Franceză 24 (fostă strada Carol I nr. 34), proprietar Sotir Manu – comerciant; datare – 1895. Proprietatea lui Sotir Manu de pe strada Carol nr. 34 corespunde numărului 24 de pe strada Franceză astăzi, însă construcţia actuală este una cu totul diferită decât cea reprezentată de planurile din anul 1895, pe care proprietarul le prezentase Primăriei orașului București pentru aprobare.
Autorizaţia a fost eliberată pentru o construcţie pe o parcelă îngustă, cu deschideri pe două străzi, Carol și Filittis și curte interioară. Planul și compartimentarea interioară sunt neregulate, datorită formei parcelei și a diferenţelor de nivel dintre străzi: corpul de clădire de pe strada Carol are 2 caturi, iar corpul dinspre strada Filitis are 4 caturi; pivniţele sunt și ele într-o relaţie de neconcordanţă.
Deși este o singură clădire, volumul său nu este compact, ci spart de curtea interioară, fiind astfel obţinute două corpuri conexe, cu comunicaţia realizată prin galerii. Accesul în curtea interioară se face, ca în toate cazurile acestui tip de construcţie, printr-un gang, aici amplasat în lateral. Pe strada Filitis, construcţia este retrasă de la alinierea străzii, făcând loc unei a doua curţi.
În consens cu particularitatea topografică a zonei a rezultat, în acest caz, o casă cu o evidentă lipsă de concordanţă a nivelurilor elevaţiei, impusă și de o concepţie diferită a înălţimilor încăperilor: pe latura dinspre strada Franceză tavanele camerelor sunt mai înalte, iar pe cealaltă mai joase. Funcţiunea parterului era comercială, având o prăvălie cu vitrină și încă 2 încăperi decomandate.
Scara principală deservea accesul corpului de pe strada Carol, pentru latura cealaltă fiind o scară secundară în spirală, cu pornire de la mezanin. În specificaţiile funcţionarilor Primăriei, proprietatea „avea curte regulamentară”, aceasta însemnând că la o suprafaţă construită de 166,77 mp, curtea ocupa 60,30 mp, ceea ce reprezenta mai mult decât necesarul stabilit prin normele de urbanism: „se cere a avea a 5-a parte din construcţie”.
Strada Franceză
Configuraţia unei străzi este în permanentă schimbare, mai rapidă sau mai lentă, și în acest ritm documentele de arhivă își sporesc valoarea, prin calitatea lor de a readuce la lumină date care nu au șansa de a mai fi vizibile. Un număr mare din casele de pe strada Franceză se mai păstrează astăzi, multe dintre ele fiind incluse în lista monumentelor istorice, cu valoare de reprezentativitate pentru sistemul constructiv, tipic străzii comerciale tradiţionale și estetica sfârșitului secolului al XIX-lea. Unele însă fie au fost demolate, fie și-au pierdut aspectul care le reprezenta, făcând necesar apelul la documente pentru reconstituire și reintegrare în întregul străzii. Se evidenţiază, astfel, etape istorice.
Unele dintre casele de pe fosta stradă Carol I astăzi nu mai există, fiind demolate pentru construirea altor clădiri, cum este Hanul Verde pe locul căruia s-a ridicat un bloc interbelic, sau pentru realizarea planurilor de sistematizare ale orașului. Cu toate acestea, ele au fost o prezenţă integrantă pentru stilul și specificul străzii, și continuă să fie, prin documentele de arhivă, părţi componente din istoricul străzii.
Centrul istoric al Bucureștiului, care înglobează și strada Franceză, este clasat ca sit de arhitectură, și este astfel protejat împreună cu toate componentele din interiorul său prin Legea 422 din 2001 privind monumentele istorice. Pe strada Franceză o mare parte dintre case sunt nominalizate individual în lista monumentelor istorice, rămânând însă și un mic procent protejat doar prin faptul că sunt integrate în sit.
Studiul istoric acoperă 50 proprietari angrenaţi în înlănţuirea de tranzacţii și raporturi în care proprietatea urbană, ca sursă de întreţinere și factor de mobilitate socială, devine obiectul garant din mijlocul relaţiilor financiare. Planurile caselor, însoţite uneori de detalii iconografice valoroase, relevă modul de construire și manifestarea unui gust colectiv, în mod vădit normat de criteriile estetice nescrise, care juca rolul dublu de factor de legitimare socială și de simbol al prosperităţii.
Numeric vorbind, strada Franceză era dominată de o majoritate evreiască a negustorilor, așa cum se reflectă din Anuarele Bucureștilor ale ultimului deceniu al secolului. Dintre corporaţiile reprezentate, care sunt foarte variate, se remarcă o concentrare mare de ceasornicari și giuvaiergii, faţă de întregul oraș, după 1890. Se poate vorbi, cel puţin pentru perioada din care există listele cu adrese, numai prin prisma acestei majorităţi, de apariţia în mijlocul diversităţii și a unei anumite specialităţi.
Prin acest detaliu semnificativ, străzii Franceze i se evidenţiază latura elitistă și importanţa de care vorbesc documentele sfârșitului de secol XIX. Nume cunoscute în epocă, fie de negustori și industriași cu afaceri prospere cu renume, fie alte personalităţi ale perioadei, au locuit, au avut afaceri sau proprietăţi și pe această stradă. De menţionat sunt industriașii D. Marinescu- Bragadiru și Ștefan Petrovici-Armis, cofetarul Iorgu Constantinescu, negustorul de mașini de cusut E. I. Ressel, negustorul de blănuri Sigmund Prager, dar și colonelul Petre Macca, doctorul Constantin Darvari, scriitorul și arheologul Alexandru Odobescu, prin moștenirea de la tatăl său, maiorul Lămotescu, Emanoil Pache-Protopopescu, primarul Capitalei, și mulți alții... (Alexandra Țânțăreanu)
Referințe:
August 2019:
ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada Franceză 22-24:
The building located at Strada Franceza 24 in Bucharest is a prime example of early 20th-century urban architecture that reflects the eclectic mix of styles prevalent in the city during this period. Situated in the historic Lipscani area, known for its diverse architectural heritage, this structure stands out for its elegant proportions, restrained ornamentation, and subtle references to classical design principles. The building is a significant component of the architectural ensemble that defines this part of Bucharest, contributing to the character and historical continuity of the area.
This multi-story building exhibits characteristics that are typical of the Eclectic architectural style, which was popular in Bucharest during the late 19th and early 20th centuries. Eclecticism in architecture is defined by the blending of elements from different historical styles, creating a cohesive yet diverse visual language. In the case of Strada Franceza 24, the design incorporates elements of Neo-Renaissance and Neo-Classical architecture, with a focus on symmetry, proportion, and the use of classical motifs.
The building’s façade is divided into three main vertical sections, with the central section slightly recessed to create a subtle play of light and shadow. This division enhances the building’s symmetry and emphasizes its verticality, a common feature in Neo-Renaissance architecture. The ground floor, which was likely intended for commercial use, features large, rectangular windows that are framed by simple, yet elegant moldings. These windows allow for ample natural light to enter the interior spaces, while also providing a strong visual connection between the building and the street.
Above the ground floor, the upper levels of the building are characterized by a series of evenly spaced windows, each framed by decorative moldings that include classical elements such as architraves and cornices. These windows are smaller than those on the ground floor, reflecting their function as openings for residential or office spaces rather than retail. The windows are arranged in a rhythmic pattern, contributing to the building’s overall sense of order and harmony.
One of the most distinctive features of the building is the use of pilasters, which are vertical elements that resemble columns but are embedded in the wall. These pilasters are topped with simple capitals, which add a touch of classical refinement to the otherwise understated façade. The pilasters rise from the ground floor to the cornice, creating a strong vertical emphasis that draws the eye upward and gives the building a sense of height and elegance.
The building’s cornice is another important architectural element, providing a clear termination to the façade and emphasizing the building’s classical proportions. The cornice projects slightly from the wall, creating a shadow line that adds depth and dimension to the building’s silhouette. It is decorated with a series of dentils and modillions, which are typical features of classical architecture. These decorative elements add a sense of grandeur and formality to the building, while also serving a practical function by protecting the façade from rainwater.
The building’s façade is finished with smooth stucco, a material commonly used in early 20th-century architecture for its versatility and durability. The stucco is painted in a light, neutral color, which not only reflects sunlight but also highlights the building’s architectural details. The light color palette is typical of buildings from this period, where the use of soft, muted tones was intended to create a harmonious and inviting urban environment.
One of the unique aspects of this building is the corner tower-like feature, which adds a dynamic element to the otherwise symmetrical façade. This feature is characteristic of certain Neo-Renaissance buildings, where corner towers or pavilions were often used to accentuate the building’s prominence within the streetscape. The tower is slightly set back from the main façade, creating a sense of depth and adding visual interest to the building’s overall composition.
The tower itself is adorned with a series of decorative panels and small windows, which are arranged in a vertical sequence that reinforces the building’s emphasis on height. The use of these decorative panels is a nod to the Neo-Renaissance style, where such details were often used to add texture and richness to the façade. The windows within the tower are smaller and more closely spaced than those on the main façade, creating a sense of intimacy and privacy that contrasts with the more open, public-facing character of the rest of the building.
The roof of the building is another notable feature, with its steeply pitched, mansard-style design. This type of roof is typical of French Renaissance architecture, which was a significant influence on many of Bucharest’s early 20th-century buildings. The mansard roof not only adds to the building’s aesthetic appeal but also allows for additional living or storage space within the attic, making it a practical as well as a decorative element.
The building at Strada Franceza 24 is a well-preserved example of early 20th-century Eclectic architecture in Bucharest. Its elegant proportions, classical detailing, and careful attention to symmetry and order reflect the architectural trends of the time, when Bucharest was striving to establish itself as a modern European capital. Despite the passage of time, the building has retained much of its original character and continues to contribute to the architectural richness of the Lipscani area.
In conclusion, the building at Strada Franceza 24 is a significant piece of Bucharest’s architectural heritage, embodying the principles of Eclectic architecture that were so influential in the city’s development during the early 20th century. Its combination of Neo-Renaissance and Neo-Classical elements, along with its subtle yet refined detailing, make it a standout structure within the historic center of Bucharest. As part of the larger architectural ensemble of Strada Franceza, this building plays a crucial role in preserving the historical character of the area, ensuring that the city’s rich architectural legacy continues to be appreciated by future generations.
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.