Casele doctorului B. Ferrati
La mică distanță de palatul lui Gheorghe Bibescu, pe strada Justiției, se află două case cu efigii boierești pe fațadă, la nr. 48. Clădirile sunt astăzi părăsite și nu au nicio placă comemorativă. Fațadele sunt decorate cu structuri sculptate reprezentând un cap de bărbat și unul de femeie. Starea lor actuală este una de degradare, deși valoarea istorică este evidentă. Se impune conservarea și valorificarea corespunzătoare a acestor imobile, care pot fi considerate, fără îndoială, monumente istorice.
Un document din 1718, emis de Marica Brâncoveanu, văduva lui Constantin Brâncoveanu, menționează că domnitorul îi dăruise medicului său, doctorul Ferrati, mai multe case situate în apropierea palatului, de-a lungul Dâmboviței. Acestea fuseseră cumpărate din averea domnească de la Tanasie Vornicul și oferite medicului „spre odihnă”, cu drept de stăpânire pe durata vieții sale.
În anul 1714, odată cu mazilirea și arestarea lui Constantin Brâncoveanu de către otomani, Ferrati a fugit, iar casele au rămas fără proprietar, fiind ocupate temporar de diverse persoane. Un document al Bibliotecii Academiei Române, intitulat „Casa din București a doctorului Ferrati”, localizează imobilul pe cheiul Dâmboviței, în sudul orașului, pe strada Gârliței (denumire dispărută ulterior), în spatele Tribunalului.
În timpul domniei lui Ștefan Cantacuzino (1714–1716), proprietatea i-a fost reconfirmată de soția acestuia, cu mențiunea că poate fi transmisă urmașilor. Ferrati susținea însă că achiziționase casele din Târgul Bucureștilor de la o femeie, fără obligații față de fostul domnitor, considerat între timp „viclean” de către autoritățile otomane. Într-o declarație din timpul unui proces de revendicare, medicul indică drept vecinătăți biserica Sfântul Nicolae din Prund și hanul Golescu (pe locul actualei Jariștea). O publicație de specialitate din 1942 localizează imobilul la intersecția străzilor Gârliței, Artei, Bibescu Vodă și Rahovei, confirmând amplasarea în aceeași zonă. După plecarea lui Ferrati în Moldova, casele au revenit, în anul 1732, în posesia familiei inițiale, iar în 1748 au reintrat în proprietatea lui Grigore Brâncoveanu, nepotul domnitorului.
Amplasarea caselor în imediata apropiere a palatului lui Constantin Brâncoveanu explică rolul lor strategic: medicul putea interveni rapid la nevoie, dar și observa mișcările din jurul curții domnești. Informațiile ar fi fost transmise familiei Cantacuzino, adversara domnitorului, fapt sugerat chiar de afirmația că Ferrati „s-a aflat de-a pururi în folosul casei noastre”. În mod analog, se amintește că în 1914 un spion rus a primit o locuință în apropierea unui sediu al Siguranței, fiind astfel monitorizat permanent. Ulterior, imobilele au fost asociate și cu alte personaje, precum Iosif Kalnocki, viitor mareșal al curții lui Constantin Mavrocordat, despre care se afirmă că ar fi coordonat de aici o rețea de informații. Prin valoarea lor documentară și poziția în țesutul istoric al orașului, aceste case reprezintă un reper important al Bucureștiului vechi și merită protejate și integrate într-un circuit de patrimoniu. (Gabriel Ciotoran)
Referințe:
- Clădiri din zona străzii George Georgescu - studiu istoric (Gabriel Ciotoran) - mențiune "Casele doctorului B. Ferrati"
Mai 2023:
