Cinematograful Marconi
Construcția și inaugurarea cinematografului
Cinematograful Marconi este situat pe Calea Griviței nr. 137, sector 1, București, la intersecția cu strada Atelierului. Clădirea face parte din zona istorică din vecinătatea Gării de Nord, cunoscută sub numele de Buzești-Berzei, un cartier cu o densitate mare de construcții din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din perioada interbelică. Sectorul de pe Calea Griviței cuprins între Calea Victoriei și strada Atelierului este clasat, în ansamblu, ca zonă construită protejată, alături de clădirile individuale de pe traseu, printre care se numără și fostul cinematograf.
Autorizația pentru construcția clădirii datează din anul 1926, într-o perioadă în care Calea Griviței se contura ca una dintre arterele comerciale și rezidențiale importante ale Bucureștiului din preajma Gării de Nord. Proiectul a fost gândit de la început cu o dublă destinație: sală de proiecție cinematografică și scenă pentru spectacole de teatru și varietăți, o formulă răspândită în rândul cinematografelor bucureștene ale epocii.
Arhitectura Art Deco și autorul proiectului
Proiectul cinematografului îi aparține arhitectului Constantin Cananău, care a conceput o clădire în stil Art Deco, cu linii verticale, volumetrie compactă și detalii geometrice discrete pe fațadă. Elementul decorativ cel mai remarcat al construcției este seria de basoreliefuri de pe fațadă, cu scene mitologice și biblice, printre care una inspirată din Apocalipsă. Clădirea are mai multe niveluri, structurate pe parter și etaje, cu sală de spectacol și balcon.
Sala a fost dotată, la origine, cu un pian amplasat sub ecran, folosit pentru acompaniamentul live al proiecțiilor, o soluție tehnică specifică perioadei filmului mut și tranziției spre filmul sonor de la finalul anilor 1920. Inaugurarea cinematografului a avut loc în 1930, sub numele de Marconi, atribuit în onoarea inventatorului italian Guglielmo Marconi. De la deschidere, sala a devenit un reper cultural al cartierului, găzduind atât proiecții de film, cât și spectacole de teatru și varietăți pe scena proprie.
Cinematograful Marconi în perioada interbelică și comunistă
Anii de funcționare sub numele Marconi
În deceniul care a urmat inaugurării, Cinematograful Marconi a funcționat ca sală de cartier pentru locuitorii din zona Gării de Nord, într-o perioadă în care Bucureștiul avea zeci de cinematografe similare, multe amenajate ca grădini de vară sau săli mixte de film și spectacol. Evidențele epocii, printre care numărătorile cinematografelor bucureștene din anii 1924-1925, menționează Cinematograful Marconi alături de celelalte săli ale orașului, semn al integrării sale timpurii în rețeaua de exploatare cinematografică a Capitalei. Programul cinematografului a continuat neîntrerupt și după cel de-al Doilea Război Mondial, în primii ani ai regimului comunist, păstrând pentru o vreme numele și funcția inițială de sală de cartier destinată publicului larg din apropierea Gării de Nord.
Naționalizarea și schimbările succesive de nume
După naționalizarea din 1948, clădirea a rămas în circuitul de exploatare cinematografică, dar și-a schimbat identitatea odată cu contextul politic al perioadei. În 1951, cinematograful a fost redenumit Alexandru Popov, după numele fizicianului rus Aleksandr Popov, promovat de propaganda sovietică drept inventator al radioului, în paralel cu minimalizarea contribuției lui Guglielmo Marconi. Schimbarea reflecta politica de sovietizare aplicată în România la începutul anilor 1950, inclusiv în denumirile spațiilor publice.
La 24 septembrie 1963, sala a primit numele de Cinema Dacia, denumire păstrată până la închiderea activității. Schimbarea s-a produs în contextul distanțării ideologice treptate a României față de Uniunea Sovietică și al afirmării unor repere naționale în locul celor sovietice în spațiul public. Sub numele Dacia, cinematograful a continuat să funcționeze ca sală de cartier până spre finalul secolului al XX-lea, păstrând în memoria locuitorilor zonei imaginea unei săli vechi, cu o atmosferă particulară, inclusiv accesul la balconul cinematografului.
Declinul, clasarea ca monument istoric și proiectul de restaurare
Abandonul și starea de degradare
Activitatea cinematografului a încetat în jurul anului 2000, iar clădirea a intrat într-un proces de degradare accelerată. Acoperișul sălii de spectacol s-a prăbușit, iar interiorul a rămas expus intemperiilor timp de peste 25 de ani, cu sala principală deschisă spre cer. În 2006, clădirea a fost restituită moștenitorilor foștilor proprietari, însă nu au urmat lucrări de consolidare sau de întreținere, iar structura și decorațiile originale, inclusiv o parte dintre basoreliefurile fațadei, s-au deteriorat suplimentar în anii următori. La preluarea proiectului de restaurare, echipele de intervenție au evacuat din interiorul clădirii aproximativ 30 de camioane de moloz și circa 200 de metri cubi de resturi, o cantitate echivalentă cu conținutul unui apartament cu trei camere, indiciu al amplorii degradării acumulate în cele peste două decenii de abandon.
Clasarea ca monument istoric și proiectul ARCEN
Cinematograful Marconi este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul 1172, B-II-m-B-18890, ca monument de categorie (clasă) B, situat pe Calea Griviței nr. 137, sector 1. Clădirea face parte, totodată, din ansamblul clasat cu codul 1118, B-II-a-B-18836, „Ansamblul de arhitectură Calea Griviței”, care cuprinde tronsonul cuprins între Calea Victoriei și strada Atelierului, dezvoltat între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Clădirea, aflată în proprietate privată, a intrat într-un parteneriat cu asociația ARCEN, fondată și condusă de Edmond Niculușcă, care a coordonat anterior alte proiecte de reabilitare a patrimoniului bucureștean, precum Școala Centrală, Caietele Catalog București și Casa Mița Biciclista. Proiectul de restaurare a Cinematografului Marconi reunește o echipă internațională de specialiști, printre care biroul francez Drubigny Architectes, în calitate de coordonator, UBC Ingénierie pentru partea de structură, echipă care a lucrat și la restaurarea Catedralei Notre-Dame din Paris, alături de Solares Bauen, Studio DAP și Atelier Roland Nonnotte.
Campania publică de strângere de fonduri a fost lansată la 25 iulie 2025, ora 21:00, printr-un spectacol de video-mapping proiectat pe fațada cinematografului, prima iluminare a clădirii după mai multe decenii de întuneric. Lucrările au fost planificate în etape: curățarea și evacuarea molozului în 2025, urmată de intervenții de punere în siguranță a structurii și, ulterior, de lucrări structurale de consolidare și restaurare, eșalonate până spre finalul deceniului.
Proiectul de reconversie prevede transformarea clădirii într-un spațiu cultural cu două săli de cinema, spații pentru concerte și conferințe, un spațiu expozițional dedicat fotografiei, un hub educațional pentru tinerii care urmează cursuri de teatru, film și imagine, o terasă pentru proiecții de vară, precum și o cafenea și un restaurant. Redeschiderea Cinematografului Marconi este planificată pentru perioada 2029-2031, astfel încât să coincidă cu centenarul inaugurării sale din 1930.
Personaje

Referințe
Mai 2024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.