„Blocul meu este lipit de Asociația Națională a Surzilor, o casă cu un singur nivel, de sfârșit de secol XlX-început de secol XX, tipic bucureșteană, cu intrarea prin curte și cu ferestre spre curte și spre stradă, ornate cu ancadramente specifice. Clădirea care adăpostește Asociația Națională a Surzilor contrastează cu vecinul ei cubist, dar, ca peste tot în București, stilurile se învălmășesc într-o alcătuire pitorească. Avea un balcon din fier forjat, chiar sub streașină, în așteptarea unui etaj care nu a mai fost construit! Prin anii ’80, o furtună a doborât un arbore bătrân din curte, iar acesta, în cădere, a dat jos balustrada, a rămas numai platforma, exact pe colțul casei, sub acoperiș. I-am citit povestea în cartea Duduței Olian, Bucureștii sufletului. Clădirea este donația unui părinte îndoliat: O plăcuță de piatră, cu o inscripție săpată stângaci, ne oferă, poate, o explicație indirectă: Acest imobil, a fost donat de Raoul Schmidt în anul 1944 în memoria fiului său căzut pe front.” (Victoria Dragu Dimitriu)
Referințe:
- [Victoria Dragu Dimitriu, Din Armenească la Cașin, Editura Vremea, 2025, pag. 20] (volum tipărit)
Mai 2024:
