Postarea lui George Butunoiu pomeneşte de un ziar de care astăzi aproape nimeni nu mai ştie. Am trecut în copilărie prin faţa acestei case de sute şi sute de ori. Aproape în fiecare zi. Nu am ştiut niciodată nimic despre trecutul casei. Şi nici nu am bănuit existenţa venerabilei inscripţii de deasupra acestei intrări care, acum 45 de ani ca şi astăzi, era mai mult decât neatrăgătoare. Construcţia are doar două etaje iar faţada uşor curbată nu este aliniată, cum sunt restul imobilelor din jur, la traseul rectangular al străzii Brezoianu. Aparent modesta clădire, cea mai veche de pe acest segment al străzii, găzduia acum aproape 150 de ani un ziar. Era zona în care se concentraseră în acea perioadă cele mai importante redacţii de presă din Bucureşti.
„Rumanischer Lloyd“... Citind denumirea aceasta “amestecată”, unii se pot întreba în mod justificat: ce fel de ziar era de fapt acesta? Românesc? German? Britanic? Găsim nişte răspunsuri pe Wikipedia în limba germana, unde publicaţia de la Bucureşti are o pagină dedicată. Aflăm de acolo că ziarul a fost la început bilingv, româno-german. Şefii de redacţie au cu toţii nume germane: Hans Kraus, Joseph Schlesinger, Max Hermann Schroff, Gustav Albrecht. Ziarul şi-a schimbat de câteva ori denumirea: „Neue Bukarester Zeitung“, apoi „Bukarester Freie Presse“, pentru ca în noiembrie 1885 să revină la denumirea inițială. Din decembrie 1886 este publicat exclusiv în limba germană.
Din aceeaşi sursă aflăm ca a mai existat încă din 1870 un ziar cu profil asemănător, bilingv româno-german, fondat de jurnalistul Julius Wechsler, originar din Franconia Centrală (Mittelfranken). Iar în anii 1922-1923 este publicat un cotidian „Bukarester Lloyd“, care preia numerotarea ziarului „Rumanischer Lloyd”. O publicație fondată şi condusă de germani. Un ziar al Imperiului German? Realitatea este de cele mai multe ori mai complexă decât nişte etichetări rapide. Pacifista Bertha von Suttner (1843-1914), laureată a Premiului Nobel pentru Pace, considera în anii dinaintea Primul Război Mondial că publicaţia era favorabilă păcii.
Iar redactorul-şef al ziarului, Max Hermann Schroff (1867-1914) a fost expulzat din Regatul României după ce a scris un articol critic despre împăratul german, Wilhelm al II-lea. El s-a stabilit ulterior la Braşov (Kronstadt), aflat atunci în Imperiul Austro-Ungar, unde a condus redacţiile ziarelor de limbă germană “Kronstädter Zeitung” şi “Kronstädter Tageblatt“.
Merită menţionat că şi în Ardeal Max Hermann Schroff a avut probleme cu puterea, de data aceasta în urma unor articole considerate prea favorabile germanilor şi nefavorabile politicilor maghiare. A fost condamnat la un an de închisoare și închis în închisoarea din Szeged, de unde a reuşit să evadeze. (Cristian Mihu)
*
Istoria presei scrise din București, note de subsol. Pe strada Brezoianu încă se vede inscripția de deasupra intrării în fostul sediu al ziarului Rumänischer Lloyd. Publicația a apărut prima oară în 1880, apoi a fost construit sediul, azi cea mai veche clădire de pe tronsonul străzii Brezoianu dintre bulevardul Elisabeta și strada Domnița Anastasia. După naționalizarea din 1950, clădirea a devenit rezidențială, funcțiune menținută și-n prezent deși fațada și spațiile comune sunt destul de degradate. Frontispicul se încăpățânează să reziste și e practic singura „urmă” lăsată în țesutul orașului de ziarul ăsta uitat. (City News Bucuresti)
Referințe:
- Istoria presei scrise din București, note de subsol pe strada Brezoianu
- Rumänischer Lloyd
- Oana Marinache, Arhitur – Strada Brezoianu și zona Grădinii Cișmigiului, Asociația și Editura Istoria Artei, 2024
- Biroul Lloyd din Bucureştii anilor 1900 (se pare că aici se face o confuzie cu firma de asigurări)
- Rezistența Urbană
August 2023:
ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada Ion Brezoianu 12:
The building located at 12 Ion Brezoianu Street in Bucharest stands as a testament to the architectural splendor of late 19th and early 20th-century urban design. This structure reflects the eclectic architectural style that was prevalent during this period, characterized by a blend of Neoclassical and Baroque elements. Despite the wear and tear visible on its facade, the building retains a sense of grandeur and historical significance, capturing the essence of Bucharest's rich architectural heritage.
The facade of the building is constructed with a smooth stone finish, providing a solid and dignified appearance. The stonework, although weathered, still exudes a sense of permanence and strength, typical of buildings from this era. The facade is organized into a symmetrical arrangement, a common feature in Neoclassical architecture, which emphasizes balance and proportion. This symmetry is evident in the placement of windows, doors, and decorative elements.
One of the most striking features of the building is its ornate cornice that runs along the top edge of the facade. This cornice is richly decorated with classical motifs, including dentils and brackets, which add to the building's imposing presence. The cornice overhangs slightly, creating a shadow line that enhances the three-dimensional quality of the facade.
The windows on the upper floors are tall and rectangular, framed by simple yet elegant moldings. These windows are symmetrically arranged, with pairs of windows flanking a central single window. Above each window, there are decorative lintels that add a touch of Baroque flourish to the otherwise restrained Neoclassical design. The central window on the second floor features a small, decorative balcony with intricate wrought-iron railings, providing a focal point for the facade and adding to its vertical emphasis.
On the ground floor, the building features large, arched windows and doorways, which once served as entrances to commercial spaces. These arches are framed by pronounced moldings and keystones, which are typical of Baroque influence. The central entrance is particularly noteworthy, featuring a grand archway with a richly decorated keystone and a fanlight above the door. This entrance is flanked by two smaller arched windows, creating a balanced and inviting entryway.
The decorative elements on the facade are further enhanced by the presence of pilasters, which run vertically between the windows. These pilasters are relatively simple, with plain shafts and modest capitals, but they add a sense of order and strength to the building's design. The pilasters extend from the ground floor to the cornice, emphasizing the building's verticality and providing a visual framework for the facade.
The building's roofline is punctuated by a small, central pediment, which adds a touch of classical grandeur to the design. This pediment is decorated with sculptural details, including scrollwork and a central cartouche, which enhance the building's overall aesthetic. The roof itself is flat, a common feature in urban buildings of this period, allowing for practical use of the rooftop space.
Despite its current state of disrepair, with visible signs of weathering, graffiti, and neglect, the building at 12 Ion Brezoianu Street retains its architectural integrity. The patina of age adds a layer of historical authenticity, reminding viewers of the building's longevity and the many stories it has witnessed over the years.
The building’s ground floor currently houses commercial establishments, with storefronts that have been modified to meet contemporary needs. These modifications include modern signage and storefront windows, which contrast with the historical elements of the facade. While these changes are necessary for the building's ongoing use, they also highlight the tension between preserving historical architecture and accommodating modern commercial activities.
In summary, the building at 12 Ion Brezoianu Street is a remarkable example of eclectic architectural design, blending Neoclassical and Baroque elements to create a structure that is both elegant and imposing. Its symmetrical facade, ornate cornice, tall windows, and decorative elements reflect the architectural trends of the late 19th and early 20th centuries. Despite the challenges of aging and urban development, the building continues to stand as a significant part of Bucharest's architectural heritage. It serves as a reminder of the city's rich history and the enduring beauty of its urban landscape, capturing the imagination of those who pass by and inspiring efforts to preserve its legacy for future generations.
