# Palatul Dumitrache Ghica (Mihalache Ghica)

Adresă: Str. Ilfov nr. 4-6, Sector 5, Cartierul Centrul Vechi (turistic), București
An construcție: 1800
Tip ansamblu: Case/Vile
Tip clădire: 1-2 niveluri
Stil arhitectural: Neoclasic
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Palatul Dumitrache Ghica (Mihalache Ghica), strada Ilfov nr. 4-6, Sector 5, București, ridicat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de banul Dumitrache Ghica (1755-1824), moștenit de fiul său Mihail (Mihalache) Ghica (1794-1850), mare ban și colecționar, fondator prin donația din 1834 al Muzeului Național de Antichități. Sediu al Prefecturii Ilfov din 1862, extins în 1895, ocupat de Comandamentul Aviației Germane până la 24 august 1944, azi sediu al Judecătoriei Sectorului 3.

## Articol
Palatul Dumitrache Ghica (Mihalache Ghica)

Ctitorul: banul Dumitrache Ghica

Palatul aflat la intersecția Splaiului Independenței cu strada Ilfov, la numerele 4-6, a fost ridicat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de banul Dumitrache Ghica (1755-1824). Dumitrache Ghica a deținut, în cursul carierei sale boierești, dregătorii importante în ierarhia Țării Românești, ajungând mare ban. Casa sa, construită pe malul Dâmboviței, s-a numărat printre reședințele boierești ridicate în acea perioadă în vecinătatea curții domnești. Mihail D. Ghica, cunoscut în epocă drept Mihalache Ghica (n. 1794 – d. 1850), a fost fiul marelui ban Dumitrache (Dimitrie) Ghica și al celei de-a treia soții a acestuia, Elena Razu. A fost fratele a doi domnitori ai Țării Românești, Grigore al IV-lea Ghica (domn 1822-1828) și Alexandru D. Ghica (domn 1834-1842). După moartea tatălui său, în 1824, Mihalache Ghica a moștenit casa părintească de pe strada Ilfov, pe care a locuit-o și a transformat-o, în deceniile următoare, într-un spațiu de expunere pentru colecțiile sale de antichități.

Palatul părintesc al lui Mihalache Ghica

Despre înfățișarea și conținutul casei a scris, în 1873, memorialistul Cezar Bolliac, care l-a cunoscut personal pe Mihalache Ghica: „Palatul părintesc al lui Mihalache Ghica (pe colțul format de Splaiul Independenței și strada Ilfov nr. 6) era un adevărat muzeu de antichități, adunate din țară; galeria lui de pictură și sculptură erau citate de europeni și biblioteca, avută în manuscrise, erau imense.” Mărturia lui Bolliac rămâne una dintre puținele descrieri directe ale interiorului palatului, așa cum arăta acesta în timpul vieții lui Mihalache Ghica.

O mențiune independentă a clădirii apare și în lucrarea lui Frederic Dame, Bucarest en 1906, care localizează sediul Prefecturii Ilfov chiar în „casa bătrânului ban” de pe strada Ilfov, confirmând continuitatea folosirii clădirii ca reper administrativ al orașului la o jumătate de secol după moartea ctitorilor ei. Mihalache Ghica s-a căsătorit, după anul 1823, cu Catinca Faca. Din această căsătorie au rezultat șase copii: Elena, cunoscută sub numele de Dora d'Istria, Matei (1828-1852), Gheorghe (1830-1896), Olga (1832-1867), căsătorită cu beizadea Grigore M. Sturdza, fiul domnitorului Moldovei Mihail Sturdza, Vladimir (1833-1905), căsătorit cu Elisa Crețulescu, și Sofia (1841-1864), căsătorită cu contele O. Rurke. Genealogia familiei este consemnată în anexele lucrării lui Ioan C. Filitti.

Palatul-muzeu

Colecția de antichități și numismatică

Înainte de 1834, Mihalache Ghica reușise să adune, în palatul său de pe strada Ilfov, o colecție însemnată de antichități. Pasionat de istorie și arheologie, a pus bazele numismaticii românești, alcătuind prima mare colecție de monede vechi din Țările Române. Colecția cuprindea, alături de monedele greco-romane și bizantine, obiecte de artă, sculpturi și piese de științe naturale, numite în epocă „curiozități”. Din 1842, Mihalache Ghica a fost membru al Societății de Istorie și Arheologie din Odesa, una dintre puținele instituții științifice de profil din regiune la acea vreme. Despre bogăția colecției adunate în casa părintească a scris fiica sa, Elena Ghica, cunoscută sub numele literar Dora d'Istria, care își amintea că tatăl ei „adunase acasă în muzeul său toate antichitățile ce putuse să sustragă de la nepăsarea țăranilor”. Scriitorul francez Elias Regnault, în lucrarea Principatele Dunărene, menționează printre piesele păstrate în acest muzeu particular o sabie atribuită regelui suedez Carol al XII-lea, descoperită la Târgoviște și purtând inscripția „Carolus XII Suecorum Rex”.

