# Casa Themistocle V. Alexandrescu

Adresă: Str. Jean Louis Calderon nr. 16, Sector 2, Cartierul Batiștei, București
An construcție: 1899
Tip ansamblu: Case/Vile
Tip clădire: 2-5 niveluri
Stil arhitectural: Neoclasic
Monument istoric: clasa B
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Casa Temistocle Alexandrescu reprezintă un exemplu remarcabil de arhitectură eclectică cu influențe academiste franceze. Volumetria este clar articulată, cu un corp principal dezvoltat pe un plan ordonat, accentuat de poziția de colț și de un element rotunjit de tip turn, care marchează intersecția străzilor Jean Louis Calderon și Dianei. Accesul principal este orientat către curte și este marcat de un portic cu coloane masive, soclu înalt și trepte ample din piatră, flancate de jardiniere.

## Articol
Casa Temistocle (Temistocles) Alexandrescu

Notă: prezentarea de față constituie o sinteză documentară realizată pe baza Studiului istoric al imobilului din strada Jean Louis Calderon nr. 16, sector 2, București, elaborat în anul 2023 de arhitecta dr. Adina Dinescu, specialist atestat în domeniul patrimoniului construit. Textul preia, structurează și valorifică informațiile istorice, arhitecturale și urbanistice din acest studiu, cu scopul de a face cunoscută evoluția, valoarea și semnificația Casei Temistocle Alexandrescu într-un format accesibil și coerent, destinat documentării și promovării patrimoniului arhitectural bucureștean.

Identificare generală și localizare

Casa Temistocle (Temistocles) Alexandrescu este situată în București, pe strada Jean Louis Calderon nr. 16, sectorul 2, într-un țesut urban istoric format la sfârșitul secolului al XIX‑lea și începutul secolului al XX‑lea. Imobilul ocupă o poziție de colț, cu deschideri către strada Jean Louis Calderon și strada Dianei, poziție care îi conferă un rol urban important în cadrul fronturilor construite din zonă. Parcela este amplasată într‑un areal protejat, caracterizat printr‑un fond construit valoros, preponderent rezidențial, cu reședințe urbane ale elitei bucureștene de la 1900.

Regimul juridic de protecție și contextul urban

Imobilul face parte din Zona Protejată nr. 21, fiind recunoscut pentru valoarea sa arhitecturală și urbanistică. Această includere presupune menținerea caracterului arhitectural original, protejarea volumetriei, a compoziției fațadelor, a elementelor decorative și a relației clădirii cu spațiul public și curtea interioară. Casa se înscrie într‑un context istoric bine conturat, în care parcelarul, aliniamentele și regimul de înălțime reflectă etapele de dezvoltare ale Bucureștiului modern.

Evoluția istorică a tramei stradale și a zonei

Zona în care se află imobilul apare documentată în planurile istorice ale Bucureștiului din a doua jumătate a secolului al XIX‑lea, inclusiv în planurile Borroczyn, Pappasoglu și în planurile cadastrale și topografice realizate la sfârșitul secolului al XIX‑lea și începutul secolului XX. Trama stradală s‑a definit progresiv, pe măsura extinderii orașului către nord și nord‑est, iar strada Jean Louis Calderon a devenit parte a unui cartier rezidențial destinat claselor educate și funcționarilor de rang înalt. Fondul construit din zonă este caracterizat prin imobile cu regim de înălțime redus, cu parter, etaj și mansardă, realizate într‑un limbaj arhitectural eclectic, cu influențe academiste și franceze.

Proprietarii imobilului și evoluția juridică

Clădirea a fost construită în anul 1899, pe baza Autorizației de construire nr. 138 din 2 iulie 1899, emisă de Primăria Municipiului București – Serviciul Tehnic. Autorizația a fost emisă pe numele primului proprietar, Temistocle (Themistocle) V. Alexandrescu, personalitate a vieții publice bucureștene, licențiat în drept și matematică, profesor de matematică la Liceul Sfântul Sava și la Seminarul Central, autor de manuale de specialitate și publicist. De asemenea, acesta a fost membru al consiliului de administrație al Casei de Depuneri, consilier comunal, ofițer al stării civile și director al Clubului Conservator.

Autorizația inițială prevedea o aliniere complexă a imobilului către străzile Polonă, Prudenței și Dianei, cu retrageri controlate și o teșitură la colț, subliniind importanța poziției urbane a clădirii. În perioada interbelică, proprietatea a suferit modificări de cotă și partaj succesoral, fiind implicată în tranzacții și licitații care reflectă istoria economică a epocii. Imobilul este descris în documente ca având un teren de aproximativ 950 mp, o clădire principală cu parter, etaj, mansardă și pivniță parțială, precum și dependințe în curte.

După cel de‑al Doilea Război Mondial, clădirea a avut o destinație mixtă, fiind utilizată atât ca locuință, cât și ca spațiu educațional. În anul 1948, în urma decretelor de naționalizare, imobilul a trecut în proprietatea statului. În anii următori a fost utilizat de diverse instituții, inclusiv ca școală și cămin de fete al Școlii Tehnice Financiare București. Ulterior, a fost administrat de instituții publice și, după 1990, de RA‑APPS.

În urma proceselor de retrocedare, imobilul a fost restituit moștenitorilor familiei Alexandrescu, fiind apoi vândut către diverși proprietari privați. Începând cu anul 2004, clădirea a fost supusă unui amplu proces de consolidare, restaurare și reamenajare, fiind adaptată funcțiunii de hotel, cunoscută sub numele de Hotel El Greco.

Vechimea construcției și etapele de intervenție

Construcția datează de la sfârșitul secolului al XIX‑lea, anul 1899 fiind confirmat de autorizația de construire inițială. De‑a lungul timpului, imobilul a fost supus mai multor intervenții majore, autorizate în anii 1962, 1963, 1966, 2004 și 2013. Aceste intervenții au inclus lucrări de reparații, consolidări structurale, modificări de compartimentare, refacerea planșeelor, înlocuirea șarpantei și adaptări funcționale. Proiectul inițial al clădirii este semnat de arhitectul R. Nedelescu, nume asociat arhitecturii rezidențiale bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX‑lea.

Rezolvarea arhitecturală și compoziția volumetrică

Casa Temistocle Alexandrescu reprezintă un exemplu remarcabil de arhitectură eclectică cu influențe academiste franceze. Volumetria este clar articulată, cu un corp principal dezvoltat pe un plan ordonat, accentuat de poziția de colț și de un element rotunjit de tip turn, care marchează intersecția străzilor Jean Louis Calderon și Dianei. Accesul principal este orientat către curte și este marcat de un portic cu coloane masive, soclu înalt și trepte ample din piatră, flancate de jardiniere. Fațadele sunt tratate simetric, cu un ax central puternic accentuat, completat de registre verticale de ferestre bogat decorate. Limbajul decorativ este de inspirație clasică, cu elemente florale și zoomorfe, medalioane, console, baluștri și profile elaborate. Colțurile clădirii sunt marcate de volume verticale care preiau și continuă linia soclului și a cornișelor.

Fațada principală este organizată pe mai multe registre orizontale, delimitate prin brâuri și cornișe. La nivelul etajului întâi, ferestrele sunt încadrate de coloane angajate de ordin compozit, care susțin console și frontoane decorative. Etajul superior, rezultat în urma intervențiilor ulterioare, are o expresie mai simplificată, dar păstrează coerența compozițională prin utilizarea pilaștrilor și a unei cornișe secundare. Elementul de colț, tratat sub forma unui turn cu balcon rotund și balustradă din fier forjat, constituie unul dintre cele mai spectaculoase detalii ale clădirii. Acesta este acoperit cu o cupolă din tablă de zinc, prevăzută cu lucarne circulare și încheiată cu un element decorativ metalic care accentuează verticalitatea și rolul urban al colțului.

Fațadele laterale și relația cu spațiul public

Fațadele laterale, aliniate străzilor Jean Louis Calderon și Dianei, respectă un ritm regulat al golurilor și plinurilor, cu ferestre alungite, tratate diferențiat la parter și la etaj. Parterul este marcat de un soclu puternic, cu asize și profile, iar ferestrele sunt prevăzute cu glafuri sprijinite pe console. La etaj, ferestrele beneficiază de frontoane curbe și parapete cu baluștri, conferind fațadelor un caracter reprezentativ. Pe fațada dinspre strada Dianei se remarcă golul vertical corespunzător scării interioare, tratat cu vitraliu, element rar și valoros în peisajul rezidențial bucureștean.

Distribuția interioară și organizarea funcțională

Planul interior este caracteristic reședințelor urbane de la sfârșitul secolului al XIX‑lea, cu un ax central de acces care conduce către un hol generos, din care se distribuie simetric spațiile principale. Scara principală, amplasată axial, reprezintă un element de reprezentare, fiind realizată inițial din lemn, cu balustradă din fier forjat și elemente decorative. O a doua scară, secundară, deservea spațiile de serviciu și asigura legătura funcțională cu curtea. Spațiile interioare sunt caracterizate de înălțimi mari și proporții generoase. Deși unele elemente decorative originale au fost pierdute sau alterate în urma intervențiilor succesive, parterul păstrează încă fragmente de decorație care indică nivelul de rafinament al amenajărilor inițiale. Etajele superioare au o tratare decorativă mai sobră, reflectând atât funcțiunea, cât și modificările ulterioare.

Încadrarea tipologică și valoarea patrimonială

Casa Temistocle Alexandrescu se înscrie în tipologia reședințelor urbane ale elitei politice și intelectuale românești de la sfârșitul secolului al XIX‑lea. Construită într‑o perioadă de deschidere către modelele occidentale, clădirea reflectă aspirațiile sociale și culturale ale comanditarului, precum și nivelul ridicat al arhitecturii rezidențiale bucureștene din epocă. Prin volumetrie, limbaj arhitectural, poziție urbană și istorie, imobilul reprezintă un reper semnificativ al patrimoniului construit al Bucureștiului.

Situația actuală și utilizarea contemporană

În prezent, clădirea este utilizată cu funcțiunea de hotel, adaptare realizată prin intervenții care au urmărit, în principiu, păstrarea caracterului arhitectural și a elementelor definitorii ale compoziției originale. Deși unele modificări, precum înlocuirea tâmplăriei originale cu tâmplărie din PVC, afectează autenticitatea imaginii istorice, imobilul își păstrează în continuare valoarea arhitecturală și urbanistică, fiind un exemplu relevant de reutilizare adaptivă a patrimoniului construit.

Semnificație urbană și culturală

Casa Temistocle Alexandrescu este o mărturie a evoluției Bucureștiului modern, a modului în care elitele politice și intelectuale au contribuit la configurarea orașului și a felului în care arhitectura rezidențială a preluat și adaptat modelele occidentale. Prin istoria sa complexă, prin calitățile arhitecturale și prin rolul urban pe care îl joacă, imobilul rămâne un reper important pentru înțelegerea patrimoniului arhitectural bucureștean de la 1900.

August 2023:

## Specialiști
**Arhitectură:** Radu D. Nedelescu; Adina Dinescu (studiu istoric 2023)

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/jean-louis-calderon-16