# Casa Miron S. Vlasto / Casa Vlasto Antachi Adresă: Str. Franceza nr. 26-30, Sector 3, Cartierul Centrul Vechi (turistic), București An construcție: 1872 Tip ansamblu: Blocuri Tip clădire: 2-5 niveluri Stil arhitectural: Neoclasic Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Casa Vlasto (uneori „Casa Miron S. Vlasto” sau „Casa Vlasto Antachi”), Strada Franceză nr. 26-30, este reprezentativă pentru arhitectura eclectică de sfârșit de secol XIX, cu inserții neoclasice și neogotice în spiritul romanticului târziu. ## Articol CASA VLASTO — Strada Franceză nr. 26-30, București; Casa Vlasto (uneori „Casa Miron S. Vlasto” sau „Casa Vlasto Antachi”) Casa Vlasto, aflată la intersecția străzilor Franceză și Nicolae Tonitza, face parte din cel mai vechi tronson al străzii Franceze, nucleul istoric al Bucureștilor comercianți. Edificiul datează din jurul anului 1870–1889, avea inițial 23 de apartamente, fiind ridicat pe o parcelă rezultat din unificarea a două loturi înguste, conform planului cadastral din 1911. Pe acel plan, proprietatea figurează pe numele magistratului G. M. Vlasto, reprezentant al unei familii de origine greacă cu influență în mediul negustoresc și administrativ al epocii. Miron S. Vlasto – solicitant a solicitat autorizația de construcţie în 1872. Casa Vlasto marchează colțul de nord-vest al intersecției dintre strada Franceză (arteră istorică a Bucureștilor) și strada Nicolae Tonitza, făcând parte dintr-un front urban compact, cu numeroase clădiri eclectice datând din a doua jumătate a secolului XIX. Zona a fost supusă unei dinamici intense de reconversii comerciale și turistice în ultimele decenii, multe dintre clădiri fiind clasate ca monumente istorice. În planurile de aliniere din 1886 și cadastrul din 1911, strada Franceză figurează sub denumirea de „Carol I”, iar clădirea de la nr. 30 apare în categoria construcțiilor de interes urban central, situată pe latura sudică a nucleului vechi. La sfârșitul secolului XIX, casa funcționa ca imobil cu prăvălii la parter și locuințe la etaj, o tipologie specifică centrului comercial bucureștean de atunci. În perioada interbelică, ansamblul și-a păstrat aceeași funcțiune mixtă. În anii 1970, la parter funcționa un Magazin cu Obiecte și Cărți Bisericești sub egida Arhiepiscopiei Bucureștilor — fapt remarcabil pentru un regim politic declarat ateu, care demonstra toleranța parțială a regimului Ceaușescu față de Biserică. După 1990, clădirea s-a degradat progresiv; în anul 2010 a fost afectată de un incendiu, iar în perioada 2016–2020 a intrat într-un amplu proiect de consolidare și restaurare derulat de Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS). Intervenții și consolidare Proiectul de consolidare inițiat de Primăria Municipiului București a vizat întărirea fundațiilor, refacerea zidurilor de sprijin, reconstrucția bolților din subsol și restaurarea plafoanelor. Elementele decorative de fațadă au fost reproduse în laboratorul propriu al Companiei Municipale Consolidări București, folosind tehnici de moldare după matrițe originale. Valoarea lucrărilor s-a ridicat la 9.284.753,86 lei (fără TVA). Cu toate acestea, finalizarea a rămas blocată după 2020, iar clădirea se află într-o stare de semi-abandona­re, cu interiorul nefuncțional și fațada parțial restaurată într-o paletă cromatică improprie (galben – alb). Imobilul figurează în clasa I de risc seismic, iar procesul de restaurare a fost frecvent criticat pentru pierderile de autenticitate: distrugerea feroneriei originale, înlocuirea tâmplăriei istorice cu termopan, modificarea proporțiilor balconului și a decorului. Destinația finală, după restaurare, pare să fie aparthotel cu peste 160 unităţi de cazare. Fișă tehnică - Denumire completă: Casa Miron S. Vlasto, alternativ Casa Vlasto Antachi - Adresă: Str. Franceză nr. 30, Sector 3, București - Anul construcției: circa 1870 – 1889 - Proprietar inițial: G. M. Vlasto - Funcțiune originală: locuință cu prăvălii la parter - Regim de înălțime: S + P + 2E + M - Suprafață totală: ≈ 3.000 m² - Stil: Eclectic romantic cu elemente neoclasice și neogotice - Materiale: cărămidă arsă, tencuială decorativă, fier forjat, piatră naturală - Clasare: Monument istoric (în zona protejată Curtea Veche) - Risc seismic: Clasa I - Lucrări recente: consolidare și restaurare (AMCCRS, 2016–2020) - Valoare investiție: 9,28 milioane lei (fără TVA) - Stare actuală: fațadă restaurată parțial, interior neutilizat, șantier nefinalizat Deși lucrările de consolidare au fost demarate, Casa Vlasto rămâne într-o situație incertă, între restaurare și abandona­re. Fațada a fost restaurată parțial, însă numeroase detalii au fost înlocuite impropriu. Parterul este ocupat temporar de spații comerciale, iar etajele superioare sunt închise. În pofida intervențiilor contestate, clădirea își păstrează importanța patrimonială și poziția emblematică în centrul istoric. Stil arhitectural Imobilul este reprezentativ pentru arhitectura eclectică de sfârșit de secol XIX, cu inserții neoclasice și neogotice în spiritul romanticului târziu. Fațada principală, aliniată la stradă, are o compoziție ordonată pe ax central, cu ferestre încununate de frontoane triunghiulare și pilaștri cu capiteluri corintice. Balconul central, susținut pe console de fontă ornamentată, avea feronerie elaborată și balustradă de inspiratie gotică, din fier forjat, executată probabil în deceniile 1870–1880. La nivelul cornișei, friza cu ove și șirul de console sculptate se păstrează parțial, fiind reconstituite ulterior pe baza fragmentelor originale și a fotografiilor de arhivă. Parterul, destinat comerțului, a fost cândva ritmat de vitrine înalte cu tâmplărie din lemn sculptat, înlocuită după 1990 cu elemente moderne discordante. Regimul de înălțime S + P + 2E + M corespunde locuințelor urbane burgheze din epocă, iar suprafața totală este de aproximativ 3.000 mp. Casa Vlasto se înscrie în stilul eclectic târziu cu inserții neogotice – o tendință apărută în București după 1860, când fațadele comerciale îmbinau sobrietatea neoclasică cu fantasia decorului romantic. Elementele definitorii sunt: ancadramentele de piatră cu motif ove, consolele ornamentale, feroneria gotică și cornișa bogat profilată. Aceste caracteristici situează clădirea în continuitatea estetică a ansamblului de pe strada Franceză, descris de Alexandra Țânțăreanu ca „stradă a eclecticului francez, modest ca volum, dar cu plasticitate de fațadă și stucomas­tic variate în forme și modele.” Nu există o atributare sigură a proiectului. Prin analogie de stil și prin perioada construcției, se poate presupune că arhitectul a făcut parte din școala româno-franceză activă în anii 1870–1880 — posibil un arhitect al Primăriei București sau colaborator al Direcției Tehnice Urbane (DITACP). Până la identificarea certă a planurilor, semnătura arhitectului rămâne necunoscută. Referințe: - Case pe strada Franceză (3) Casa Miron S. Vlasto (partea I) - Când vor fi restaurate clădirile șubrede din Centrul Vechi (Digi24) - Case pe strada Franceză (6) (Bucureștii vechi și noi) - Strada Franceză – Studiu istoric (Alexandra Țânțăreanu, Universitatea de Arhitectură Ion Mincu) - Casa Vlasto – lucrări de consolidare în centrul vechi (Compania Municipală Consolidări București) - Consolidare Casa Vlasto - HCGMB (conține și extrase din studiul istoric) - Strada Franceza - Restituiri (BCMI 2010) - Se-ntâmpla pe strada 30 Decembrie din centrul istoric (azi strada Franceză) 2025: Ok, primarul general interimar Stelian Bujduveanu (PNL) se mândrește în postări sponsorizate că înlocuiește pavelele pe trotuarele de pe bulevardele Bălcescu și Magheru. Praf în ochi pentru neinițiații care probabil asistă la primul ciclu electoral. Alegerile pentru primarul general au fost stabilite pentru 7 decembrie 2025, lăudat fie. Până atunci, uite ce n-o să-ți spună Bujduveanu sau, de fapt, nimeni din administrația locală: consolidarea antiseismică a imobilelor șubrede din capitală, prioritate zero, stagnează sau avansează cu viteza melcului. Lucrări aproape finalizate se deteriorează pentru că șantierele au fost abandonate. Viața oamenilor e pusă în pericol. Caz concret: Casa Vlasto, datând de după jumătatea secolului 19, în stil neogotic local/valah, din centrul istoric, la intersecția străzii Franceză cu str. Nicolae Tonitza. Finalizarea lucrărilor e așteptată din 2020. Imobilul a fost refăcut heirupist în acel an de Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS). A rămas doar fațada, spoită kistchos într-o combinație de galben-puișor și alb, iar tâmplăria originală a ferestrelor a fost transpusă jenant într-o interpretare de termopan. Feroneria din perioada Cuza a balconului principal a fost și ea distrusă și înlocuită de un surogat mult inferior calitativ. Per total, eșec falnic și Disneyficare majoră. Asta a făcut-o administrația PMB Gabriela Firea (2016-2020). Administrația PMB Nicușor Dan (2020-2024, 2024-2025) a oprit lucrările și practic nu a mai mișcat nimic la Casa Vlasto. Lucrările n-au fost reluate nici după plecarea "salvatorului" Dan la Cotroceni. Asadar, un edificiu emblematic din perioada Unirii Principatelor e lăsat la voia sorții și nu e profitabilizat în interesul orașului și al bucureștenilor. Interimarule Stelică, hai să vorbim de chestii serioase, nu de pavele și panseluțe, ca ne-am plictisit maxim de placa asta expirată și exercițiile de imagine ale unor politicieni mediocri. (text Rezistența Urbană, Facebook) ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada Franceză 26-30: The building located at Strada Franceza 26-30 in Bucharest is an exemplary representation of the late 19th to early 20th-century architectural style that blends elements of Neo-Classical and Neo-Renaissance influences. Situated in the historic Lipscani district, this structure is a key component of the area’s architectural heritage, contributing to the rich and varied urban landscape that defines this part of the city. This multi-story building exhibits the grandeur and elegance characteristic of its period, with a façade that is meticulously detailed and carefully composed to reflect the architectural tastes of the time. The building’s design is a clear indication of the influences that were prevalent during Bucharest’s rapid modernization, a period when the city was often referred to as "Little Paris" due to its architectural affinity with French styles. The façade is divided into multiple bays by vertical pilasters, which add a rhythmic quality to the building's appearance. These pilasters are topped with decorative capitals that blend Ionic and Corinthian styles, adding a layer of sophistication and classical reference to the structure. The pilasters are integral to the building’s design, providing both structural support and visual interest by creating a vertical emphasis that draws the eye upward. One of the most striking features of the building is its use of large, arched windows on the first and second floors. These windows are framed by ornate moldings that include keystones and archivolts, both of which are typical of Neo-Renaissance architecture. The windows are symmetrically arranged, enhancing the overall sense of balance and harmony that characterizes the building. The arched windows on the first floor are particularly prominent, serving as focal points that highlight the building’s grandeur and openness. Above these arched windows, the second floor features a series of rectangular windows, each adorned with classical pediments. These pediments vary in shape, with some being triangular and others segmental, adding variety to the façade while maintaining a cohesive classical theme. The use of different pediment shapes is a hallmark of Neo-Classical architecture, where such elements were often employed to create a dynamic yet balanced composition. The cornice at the top of the building is another significant architectural element. It is heavily ornamented with dentils, modillions, and a frieze that runs along the entire length of the façade. This cornice serves both an aesthetic and functional purpose, capping the building with a decorative flourish while also protecting the façade from rainwater. The intricate detailing of the cornice is a testament to the craftsmanship of the period, reflecting the importance placed on ornamentation in Neo-Classical architecture. The ground floor of the building, which likely houses commercial spaces, is characterized by large, rectangular windows that provide ample visibility into the interior. These windows are framed by plain moldings, which contrast with the more elaborate detailing found on the upper floors. The entrance to the building is marked by a set of doors that are framed by pilasters and a simple entablature, creating a formal and inviting entryway that aligns with the building’s overall classical aesthetic. Balconies are a prominent feature on the façade, particularly on the second floor. These balconies are supported by intricately carved stone brackets and are enclosed by wrought-iron railings that feature decorative patterns typical of the Art Nouveau movement, which was gaining popularity during the early 20th century. The balconies not only add depth to the façade but also provide functional outdoor spaces for the building’s occupants. The contrast between the light-colored stucco of the façade and the dark wrought-iron railings creates a visually appealing interplay of textures and materials. The building’s mansard roof is another key feature, adding to its overall height and elegance. This roof style, with its steeply pitched slopes and dormer windows, is reminiscent of French architectural influences and was a popular choice for urban buildings in Bucharest during this period. The dormer windows are aligned with the windows on the lower floors, maintaining the building’s strong vertical lines and contributing to its cohesive design. The mansard roof not only adds to the building’s aesthetic appeal but also allows for additional living or storage space within the attic, demonstrating a blend of form and function. The building’s façade is finished with smooth stucco, painted in a light, neutral color that enhances its classical details and reflects the sunlight, giving the structure a bright and welcoming appearance. The choice of color is typical of the period, where lighter tones were often used to create a sense of openness and elegance in urban settings. The overall composition of the building is one of balance, symmetry, and classical refinement. The use of classical architectural elements such as pilasters, pediments, and cornices, combined with the rich detailing of the windows and balconies, creates a façade that is both imposing and harmonious. This building is a clear reflection of the architectural ambitions of Bucharest during the late 19th and early 20th centuries, a time when the city was rapidly expanding and seeking to align itself with the architectural styles of other European capitals. In conclusion, the building at Strada Franceza 26-30 is a prime example of Neo-Classical and Neo-Renaissance architecture in Bucharest. Its elegant proportions, classical detailing, and careful attention to symmetry and order reflect the architectural trends of the time, when Bucharest was emerging as a modern European capital. The building’s rich ornamentation, including its arched windows, pilasters, and mansard roof, make it a standout structure within the historic center of Bucharest. As part of the architectural ensemble of Strada Franceza, this building plays a crucial role in preserving the historical character of the area, ensuring that the city’s architectural heritage continues to be appreciated by future generations. Its well-preserved façade and classical design elements serve as a testament to the craftsmanship and architectural ambition of the period, contributing to the rich tapestry of Bucharest’s urban landscape. Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/franceza-26-30