# Casa George Darvari Adresă: Str. Franceza nr. 38, Sector 3, Cartierul Centrul Vechi (turistic), București An construcție: 1891 Tip ansamblu: Case/Vile Tip clădire: 1-2 niveluri Stil arhitectural: Beaux-Arts Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Planul casei doctorului George Darvari din str. Franceză 38 este simplu, iar conformaţia parcelei nu a permis o altfel de distribuţie a încăperilor, decât în formă nedecomandată. Din strada Carol nu există decât o singură intrare, corespunzătoare unei încăperi cu vitrină, după tipul clasic al prăvăliilor, în timp ce accesul dinspre Splai se realiza străbătând o curte și apoi un gang. ## Articol Franceză 38 (fostă strada Carol I nr. 50), proprietar George Darvari – medic; arhitect I. Friederich; datare – 1891. În anul 1891 doctorul George Darvari a primit autorizaţie de a reconstrui pe una din proprietăţile sale de pe strada Carol o casă cu un etaj, situată pe o parcelă deosebit de îngustă și cu deschidere și spre splaiul Dâmboviţei. Faţada urma să fie situată pe alinierea străzii Carol: „se va da voie conform regulamentului și planului de aliniere după care s-a dat voie chiar anul acesta Domnului Petrescu la numărul 48”. Planul casei este simplu, iar conformaţia parcelei nu a permis o altfel de distribuţie a încăperilor, decât în formă nedecomandată. Din strada Carol nu există decât o singură intrare, corespunzătoare unei încăperi cu vitrină, după tipul clasic al prăvăliilor, în timp ce accesul dinspre Splai se realiza străbătând o curte și apoi un gang. Autorizaţia de construcţie menţionează care urma să fie funcţiunea casei: „case de locuit conform regulamentului și planurilor prezentate și vizate cu observaţiunile introduse”. Și aici există o pantă a terenului, mai puţin pregnantă ca în capătul străzii Carol dinspre Podul Mogoșoaiei, deoarece, din textul autorizaţiei, dintr-o exprimare prescurtată, aflăm că suprafaţa urma să fie de „40 mp construcţiune cu III și 64 mp cu II”. Se deduce că este vorba despre o construcţie cu 3 caturi spre Splaiul Dâmboviţei și 2 caturi pe strada Carol. Desenul faţadei reflectă gustul marcat în perioadă pentru eclectism. și chiar etalează cu ostentaţie o decoraţie abundentă, în contrast cu proporţiile modeste al casei. Strada Franceză Configuraţia unei străzi este în permanentă schimbare, mai rapidă sau mai lentă, și în acest ritm documentele de arhivă își sporesc valoarea, prin calitatea lor de a readuce la lumină date care nu au șansa de a mai fi vizibile. Un număr mare din casele de pe strada Franceză se mai păstrează astăzi, multe dintre ele fiind incluse în lista monumentelor istorice, cu valoare de reprezentativitate pentru sistemul constructiv, tipic străzii comerciale tradiţionale și estetica sfârșitului secolului al XIX-lea. Unele însă fie au fost demolate, fie și-au pierdut aspectul care le reprezenta, făcând necesar apelul la documente pentru reconstituire și reintegrare în întregul străzii. Se evidenţiază, astfel, etape istorice. Unele dintre casele de pe fosta stradă Carol I astăzi nu mai există, fiind demolate pentru construirea altor clădiri, cum este Hanul Verde pe locul căruia s-a ridicat un bloc interbelic, sau pentru realizarea planurilor de sistematizare ale orașului. Cu toate acestea, ele au fost o prezenţă integrantă pentru stilul și specificul străzii, și continuă să fie, prin documentele de arhivă, părţi componente din istoricul străzii. Centrul istoric al Bucureștiului, care înglobează și strada Franceză, este clasat ca sit de arhitectură, și este astfel protejat împreună cu toate componentele din interiorul său prin Legea 422 din 2001 privind monumentele istorice. Pe strada Franceză o mare parte dintre case sunt nominalizate individual în lista monumentelor istorice, rămânând însă și un mic procent protejat doar prin faptul că sunt integrate în sit. Studiul istoric acoperă 50 proprietari angrenaţi în înlănţuirea de tranzacţii și raporturi în care proprietatea urbană, ca sursă de întreţinere și factor de mobilitate socială, devine obiectul garant din mijlocul relaţiilor financiare. Planurile caselor, însoţite uneori de detalii iconografice valoroase, relevă modul de construire și manifestarea unui gust colectiv, în mod vădit normat de criteriile estetice nescrise, care juca rolul dublu de factor de legitimare socială și de simbol al prosperităţii. Numeric vorbind, strada Franceză era dominată de o majoritate evreiască a negustorilor, așa cum se reflectă din Anuarele Bucureștilor ale ultimului deceniu al secolului. Dintre corporaţiile reprezentate, care sunt foarte variate, se remarcă o concentrare mare de ceasornicari și giuvaiergii, faţă de întregul oraș, după 1890. Se poate vorbi, cel puţin pentru perioada din care există listele cu adrese, numai prin prisma acestei majorităţi, de apariţia în mijlocul diversităţii și a unei anumite specialităţi. Prin acest detaliu semnificativ, străzii Franceze i se evidenţiază latura elitistă și importanţa de care vorbesc documentele sfârșitului de secol XIX. Nume cunoscute în epocă, fie de negustori și industriași cu afaceri prospere cu renume, fie alte personalităţi ale perioadei, au locuit, au avut afaceri sau proprietăţi și pe această stradă. De menţionat sunt industriașii D. Marinescu- Bragadiru și Ștefan Petrovici-Armis, cofetarul Iorgu Constantinescu, negustorul de mașini de cusut E. I. Ressel, negustorul de blănuri Sigmund Prager, dar și colonelul Petre Macca, doctorul Constantin Darvari, scriitorul și arheologul Alexandru Odobescu, prin moștenirea de la tatăl său, maiorul Lămotescu, Emanoil Pache-Protopopescu, primarul Capitalei, și mulți alții... (Alexandra Țânțăreanu) Referințe: - Strada Franceză – Studiu istoric(Alexandra Țânțăreanu, Universitatea de Arhitectură Ion Mincu) - Strada Franceza - Restituiri(BCMI 2010) - Case pe strada Franceză (6)(Bucureștii vechi și noi) Octombrie 2022: ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada Franceză 38: The building located at Strada Franceza 38 in Bucharest is a striking example of late 19th to early 20th-century Neo-Classical architecture, characterized by its refined ornamentation, symmetry, and clear references to classical antiquity. Situated within the historic Lipscani district, this structure contributes to the rich architectural tapestry that defines this area of Bucharest, known for its blend of various architectural styles that reflect the city’s evolution during a time of rapid urban development and modernization. The façade of this building is a masterclass in the application of Neo-Classical design principles. The structure is divided into distinct horizontal and vertical sections that work together to create a balanced and harmonious composition. The building’s façade is adorned with classical elements such as pilasters, cornices, and pediments, all of which contribute to its dignified and elegant appearance. At the ground level, the building features a prominent entrance that is flanked by large windows. The entrance is marked by a pair of double doors, which are framed by simple yet elegant moldings. Above the entrance, there is a small, curved balcony supported by a richly detailed corbel, which adds both visual interest and depth to the façade. This balcony is enclosed by a wrought-iron balustrade, featuring intricate patterns that are typical of the period’s metalwork. The use of such a balcony not only enhances the building’s aesthetic appeal but also provides a functional outdoor space for the upper-floor occupants. One of the most striking aspects of the building’s design is the use of pilasters on the upper floors. These pilasters are modeled in the Corinthian style, with elaborate capitals that are decorated with acanthus leaves and other classical motifs. The pilasters rise from the first floor to the cornice, creating strong vertical lines that emphasize the building’s height and add a sense of grandeur to the overall composition. The pilasters are evenly spaced, contributing to the building’s symmetrical design, which is a hallmark of Neo-Classical architecture. Above the pilasters, the building’s façade is capped by a large, projecting cornice that is richly detailed with dentils and modillions. This cornice serves as the crowning element of the façade, providing a clear termination to the building’s verticality. The deep overhang of the cornice casts a shadow that adds depth and dimension to the façade, enhancing its visual impact. The cornice also serves a practical purpose by helping to protect the building’s exterior from rainwater. The windows on the upper floors are another key feature of the building’s design. These windows are framed by elaborate moldings and topped with classical pediments. The central window on the first floor is particularly noteworthy, as it is surmounted by a curved pediment that is supported by a pair of Corinthian pilasters. This window is also flanked by ornamental reliefs that add a touch of baroque flair to the otherwise restrained Neo-Classical façade. The use of pediments above the windows not only reinforces the building’s classical references but also adds variety and rhythm to the façade. The building’s use of stucco as the primary material for the façade is typical of Neo-Classical architecture. The smooth, white stucco finish provides a clean and uniform surface that enhances the visibility of the building’s decorative elements. The light color of the stucco also helps to reflect sunlight, giving the building a bright and inviting appearance. This choice of material is both practical and aesthetic, as it allows for the detailed ornamentation that characterizes the façade. In addition to the classical elements, the building at Strada Franceza 38 also features some subtle references to the Renaissance style, particularly in the way the windows are arranged and framed. The windows are tall and narrow, with small panes of glass that reflect the Renaissance preference for proportion and order. The use of classical motifs in the window surrounds, such as the fluted pilasters and the dentil moldings, further reinforces the building’s connection to Renaissance architecture. The building’s overall composition is one of balance and harmony, with each element carefully placed to create a cohesive whole. The use of symmetry, both in the arrangement of the windows and the placement of the decorative elements, is a defining characteristic of Neo-Classical architecture. This symmetry is further emphasized by the vertical alignment of the pilasters, which create a sense of order and stability. Despite its classical references, the building at Strada Franceza 38 also reflects the architectural trends of its time, particularly in the use of decorative metalwork and the emphasis on verticality. The wrought-iron balcony and the detailed cornice are examples of the way in which classical elements were adapted and reinterpreted to suit the tastes and needs of the late 19th and early 20th centuries. These elements add a layer of richness and complexity to the building’s design, making it a noteworthy example of Neo-Classical architecture in Bucharest. In conclusion, the building at Strada Franceza 38 is a well-preserved example of Neo-Classical architecture, characterized by its use of classical motifs, symmetry, and refined ornamentation. The building’s elegant façade, with its Corinthian pilasters, decorative cornice, and pedimented windows, reflects the architectural ambitions of Bucharest during a period of rapid urban development. As part of the historic Lipscani district, this building contributes to the area’s rich architectural heritage, serving as a reminder of the city’s past and its ongoing efforts to preserve and celebrate its architectural history. The building’s careful attention to detail, combined with its classical proportions, makes it a significant and enduring part of Bucharest’s urban landscape. ## Specialiști **Arhitectură:** I. Friederich Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/franceza-38