Hotel Hugues

Hotelul Hugues

Donat Hugues și hotelul de lux de pe Podul Mogoșoaiei (1835-1870); Un bucătar belgian la București

În jurul anului 1835, la București ajunge bucătarul belgian Donat Hugues. Motivul stabilirii sale în Capitală nu este cunoscut cu certitudine, dar la acea vreme persoanele înstărite își aduceau adesea bucătari de rang înalt din occident, fie pentru o casă boierească, fie pentru curtea domnească. La 1842, planul Bucureștilor semnala existența a doar patru hanuri în tot orașul, cu servicii departe de cele ale unui hotel modern; hotelurile de lux, cu restaurant, lipseau aproape cu desăvârșire din Capitală.

Construcția hotelului (1856-1860)

Între 1856 și 1860, Donat Hugues a ridicat, pe Podul Mogoșoaiei (devenit, din 1878, Calea Victoriei), în chiar zona Pieței Teatrului Național, hotelul care avea să îi poarte numele. Clădirea a fost înălțată pe locul fostelor grajduri ale Consulatului Austriei, între Hotelul Continental și Pasajul Englez, și dispunea inițial de două etaje și 40 de camere. Pentru un pachet format din dormitor, salon și cameră pentru servitori, oaspeții plăteau în jur de 15 franci, sumă însemnată pentru vremea aceea.

Bucătăria franceză și trufele

Donat Hugues este considerat pionierul bucătăriei franceze la București și primul bucătar care a introdus trufele în meniurile bucureștene — „cărbuni stinși și negri, dar arzători”, cum le descria scriitorul Dimitrie Ralet. Cronicarul Ulysse de Marsillac, unul dintre cei mai apropiați observatori ai Bucureștiului acelor ani, descria astfel restaurantul, în 1870: iarna, cinele se serveau într-o sală luminată cu gaz, cu vedere spre Piața Teatrului; vara, mesele se mutau într-o grădină mică, dar răcoroasă. Meniul cuprindea, după preferințele clienților, bucătărie franțuzească, nemțească, rusească, italienească și românească, la prețuri între 4-5 și peste 20 de franci.

Lumea boemă de la Hugues (1870-1890)

Chelnerul Nicolae și clienții de vază

Alături de sala mare a restaurantului se aflau mai multe separeuri, unde se retrăgeau mesenii mai rafinați, uneori cu formații proprii de lăutari. Chelnerul Nicolae, un ardelean cunoscut pentru replicile sale în limba latină, devenise el însuși un personaj popular al Bucureștiului, imitat pe scenă de actorul Grigore Manolescu. Printre clienții cei mai fideli s-au numărat boierul avocat Mihail Cornea, boierul Ulysse Cretzeanu și bancherul Abraham Halfon, deținătorul uneia dintre cele mai mari bănci ale țării. Un client aparte a fost doctorul Simion Marcovici (1835-1886), medic reputat pentru diagnostice, ale cărui gusturi culinare deosebit de exigente erau satisfăcute personal de bătrânul Hugues.

Succesiunea bucătarilor

După Donat Hugues, conducerea afacerii a trecut la Edmond Bourgeois, apoi la un nepot al fondatorului, Baptistin Mars, care l-a adus la Hugues pe bucătarul Trompette, fost în serviciul omului politic francez Léon Gambetta. Sub conducerea lui Mars, restaurantul a cunoscut o nouă perioadă de faimă, găzduind bancheте și mese ale personalităților vremii.

Duelul culinar din 1881 și banchetul Românul

În 1881, restaurantul a fost gazda unui „duel culinar” între Constantin Isvoranu, unchiul lui Alexandru Marghiloman, și Juan Pedro Aladro Kastriota, ambasadorul Spaniei la București: doi meniuri somptuoase, comandate pe rând de fiecare dintre ei, s-au încheiat la egalitate, fără o a treia rundă decisivă. În același an, la 27 septembrie 1881, bucătăria de la Hugues și o sută de chelneri au asigurat banchetul organizat în sala Teatrului cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la apariția ziarului Românul al lui C. A. Rosetti, la care au participat aproximativ 300 de invitați, printre care Ion C. Brătianu, principele Dimitrie Ghika și actorul Matei Millo.

Vizita lui Eminescu

La începutul anului 1889, potrivit mărturiei diplomatului N. Petrașcu, poetul Mihai Eminescu a poposit la Hugues pentru o cafea cu rom — episod scurt, aflat spre sfârșitul vieții și al carierei sale literare.

De la Hugues la Hotel Riegler (1890-1944)

Vânzarea din 1890; Preluarea de către Georges Riegler

În 1890, Donat Hugues a vândut hotelul și restaurantul rivalului său, Iordache Ionescu, cunoscut pentru bucătăria tradițională românească. Fostul local a intrat apoi în proprietatea cofetarului Georges Riegler. Un anunț de presă din noiembrie 1894 arată că preluarea a avut loc mai devreme decât indică unele surse ulterioare, care plasează momentul în jurul anului 1900: la 14 noiembrie 1894 se redeschidea, sub numele „Hotel de Paris (fost Hotel Hugues)”, restaurantul complet remobilat, condus de un bucătar adus de la Hotelul Windsor din Sinaia. Această denumire, „Hotel de Paris”, folosită la Calea Victoriei nr. 54 în 1894, nu are legătură cu Hotel Paris de la Str. Academiei nr. 21, ridicat în 1927 după planurile arhitectului Arghir Culina — cele două fiind hoteluri distincte, la peste trei decenii și câteva sute de metri distanță unul de celălalt.

Hotel Riegler

Localul a devenit cunoscut, în continuare, drept Hotel Riegler. În perioada interbelică, fațada a fost refăcută în stil belle époque — opus trendului art deco al vremii —, clădirea a fost înălțată cu un etaj și mansardată, iar pe fațadă a rămas doar balconul central. Pe frontispiciu apărea stema regală a României, cofetăria Riegler fiind furnizoare a Casei Regale.

Bombardamentul din 1944

Palatul Telefoanelor, aflat vizavi de clădire, a fost una dintre țintele principale ale bombardamentelor aviației germane din zilele de 23-24 august 1944, iar clădirea fostului Hugues a fost afectată la rândul ei.

Anonimizare și clădirea astăzi

Blocul IAL-ICRAL

În perioada comunistă, clădirea și-a pierdut identitatea: mansarda a fost refăcută, fațada a fost restaurată auster, iar imobilul a devenit bloc de locuințe administrat de Întreprinderea de Administrare Locativă (IAL), ulterior de Întreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă (ICRAL).

Degradare și restaurarea din 2020

După 1990, clădirea a fost lăsată în paragină de autorități și investitori, fațada fiind acoperită treptat de tâmplărie termopan, aparate de aer condiționat și elemente kitsch. În 2020, Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS) a intervenit cu o reabilitare sumară, limitată la vopsirea fațadei într-o nuanță de galben, fără înlăturarea termopanelor și a aparatelor de aer condiționat existente. Astăzi, clădirea de la Calea Victoriei nr. 54 funcționează ca imobil de locuințe, cu spații comerciale la parter.

Personaje

• Donat Hugues — bucătar belgian stabilit la București în jurul anului 1835; fondatorul, în 1856-1860, al hotelului și restaurantului care i-a purtat numele; pionier al bucătăriei franceze și al trufelor în Capitală.
• Baptistin Mars — nepot al lui Donat Hugues, i-a succedat la conducerea restaurantului (după un scurt interimat al lui Edmond Bourgeois); l-a adus la Hugues pe bucătarul Trompette, fost în serviciul lui Léon Gambetta.
• Georges Riegler — cofetar; a preluat fostul local Hugues în 1894, redeschis sub numele „Hotel de Paris”, ulterior cunoscut drept Hotel Riegler; cofetăria sa a fost furnizoare a Casei Regale a României.
• Ulysse de Marsillac — (1821-1877), francez stabilit la București, gazetar și memorialist; cronicar înflăcărat al vieții orașului, autor al uneia dintre cele mai cunoscute descrieri ale restaurantului Hugues (1870).

Referințe:

• Povestea hotelului Hugues, locul unde bucureștenii au gustat prima dată trufele și locul primului restaurant de lux (B365.ro, Filip Lupsa, 2022)
• „Hugues”, primul hotel cu restaurant de lux al Bucureștilor (Historia.ro, Eugen Marola)
• Studiu istoric și de arhitectură a imobilului „Hotelul Englez”, Calea Victoriei nr. 52, București (112 Patrimoniu) - sursă foto

Mai 2024: