# Pensionul Francez de Domnișoare Choisy-Mangâru

Adresă: Str. Mantuleasa nr. 13 / Str. Negustori nr. 32, Sector 2, Cartierul Mântuleasa, București
An construcție: 1894
Tip ansamblu: Educaționale
Tip clădire: 1-2 niveluri
Stil arhitectural: Eclectic regional
Risc seismic: fǎrǎ
Monument istoric: nu este
Etichete: piața imobiliară, ansamblu rezidential, real estate bucuresti, agentii imobiliare Bucuresti, preturile apartamentelor, bloc, cladire

## Descriere
Clădirea Pensionului francez Choisy-Mangâru, str. Mântuleasa nr. 13 (fostul nr. 7), colț cu str. Negustori nr. 34 (azi nr. 32). Construită în 1894 la comanda d-nei Victoire Hoffman, născută Choisy. Proiectant: arh. Iancu Golinger. Clădire de formă dreptunghiulară, parter și etaj, din zid masiv cu mortar de var, acoperiș de metal, calcan spre vecin; suprafață construită 428mp.

## Articol
Pensionul / Institutul Francez de Domnișoare Choisy-Mangâru

Str. Mântuleasa nr. 13 (fostul nr. 7), colț cu str. Negustori nr. 32, și Calea Moșilor nr. 152/str. Mântuleasa nr. 29, Sector 2, București

Fondarea pensionului (1869-1898)

În luna septembrie 1869, Victoria Choisy, fiica unui colonel francez stabilit în România, deschide la București, cu autorizația Ministerului Instrucțiunii Publice, un pension particular pentru fete. Primul local al pensionului se afla pe strada Jicniței. Pe măsură ce numărul elevelor crește, institutul se mută succesiv pe Calea Călărași, apoi pe strada Negustori, unde funcționează, la numărul 10, spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Un anunț publicat în ziarul Drapelul, în vara anului 1898, confirmă existența pensionului la această adresă și menționează anul fondării, 1869, precum și reautorizarea sa de către minister în același an.

Conducerea zilnică a pensionului era asigurată, către 1898, de Elena B. Mangâru și de Rebeca Alcalay, sub îndrumarea de studii a profesorului Badea (B.) Mangâru, soțul Elenei Mangâru. Institutul oferea curs primar, secundar și facultativ, cu personal didactic ales dintre profesorii cunoscuți ai vremii și cu profesoare străine pentru predarea limbilor moderne; se preda, de asemenea, un curs special de pian. Un anunț din Adevărul, din august 1899, semnat de Rebeca Alcalay, precizează că aceasta activase 17 ani în pensionatul lui Choisy și încă un an ca succesoare a acesteia, alături de Elena Mangâru, după retragerea fondatoarei din institut.

Institutul Choisy-Mangâru (1898-1948)

Victoria Choisy (căsătorită Hoffman) se retrage din conducerea institutului în cursul anului 1898, vânzându-l Elenei Mangâru, fostă elevă și subdirectoare a pensionului. Rebeca Alcalay se retrage, la rândul ei, în 1899, lăsând conducerea exclusiv Elenei Mangâru. De la acea dată, numele institutului devine, treptat, în anunțurile de presă, „Choisy & Mangâru”, apoi „Choisy et Mangâru” și „Choisy-Mangâru”, păstrând, alături de numele noii directoare, pe cel al fondatoarei. Necrologul Elenei Badea Mangâru, publicat în decembrie 1940, confirmă că aceasta a condus institutul timp de 42 de ani, cu începere, așadar, chiar din 1898.

Sub conducerea Elenei Mangâru, institutul funcționează neîntrerupt până la naționalizarea învățământului, din 1948, an în care liceul particular de fete Choisy-Mangâru este desființat, iar elevele claselor de lichidare sunt repartizate la liceul de stat de fete nr. 4, de pe Calea Moșilor nr. 148. În ultimul deceniu de funcționare, institutul, devenit liceu de fete cu curs primar și liceal complet, cu internat, semiinternat și externat, colabora cu Institutul Francez de Înalte Studii din România și elibera certificate de stat. Numele Choisy-Mangâru a rămas, în memoria culturală bucureșteană, asociat cu un tip de educație de pension, caracteristic claselor înstărite ale orașului dinainte de 1948.

Clădirea de la Mântuleasa-Negustori (1894-1910)

Construcția din 1894

Clădirea de la strada Mântuleasa nr. 13 (fostul nr. 7), colț cu strada Negustori nr. 32 (fostul nr. 34, apoi nr. 36), este construită în 1894, la comanda doamnei Victoire Hoffman, născută Choisy, proprietara terenului. Autorizația de construire, emisă de Primăria Municipiului București la 30 aprilie 1894 (autorizația nr. 89), prevede ridicarea unei case de zid masiv, cu mortar de var, acoperită cu metal, cu calcan de zid spre vecin, cu fațada pe aliniere atât spre strada Negustori, cât și spre strada Mântuleasa. Taxele au fost achitate pentru o suprafață construită de 428,83 mp, cu parter și etaj. Proiectul a fost întocmit de arhitectul Iancu Golinger.

Clădirea are formă dreptunghiulară, este amplasată pe limitele parcelei de colț, cu latura lungă către strada Negustori și latura scurtă către strada Mântuleasa, ambele fațade fiind trasate pe aliniament. Stilul este eclectic, remarcat prin eleganța modenaturii și prin rezolvarea simplă, funcțională a partiului. Planul cadastral din 1911 înregistrează, alăturat, atât clădirea Școlii Mântuleasa (școală comunală, ridicată în 1880 pe latura opusă a străzii), cât și clădirea Școlii Choisy-Mangâru, ambele documentând programul de arhitectură școlară dezvoltat pe strada Mântuleasa la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Institutul pe acest amplasament (1900-1910)

Deși ridicată în 1894, clădirea este ocupată de institut abia din primăvara anului 1900. Un anunț din Voința Națională, publicat în vara aceluiași an, precizează că, „cu începere de la Sf. Gheorghe trecut” (23 aprilie 1900), institutul „s-a mutat în localul său propriu, clădit anume pentru școală”, la adresa strada Negustori nr. 36 și strada Mântuleasa nr. 17-19. Timp de zece ani, institutul funcționează la această adresă sub numele „Choisy & Mangâru”, ulterior „Choisy et Mangâru”.

Un anunț din Dimineața, din august 1905, descrie programul institutului la această adresă: curs primar, secundar și facultativ, cu limba franceză și limba germană obligatorii în cursul primar, italiana și engleza facultative, supraveghetoare străine aduse din țările ale căror limbi le predau, atenție deosebită acordată lucrului manual, croitoriei, desenului și picturii, precum și pianului, predat după cursurile conservatorului. Institutul revendica, în epocă, statutul de singurul din categoria sa fără nicio corigentă sau repetentă la examenele de stat. În 1910, institutul se mută într-o clădire nouă, de pe Calea Moșilor, iar sursele consultate nu precizează destinația ulterioară a clădirii de la Mântuleasa-Negustori.

Clădirea de la Calea Moșilor nr. 152/Mântuleasa nr. 29 (din 1910)

Mutarea din 1910 și funcționarea liceului

În 1910, institutul se mută definitiv într-o clădire nouă și mai încăpătoare, ridicată pe colțul dintre Calea Moșilor și strada Mântuleasa, la adresele Calea Moșilor nr. 152 și strada Mântuleasa nr. 29. Sursele disponibile nu identifică arhitectul acestei clădiri. O relatare din revista Conservatorul, din 1911, despre serbarea de sfârșit de an școlar organizată „în localul institutului”, cu o expoziție de lucrări de pictură și broderie ale elevelor - printre care Elena Păunescu, Rasela Zinger, Saly Zuker și Ștefania Bernfeld, coordonate de d-ra Charlotta Bercovici -, confirmă funcționarea institutului la noua adresă încă din primii ani ai deceniului doi al secolului XX.