Donația din 1834 și Muzeul Național de Antichități

În noiembrie 1834, Mihalache Ghica a donat Statului colecția sa de antichități, alcătuită din piese arheologice, sculpturi și 1258 de monede greco-romane și bizantine descoperite pe teritoriul Țării Românești. La 3 noiembrie 1834, domnitorul Alexandru D. Ghica, fratele său, a trimis Eforiei Școalelor Naționale avizul favorabil înființării unui muzeu „înzestrat cu o însemnătoare colecție și alte deosebite obiecturi de antichități”. Colecția donată a stat la baza Muzeului Național de Antichități, instituție înființată în localul Colegiului Sf. Sava din București și considerată precursoarea actualului Muzeu Național de Istorie a României. Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, continuatorul instituțional al muzeului, reține drept dată oficială a înființării ziua de 3 noiembrie 1834, când domnitorul Alexandru D. Ghica a semnat actul de recunoaștere a instituției. Muzeul a funcționat inițial pe lângă Eforia Școalelor Naționale, în incinta Colegiului Sf. Sava, iar supravegherea colecției a fost încredințată conservatorului Carol Wallenstein.

Cercetări arheologice de teren

Mihalache Ghica nu s-a limitat la rolul de colecționar, ci a participat direct la cercetări de teren. În anul 1836, însoțit de Vladimir de Blaremberg, inginer al statului și rudă prin alianță, banul a întreprins săpături arheologice la Caracal, unde a descoperit un sarcofag de piatră și o „gropiște”, cuptor antic de cărămidă. La Slăveni-Romanați, cei doi cercetători, însoțiți de consulul Franței, marchizul de Châteaugiron, au descoperit un sanctuar subteran închinat zeului Mithra. În colecția sa figurau și două inscripții pe plăci de fier, descoperite în județul Romanați și datând din timpul împăraților romani Hadrian și Marc Aureliu. Cea mai veche dintre ele, atribuită primelor decenii ale secolului al II-lea, consemna acordarea dreptului de căsătorie (connubium) unor soldați din cohortele ilirice staționate pe teritoriul provinciei. Aceste piese, alături de colecția numismatică, au consacrat activitatea lui Mihalache Ghica drept una dintre contribuțiile timpurii esențiale ale arheologiei românești moderne.

Evoluția instituțională

Sediul Prefecturii Ilfov

Din 1862, clădirea de pe strada Ilfov a devenit sediul Prefecturii județului Ilfov, păstrându-și astfel funcția de reper administrativ moștenită încă din perioada în care aparținuse familiei Ghica. Trecerea de la reședință boierească la instituție publică a marcat începutul unei serii de intervenții asupra construcției inițiale, necesare pentru a adapta spațiul noilor atribuții administrative. Clădirea a fost extinsă în 1895 și, ulterior, în perioada interbelică, etape în care volumul construit inițial de banul Dumitrache Ghica a fost completat cu corpuri noi. Aceste intervenții succesive explică de ce înfățișarea actuală a clădirii diferă considerabil de cea descrisă de Cezar Bolliac în 1873, păstrând totuși amplasamentul și rolul de reper administrativ al zonei.

Ocupația germană și eliberarea din 1944

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a găzduit Comandamentul Aviației Germane. La 24 august 1944, ora 4:30, ostașii români angajați în apărarea Bucureștiului împotriva trupelor hitleriste au luat cu asalt clădirea, iar întregul comandament german a fost făcut prizonier în urma luptelor purtate. Episodul este consemnat pe o placă memorială montată pe fațada clădirii, cu următorul text: „În ziua de 24 august 1944, orele 4:30, ostașii români, luptând pentru apărarea Bucureștiului împotriva trupelor hitleriste, au luat cu asalt această clădire în care se afla comandamentul aviației germane. În urma luptelor purtate, întregul comandament german a fost făcut prizonier. SLAVĂ OSTAȘILOR ROMÂNI CARE AU LUPTAT PENTRU LIBERTATEA ȘI INDEPENDENȚA PATRIEI NOASTRE!”

De la Sfatul Popular la Judecătoria Sectorului 3

După instaurarea regimului comunist și desființarea prefecturilor interbelice, clădirea a devenit, din 1949, sediul Sfatului Popular al regiunii București, noua structură administrativă introdusă de autoritățile comuniste în locul vechilor prefecturi și primării. În prezent, clădirea de pe strada Ilfov nr. 4-6 funcționează ca sediu al Judecătoriei Sectorului 3 din București, păstrând, de peste două secole, rolul de reper administrativ al orașului, inaugurat odată cu ridicarea sa de către banul Dumitrache Ghica la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Personaje

