Blocul Jawol, azi clădirea de birouri Magheru One
Construcția blocului Jawol (1936–1937); Bulevardul Magheru în perioada interbelică
Bulevardul Gheorghe Magheru devine, în anii 1930, una dintre cele mai dinamice artere ale Bucureștiului interbelic. De-a lungul lui se ridică, într-un interval scurt de timp, o serie de imobile moderniste de birouri și locuințe, printre care blocurile Wilson, Carlton, Scala și Adriatica. Zona din jurul intersecției cu strada C. A. Rosetti (fostă Clemenței) concentrează investiții private de amploare, iar bulevardul capătă, în epocă, reputația unei artere de afaceri, comparată uneori cu marile bulevarde comerciale europene. În acest context se ridică, la colțul dintre Bulevardul Magheru și strada C. A. Rosetti, imobilul cunoscut inițial sub numele de Jawol. Terenul se află la numărul 1-3 al bulevardului, chiar la reperul kilometrului zero al orașului, poziție care avea să rămână, decenii mai târziu, unul dintre argumentele de marketing ale clădirii redenumite Magheru One.
Comanditarul și arhitectura
Construcția a fost ridicată între 1936 și 1937 din inițiativa doctorului Constantin C. Angelescu, fost ministru de stat și președinte al Ateneului Român timp de 24 de ani. Angelescu se afla, în aceeași perioadă, în plin proces de dezvoltare a unui alt imobil pe același bulevard, Hotelul Lido, inaugurat în 1930 și dotat cu prima piscină cu valuri din Europa. Blocul de la Magheru 1-3 a fost conceput ca o continuare, în plan investițional, a acestui proiect.
Proiectul a fost întocmit de arhitectul Rudolf Fraenkel, figură de prim rang a avangardei arhitecturale berlineze, emigrat la București în vara anului 1933, după ce legile rasiale din Germania nazistă i-au interzis practicarea profesiei. La București, Fraenkel a semnat, în aceeași perioadă, imobilul-cinematograf Scala (1935), aflat vizavi de blocul Jawol, de cealaltă parte a bulevardului. Semnătura oficială a autorizației de construire a aparținut arhitectului Eugen Shimsy. Clădirea a primit o arhitectură funcționalistă, cu linii dinamice specifice modernismului interbelic bucureștean, ridicată pe un regim de înălțime de parter și șase-șapte etaje, cu o retragere la ultimul nivel. Numele de Jawol, sub care imobilul a fost cunoscut în epocă, provine de la o reclamă luminoasă amplasată pe acoperișul clădirii, pentru un preparat farmaceutic produs de firma germană Bayer. Denumirea a rămas asociată imobilului până la naționalizare, când reclama a fost înlăturată de pe fațadă.
De la Jawol la CEC (1950–1989)
În aprilie 1950, în cadrul valului de naționalizări al imobilelor urbane, clădirea de la Magheru 1-3 a trecut în proprietatea statului și în administrarea directă a acestuia. Familia Angelescu a pierdut orice drept asupra imobilului, iar destinația spațiilor s-a schimbat succesiv, în funcție de nevoile instituțiilor cărora le-au fost repartizate. Odată cu naționalizarea, sigla Jawol a dispărut de pe fațada și de pe acoperișul clădirii. În anii 1960-1970, spațiul ocupat anterior de reclama interbelică a fost preluat de Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC), a cărei siglă a rămas asociată imobilului pentru mai multe decenii, dând naștere unei denumiri populare alternative, blocul CEC. La sfârșitul perioadei comuniste, administrarea clădirii a trecut la compania de stat SIMCO S.A., motiv pentru care imobilul a mai fost cunoscut, în limbaj curent, și sub numele de blocul SIMCO. Această denumire s-a păstrat, în memoria locală, până la restaurarea din anii 2010-2012 și schimbarea numelui în Magheru One.
Retrocedare și renaștere: Magheru One (1990–2012)
După 1990, moștenitorii doctorului Constantin C. Angelescu au inițiat procedurile de revendicare a imobilului, în baza legilor de restituire a proprietăților naționalizate. Procesul s-a întins pe mai bine de un deceniu; dreptul de proprietate a fost recunoscut definitiv și irevocabil abia în anul 2003, moment în care familia a intrat efectiv în posesia clădirii, închiriată în întregime la acea dată. La trei-patru ani după redobândirea proprietății, imobilul a fost cumpărat de grupul austriac S+B Gruppe, care a devenit astfel proprietarul actual al clădirii, cu intenția declarată de a o reabilita și de a o reintroduce pe piața spațiilor de birouri din centrul Capitalei.
Deși imobilul nu este clasat ca monument istoric, amplasamentul se află într-o zonă construită protejată, ceea ce a impus un proces de proiectare și autorizare mai îndelungat decât în cazul unei construcții noi. Proiectul de consolidare, restaurare și reamenajare a fost realizat sub coordonarea arhitectei Luminița Machedon, alături de o echipă formată din arhitecții Florin Machedon, Ana Maria Machedon, Bogdan Ispas și Lucia Maor. Lucrările au vizat, în principal, structura de rezistență, aflată într-o stare avansată de degradare începând de la fundații, cu înlocuirea elementelor structurale necorespunzătoare fără îngroșarea vizibilă a stâlpilor, precum și restaurarea integrală a fațadelor, conform proiectului inițial din 1936-1937.
Consolidarea propriu-zisă a început în anul 2010 și s-a încheiat la sfârșitul anului 2012. Cu ocazia redeschiderii, clădirea a primit numele comercial de Magheru One, ales în raport cu adresa Bulevardul Magheru nr. 1-3 și cu poziționarea sa la reperul kilometrului zero al Bucureștiului. Suprafața rezultată însumează circa 4.000 de metri pătrați de spații de birouri și de retail, distribuite pe șapte niveluri.
Personaje
*
Clădirea Magheru One – un simbol al arhitecturii interbelice românești -, construită în 1936-’37, după proiectul întocmit de arhitectul Rudolf Fraenkel şi Eugen Shimsy, primul – autor şi al imobilului Scala (care adăposteşte şi cinematograful) amplasat vis-à-vis, faţă de axul bulevardului Magheru. A fost cunoscută în perioada interbelică sub denumirea JAWOL, datorită reclamei amplasate pe acoperișul acesteia. Clădirea a fost construită de Dr. Constantin C. Angelescu (fost ministru de stat şi preşedinte al Ateneului vreme de 24 de ani), în continuarea Hotelului Lido, construit tot de Dr. Angelescu, primul hotel din Europa dotat cu o piscină cu valuri. În aprilie 1950 clădirea a fost naționalizată și a trecut în administrarea statului, după care a dispărut sigla JAWOL de pe clădire, aceasta fiind înlocuită cu CEC în anii ’60-’70. La sfârșitul erei comuniste clădirea era în administrația companiei de stat S.C. SIMCO S.A., fiind numit și blocul SIMCO. În anii ’90 moștenitorii Dr. Constantin C. Angelescu au revendicat imobilul și l-au dobândit definitiv și irevocabil în 2003. La 3-4 ani după, cladirea închiriată în întregime a fost cumpărată de S+B Gruppe, proprietarul actual, cu intenția de reabilitare. A urmat un proces amplu de verificare a structurii de rezistență, proiectare și autorizare sub îndrumarea arhitectei Luminița Machedon. Cu toate că imobilul nu este monument istoric, se află într-o zonă protejată, astfel procesul de proiectare și autorizare a durat mult mai mult decât în cazul unor construcții noi. Consolidarea mai amplă a început în anul 2010 și s-a finalizat la sfârșitul anului 2012. Cu ocazia deschiderii, clădirea a primit numele de Magheru One, dat fiind faptul că se situează pe Bd. Magheru Nr. 1-3, la Kilometrul zero a Bucureștiului. (Artindex)
*
C. A. Rosetti (fostă Clemenței), Colț Blvd. Magheru nr. 1: Imobilul Jawohl/ Magheru One al doctorului Constantin Angelescu; 1936-1937 arh. Rudolf Fraenkel, Eugen Shimsy; 2010-2012 imobil refăcut de S+B Gruppe (Oana Marinache - ARHITUR, Strada Clemenței – C. A. Rosetti, Asociația și Editura Istoria Artei, 2022)
Referințe:
August 2023:
2011:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.