La această adresă, institutul funcționează, sub numele de Institutul, apoi Liceul de fete Choisy-Mangâru, până în 1948. Un anunț din Universul-Capitala, din septembrie 1947, prezintă liceul ca instituție care eliberează certificate de stat, cu curs primar și licean complet, internat, semiinternat și externat, funcționând în colaborare cu Institutul Francez de Înalte Studii din România. Potrivit istoricului publicat de instituția de învățământ care funcționează astăzi în această clădire, aceasta a fost reconstruită în condiții moderne după cutremurul din 10 noiembrie 1940 - an în care moare, de altfel, și Elena Badea Mangâru, directoarea institutului.

Naționalizarea și soarta ulterioară a clădirii

În 1948, odată cu naționalizarea învățământului particular, Liceul de fete Choisy-Mangâru este desființat, iar elevele claselor de lichidare sunt repartizate la liceul de stat de fete nr. 4, de pe Calea Moșilor nr. 148. La sfârșitul aceluiași an, în fostul local al pensionului Choisy-Mangâru de pe Calea Moșilor se deschide Școala medie tehnică de cooperație din București, potrivit unei relatări din Viața Capitalei, din toamna anului 1949. Clădirea își păstrează, astfel, funcțiunea școlară, sub o nouă administrație și un nou profil de învățământ.

De-a lungul deceniilor următoare, clădirea de pe Calea Moșilor nr. 152 găzduiește succesiv diverse profiluri de învățământ tehnic și economic, funcționând astăzi ca sediu al Colegiului Economic „Hermes”. Tradiția numelui Choisy-Mangâru este revendicată, separat, și de Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”, instituție care s-a mutat, în 1972, pe strada Olari nr. 29-31, un amplasament diferit de cel al clădirii originale. Cele două filiații instituționale - una legată de clădirea fizică de pe Calea Moșilor nr. 152, cealaltă de continuitatea numelui și a tradiției pedagogice - nu se suprapun, iar sursele consultate nu permit stabilirea unei ierarhii certe între ele.

Personaje

- Victoria Choisy (Hoffman) — fiica unui colonel francez stabilit în România; fondatoarea pensionului, în septembrie 1869; comanditara clădirii de la strada Mântuleasa nr. 13/strada Negustori nr. 32, ridicată în 1894; se retrage din conducerea institutului în 1898, vânzându-l Elenei Mangâru.
- Rebeca Alcalay — asociată la conducerea pensionului timp de 17 ani, către sfârșitul secolului al XIX-lea; succesoare, alături de Elena Mangâru, a Victoriei Choisy, timp de un an, după retragerea acesteia din 1898; se retrage, la rândul ei, în 1899.
- Elena Badea Mangâru — fostă elevă și subdirectoare a pensionului Choisy; preia conducerea institutului în 1898; îl conduce, sub numele Choisy-Mangâru, timp de 42 de ani, până la moartea sa, la 30 decembrie 1940; înmormântată la cimitirul Bellu din București.
- Badea (B.) Mangâru — profesor, soțul Elenei Mangâru; director de studii al institutului, menționat în această calitate în anunțurile de presă din 1898.
- Iancu Golinger — arhitect; autorul proiectului clădirii ridicate în 1894 la colțul străzilor Mântuleasa și Negustori, prima clădire construită special pentru pensionul Choisy.

Presa vremii

Capitolul de față reproduce, în ordine cronologică și cu ortografia din original, textul integral al principalelor anunțuri și relatări de presă privind pensionul, apoi institutul Choisy-Mangâru, identificate în cursul documentării. Pentru notița din Națiunea (1948), reprodusă într-un comunicat administrativ mai amplu privind repartizarea elevilor din întreaga țară, s-a păstrat doar fragmentul referitor la institut; pentru articolul din Femeia (1967), semnat, s-a preferat rezumarea conținutului, cu păstrarea, între ghilimele, doar a formulării devenite proverbială.

Drapelul, iulie-septembrie 1898

„PENSIONATUL FRANCES DE DOMNIȘOARE CHOISY. București, Strada Negustori No. 10. Dirigeat de D-na Elena B. Mangâru și D-șoara Rebeca Alcalay. Fondat în 1869 și din nou autorisat anul acesta de Onor. Ministerul respectiv. Curs primar secundar și facultativ. Personalul didactic ales din profesorii bine cunoscuți. Pentru limbile moderne profesoare streine. Curs special de piano. Inscrierile se fac de la 15 August iar cursurile se încep la 1 Septembrie. Director de studii, profesor B. MANGÂRU.”

Adevărul, august 1899

„Instiințare. După o rutină de 17 ani în pensionatul Choisy, și după un an ca succesoare în urma retragerei D-nei Choisy din acest institut, fac cunoscut, părinților elevelor mele și prietenelor, că m-am retras din acest institut ce l-am avut în asociație cu d-na Elena B. Mangâru. Rebecca Alcalay.”

Timpul, august 1899

„INSTITUTUL FRANCEZ DE DOMNIȘOARE «CHOISY». BUCUREȘTI. — Str. Negustori, 10, sub direcțiunea D-nei ELENA B. MANGARU. Curs primar, secundar și facultativ. Instrucțiune aleasă. Personalul didactic este ales dintre profesoarele și profesorii încercați și bine cunoscuți în învățămîntul public și privat, iar pentru limbile moderne sunt profesoare streine. Institutul se află așezat în unul din cele mai sănătoase cartiere ale Capitalei, având grădini și curți pentru recreațiunea elevelor. Dormitoare, săli de studii anume clădite, toate sunt spațioase, bine aerisite și curat întreținute. Acest institut este singurul care la examenele depuse la Stat la finele acestui an școlar, a avut numai o singură corigentă; toate cele-l-alte eleve din acest institut au fost promovate cu succes. Inscrierile se fac de la 15 August, iar cursurile încep la 1 Septembrie.”

Voința Națională, iulie-septembrie 1900

„INSTITUTUL FRANCEZ DE DOMNIȘOARE. Fondat în 1870. CHOISY & MANGĂRU. BUCURESCI. — STR. NEGUSTORI 36, MANTULEASA 17-19. Cu începere de la Sf. Gheorghe trecut, Institutul s-a mutat în localul său propriu, clădit anume pentru școală. CURS PRIMAR, SECUNDAR ȘI FACULTATIV. Inscrierile încep de la 15 August, iar cursurile la 4 Septembrie. DIRECȚIUNEA.”

Dimineața, august 1905

„Institutul Francez de Domnișoare «Choisy et Mangâru». BUCUREȘTI. Str. Negustori 36 și Mântuleasa 17-19. Curs primar, secundar și facultativ. Limba Franceză și Germană obligatorii din Cursul primar, în prețul curent al cursului, iar Italiana și Engleza facultative. Supraveghetoarele streine se aduc în fiecare an din țările respective. Se dă o mare atențiune lucrului manual, croitoriei desemnului și picturei. Pianul se predă după curs al conservatorului. Local propriu, anume clădit în partea cea mai sănătoasă a orașului. Îngrijirea și întreținerea copiilor este în destul cunoscută părinților. Anul acesta toate elevele cari au trecut ixamenele la Stat, atât din cursul primar cît și secundar, au fost promovate, așa că institutul nostru a fost clasat cel dintâiu, de oarece este singurul care nu are nici o repetentă și nici o corigentă. Inscrierile se fac de la 20 August la cancelaria institutului, iar cursurile se încep la 5 Septembrie. Prospectele se trimit gratis. DIRECȚIUNEA.”

Conservatorul, aprilie-iunie 1911

„Serbarea școlară de la Institutul de fete Choisy-Mangâru. Sărbătorirea sfârșitului de an școlar nu se mărginește astăzi la obișnuitele solemnități oficiale ce se organizează de școlele statului, căci aproape fiecare institut ține să arate în public progresele realizate de elevii săi în răstimpul unui an de muncă școlărească. Așa de pildă, pentru aleasa asistență care a participat la frumoasa serbare ce s-a dat eri în localul institutului Choisy-Mangâru din calea Moșilor No. 162, a fost ocazia fericită de a putea vedea și admira frumoasele lucrări de pictură și broderie expuse în două din saloanele școlii care au stârnit admirația tuturor acelor cari au vizitat această expoziție. Deosebi lucrările de broderie ale elevelor cari urmează de lîngă liceu cu cursul liber de lucrul manual sub conducerea d-rei Charlotta Bercovici, sunt demne de toată lauda. Lucrările expuse de d-rele Elena Păunescu, Rasela Zinger, Saly Zuker și Ștefania Bernfeld sunt adevărate minuni de execuție în arta broderiei.”

Necrolog, decembrie 1940

„Domnul Badea Mangâru, soț; domnul Mangâru și doamna Maricica Mangâru, fiu și noră, doamna Cecilia Tulceanu și domnul Fedea Tulceanu, fiică și ginere, precum și familiile inrudite, cu profundă durere anunță încetarea din viață a scumpei lor ELENA BADEA MANGÂRU, directoarea liceului de fete Choisy-Mangâru, pe care l-a condus timp de 42 de ani, cu toată dragostea și destoinicia. Inmormântarea se va face Luni 30 Decemvrie, ora 3 și jumătate după amiază, la cimitirul Bellu, în a cărui capelă este depusă.”

Universul-Capitala, septembrie 1947

„LICEUL DE FETE «Choisy — Mangâru». Calea Moșilor Nr. 152. Eliberează certificate de stat. Curs primar și liceal complect. Internat, semi-internat, externat. Lucrează în colaborare cu «INSTITUTUL FRANCEZ DE INALTE STUDII DIN ROMANIA». Primește zilnic inscrieri la cancelaria școlii.”

Națiunea, septembrie 1948 (fragment)

„[...] Elevele fostului lic. t. f. part. Choisy Mangâru [...] se vor înscrie la lic. fete nr. 4 Cal. Moșilor 148.” — fragment din comunicatul „Repartizarea elevilor claselor de lichidare ale fostelor școale de grad secundar din întreaga țară”, Ministerul Învățământului Public.

Viața Capitalei, octombrie-decembrie 1949

„In localul fostului pension «Choisy Mangâru» din Calea Moșilor, a avut loc într-un cadru sărbătoresc deschiderea Școlii medii tehnice de cooperație din București. Festivitatea a avut loc în prezența profesorilor și reprezentanților Comisiei de Organizare a Cooperației.”

Femeia, 1967 (rezumat)

Articolul, semnat de Pia Rădulescu, critică tonul didactic-moralizator al unei emisiuni de televiziune pentru tineret, comparându-l defavorabil cu limbajul matur, lipsit de spectaculozitate, al unei emisiuni despre sport. Autoarea folosește numele institutului, la peste două decenii de la desființarea lui, ca reper negativ pentru un stil considerat desuet și infantilizant, opunându-i „tonul de pension «Choisy-Mangâru»” unei abordări moderne, potrivite unui public matur.

Bibliografie

- MUCENIC, Cezara, Strada Mântuleasa, București. Materiale de Istorie și Muzeografie, vol. XXVI, Muzeul Municipiului București, 2012 (articol)
- Istoric (Colegiul Economic „Hermes”)
- Choisy-Mangâru (Mademoiselle's Blog)
- Silvia Colfescu – Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene (madelinciteste.wordpress.com)

Clădirea Pensionului francez Choisy-Mangâru, str. Mântuleasa nr. 13 (fostul nr. 7), colț cu str. Negustori nr. 34 (azi nr. 32). Construită în 1894 la comanda d-nei Victoire Hoffman, născută Choisy. Proiectant: arh. Iancu Golinger. Clădire de formă dreptunghiulară, parter și etaj, din zid masiv cu mortar de var, acoperiș de metal, calcan spre vecin; suprafață construită 428mp. Amplasată pe limitele parcelei de colț, cu latura lungă spre str. Negustori și latura scurtă spre str. Mântuleasa, fațadele pe aliniere pe ambele străzi. Stilul eclectic, remarcat prin eleganța modenaturii și rezolvarea simplă, funcțională a partiului. Destinație inițială: pensionat francez privat pentru fete.

August 2023:

Mai 2022:

## Specialiști
**Arhitectură:** Iancu Goliger

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/mantuleasa-13