- Dumitrache Ghica (1755-1824) — mare ban al Țării Românești; ctitorul palatului de pe strada Ilfov, ridicat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care i-a purtat numele.
- Mihail (Mihalache) Ghica (1794-1850) — fiul lui Dumitrache Ghica; mare vistier (din 1824) și mare ban (din 1837), vornic din lăuntru, frate al domnitorilor Grigore al IV-lea Ghica și Alexandru D. Ghica; colecționar de antichități, numismat și arheolog, membru din 1842 al Societății de Istorie și Arheologie din Odesa; prin donația sa din 1834 a pus bazele Muzeului Național de Antichități, precursorul actualului Muzeu Național de Istorie a României.
- Elena Ghica, cunoscută sub numele literar Dora d'Istria (1828-1888) — fiica lui Mihalache Ghica; scriitoare și intelectuală, una dintre figurile culturale românești cele mai cunoscute în Europa secolului al XIX-lea; a evocat în scrierile sale colecția de antichități adunată de tatăl ei în palatul de pe strada Ilfov.

*

Există o evocare a acestui interesant personaj, pe care Cezar Bolliac a compus-o mult mai târziu, după moartea lui Ghica, în 1873: „Banul Mihalache Ghica, Nenea Mare al lui Vodă, voinic din întru şi preşedinte al Sfatului Administrativ, in perpetuum, prezida toată mişcarea intelectuală oficialmente, în opoziţiuni şi în rivalitate cu Câmpineanul, care era sufletul acestei mişcări ... Palatul părintesc al lui Mihalache Ghica (pe colţul format de Splaiul Independenţei şi strada Ilfov nr. 6) era un adevărat muzeu de antichităţi, adunate din ţară; galeria lui de pictură şi sculptură erau citate de europeni şi biblioteca, avută în manuscrise, erau imense.” În noiembrie 1834 Mihalache Ghica donează Statului colecţia sa, care cuprindea atât piese de ştiinţe naturale - aşa-numitele „curiozităţi", care împodobeau, după gustul epocii, numeroase colecţii europene -, cât şi obiecte arheologice, sculpturi şi 1258 de monede greco-romane şi bizantine „găsite tot în acest Prinţipat". La 3 noiembrie 1834, dată memorabilă a arheologiei şi muzeografiei româneşti, domnitorul Alexandru Ghica trimite Eforiei Şcoalelor Naţionale avizul favorabil înfiinţării unui muzeu „înzestrat cu o însemnătoare colecţie şi alte deosebite obiecturi de antichităţi" pentru a se face „priveghere de a se ţine în bună păstrare". (Petre Alexandrescu)

*

Ridicat de banul Dumitrache Ghica (1755-1824) la sfârşitul secolului al XVIII-lea, a aparţinut şi fiului său Mihalache Ghica (1796-1850), un fel de ministru de interne şi mare colecţionar, fondatorul primului muzeu din Bucureşti, pe baza colecţiilor strânse în această casă. Din 1862 a devenit sediul Prefecturii Ilfov. Clădirea a fost extinsă în 1895 şi în perioada interbelică. În prezent, este sediul Judecătoriei Sectorului 3. (Locuri din București) / Ati dat si voi copy/paste din Wikimapia, unde am scris eu informaţiile de mai sus… Între timp am schimbat însă, ar trebui să schimbaţi şi voi denumirea în Palatul Mihalache Ghica, căci aşa e mai cunoscut, deşi nu Mihalache l-a construit. (Madalin) / Nu e „originalul”. A fost reconstruit la sfarsitul secolului XIX. Seamana mai degraba cu Palatul Ghica-Tei, desi nu cred ca e ridicat de Xavier Villacrosse. (Mihai) - comentarii la articolul menționat.

Referințe:

- Clădirea Judecătoriei Sectorului 3, palat al lui Mihalache Ghica (cetateanul.net)
- 160 de ani sub semnul continuității (mențiune la pag. 1)
- Palatul Dumitrache Ghica (Locuri din București)
- PORTRET: Elena Ghica – una dintre cele mai rafinate intelectuale europene ale secolului al XIX-lea
- Palatul Banului Dumitrache Ghica (foto)
- The former departmental prefecture of Bucharest, now the Sector 3 Courthouse (foto)
- 155 de ani de la organizarea Muzeului Naţional de Antichităţi, în prezent Institutul de Arheologie ''Vasile Pârvan''
- Bucarest en 1906, de Frederic Dame - mențiune pag. 73: „la, ou est la prefecture d'Ilfov, la de­meure du vieux ban, (on designait ainsi la maison du ban Dumitrake Ghica, pere de Scarlat)
- Istoric (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, București)
- PORTRET: Elena Ghica – una dintre cele mai rafinate intelectuale europene ale secolului al XIX-lea (Radio România Cultural)
- Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie (SCIVA), vol. 46, nr. 1, articol de Petre Alexandrescu (Biblioteca Digitală a Bucureștilor)
- The former departmental prefecture of Bucharest, now the Sector 3 Courthouse (fotografie) (Wikimedia Commons)
- Palatul Banului Dumitrache Ghica (fotografie) (Flickr)

August 2023:

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/ilfov-6