu sub patrafir". Cumpărătorul era preotul bisericii, Popa Chiţu, care se pare că achiziţionase şi alte proprietăţi personale în zonă.
În 1952, clădirea a fost naţionalizată, astfel în casă a rămas aceeaşi familie. Totdeauna cu chirie, aici s-au prăpădit străbunicii Verra, bunicii Şerbănescu Burada, s-au născut copii şi au copilărit nepoţii şi strănepoţii. În 1998, urmaşii preotului Nicoreanu au revendicat imobilul în instanţă, deşi familia care locuia de şase generaţii o cumpărase în 1997. Procesul s-a încheiat în toamna lui 2007, descendenţii inginerului Barbu Verra trebuind să părăsească clădirea în primăvară, fără să spere că doamna Haifler şi domnul Radulian, noii proprietari, o vor consolida, astfel ca această bătrână casă să aibă parte de o nouă tinereţe, întrucât exista emis un certificat de urbanism pentru o clădire P+4 pentru Maria Rosetti nr. 38 de la începutul anilor 2000. Clădirea a fost demolată ilegal în luna mai 2009. Au dispărut atunci căsuţa scundă cu geamlâc şi nucul bătrân care acoperea tot cerul, în care patru generaţii şi-au petrecut copilăria. (Iulia Barbu, Simina Stan)
Referințe:
- Crima din strada Maria Rosetti
- Bucurestiul, mutilat chiar de institutia care trebuia sa-l protejeze
- Ce sansa au cetatenii in lupta cu sistemul. Ce s-a intamplat cu casa din Maria Rosetti 38 demolata ilegal in 2009
- Clădire istorică zdrobită de un bloc de nouă etaje
- Distrugerea Bucureştiului – episodul Maria Rosetti nr. 38
- Cum este protejata o cladire de patrimoniu in Romania. Povestea ruinei de pe strada Maria Rosetti nr. 38
- Demolam orasul! Scandalul Maria Rosetti 38
2023:
2009:
