Alexandru F. Robescu (1838–1914) era fratele mai cunoscutului Constantin F. Robescu (1839–1920), inginer, profesor de silvicultură la Universitate, Director General al Telegrafelor și Poștelor, deputat liberal, primar al Capitalei în mai multe rânduri (1895–1899, 1902), președinte al comitetului de inițiativă pentru ridicarea Monumentului Pompierilor de pe Dealul Spirii și membru corespondent al Academiei Române (1871). Alexandru F. Robescu a fost, la rândul său, profesor de matematică la Liceul Matei Basarab, unde a avut unele neplăceri, fiind pe nedrept învinuit de imoralitate, în 1869, și de părtinire în examinarea unor elevi, în 1873 – acuzații dovedite ulterior nefondate de o comisie de anchetă formată din distinși universitari.
Strâns legat de învățământul românesc, ale cărui nevoi de spațiu le cunoștea foarte bine, în 1902 donează Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice – prin Spiru Haret, titularul portofoliului – casele și terenul din str. Fântânii nr. 12, pentru a găzdui Școala Profesională de Fete ce urma să-i poarte numele. Actul de donație este remarcabil atât prin formulare, în acord cu uzanțele epocii, cât și prin evocarea străzilor învecinate, cu denumiri astăzi dispărute sau schimbate: str. Fântânii (rebotezată General Berthelot după Primul Război Mondial, apoi Alexandru Popov în primii ani ai regimului comunist, ulterior Nufărului și, în cele din urmă, revenită la numele generalului Berthelot), str. Manea Brutaru (devenită General Budișteanu) și str. Banului, singura care și-a păstrat numele până astăzi.
În 1924, lângă vechea casă Robescu, realizată în stil eclectic de sfârșit de secol XIX, cu stucaturi și ornamente din fier forjat, începe construirea unui nou edificiu cu subsol, parter și trei etaje, finalizat în 1941, în care, în 1950, se instalează Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (astăzi Academia de Arte). La recensământul caselor din 1940–1941, pe terenul de 2900 mp donat de Alexandru F. Robescu existau patru corpuri de clădire: A) corpul central, cu parter și două etaje; B) corpul din dreapta, parter; C) corpul din stânga, parter; D) corpul din fundul curții, cu parter, etaj și curte. În 1923, în curte fusese amplasat un bust de bronz al donatorului, realizat de sculptorul C. Stănescu, pe al cărui soclu stă scris: „ALEXANDRU F. ROBESCU / 1838–1914 / Școala recunoscătoare”.
În 1956, Școala Medie de Arte Plastice este ridicată la rang de liceu. Un destin aparte face ca instituția să nu dispună niciodată de un singur sediu care să concentreze conducerea, administrația și spațiile de învățământ. În vechea casă Robescu din str. General Berthelot nr. 12 rămân sediul central, precum și câteva ateliere și săli de clasă; alte ateliere (modelaj, desen, pictură) funcționau într-o clădire istorică de pe str. Dr. Sion nr. 2, în ceea ce mai rămăsese din Muzeul Kalinderu după bombardamentele din 1944 – spații somptuoase, cu trepte de marmură, balustrade din fier forjat, tavane și cornișe cu stucaturi și uși masive de feronerie. Internatul și cantina, împreună cu alte ateliere (pictură, desen, gravură), se aflau în str. General Berthelot nr. 18.
În perioada 1967–1969, clasele de cultură generală sunt mutate la Școala Generală nr. 152, pe str. Virgiliu nr. 40, iar din 1969 li se atribuie, în același scop, clădirea din Calea Plevnei nr. 124, devenită sediul central al liceului. În 1973 se adaugă și imobilul din str. General Berthelot nr. 58, unde funcționase anterior Liceul German, mutat ulterior. Aici sunt concentrate atelierele, deoarece vechea clădire a Școlii „Alexandru F. Robescu”, considerată nesigură pentru elevi și cadre didactice, este închiriată Uniunii Artiștilor Plastici pentru ateliere, la începutul anului 1974. Pentru clasele de cultură generală, în 1977 este obținut un edificiu școlar tip, situat pe Șoseaua Iancu de Hunedoara nr. 27 (fostă Ilie Pintilie). (Adrian-Silvan IONESCU)
Septembrie 2024:
