# Casa Ilie Crețeanu

Adresă: Str. Franceza nr. 12, Sector 3, Cartierul Centrul Vechi (turistic), București
An construcție: 1875
Tip ansamblu: Case/Vile
Tip clădire: 2-5 niveluri
Stil arhitectural: Neoclasic
Monument istoric: clasa B
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Franceză nr. 12, proprietar Ilie Creţeanu. În anul 1905, Ilie Creţeanu le-a vândut această proprietate lui Ludovic Ressel și Anton Raab, comercianţi de pe strada Carol nr. 14, proprietatea devenind Carol 14-16 și în al doilea sfert ale secolului 20 era în posesia Băncii Creditul Bucureștean.

## Articol
Franceză nr. 12 – strada Carol I nr. 16 (nr. 20 înainte de renumerotarea din anul1890), proprietar Ilie Creţeanu.

Parcela pe care se află astăzi casa de pestrada Franceză nr. 12 aparţinea în anul 1805 Mitropoliei, care o dăduse în embatic familiei Scharmeli. Răscumpărarea a fost realizată abia în 1866 și din același an există un document de donaţie din partea Mariei Scharmely către fiica sa Otilia și ginerele său Ilie Creţeanu. Terenul cu casa a rămas, în totalitate, în proprietatea familiei Creţeanu, ţinându-se cont de faptul că Otilia a venit singură la moștenire; ceilalţi doi copii ai Mariei Scharmely, fii, erau morţi, fără descendenţi. Din actul de donaţie reiese că la vremea respectivă vecinătăţile erau „pe de oparte dl. doctor dentist Lempart, pe alta Nicolae Rădulescu Șepcaru”.

Casa veche de pe această parcelă, existentă la începutul secolului 19, și care era „degard”, fusese reconstruită în anul 1825 de către chiriași, familia Scharmely, ca embaticar, cu permisiunea Mitropoliei. Aceasta era casă de zid și era compusă din „trei încăperi mici și ocuhnie la mijlocul acelor încăperi”. Din planul maiorului Borroczyn, comandat special pentru a evidenţia zonele afectate de incendiul cel mare din ziua de Paști a anului 1847, reiese că focul nu a afectat frontul sudic al străzii, lucru infirmat însă de un document privind această proprietate - un raport intraministerial relativ la un diferend dintre Maria Scharmely și Mitropolie, și care se referea la relaţiile de embatic.

Din document se poate deduce cu siguranţă că ceva din această latură a străzii trebuie să fi ars și ea în incendiu: „În anul trecutu 1865, Dna. Marica Scharmely, printr-o petiţie ce a dat-o Ministerului, reclamă că să i se recunoască dreptul de posesie embaticară pe niște case foste ale Mitropoliei, compuse din trei camere cu o cuhnie la mijloc, ce sunt aici în Capitală pe strada Franceză, pe care pretinde că le posedă de la o epocă de 50 de ani trecuţi, prezentând pentru acest drept o dovadă subscrisă de trei scrisuri, proprietate de consideraţie, legalizată de comisia colorii de roșu, cuprinzătoare că familia Șermeli într-adevăr posedă acele case de la citata epocă și că atât titlurile relative cât și biletele cele vechi de plata embaticului i s-au ars împreună cu alte obiecte ale casei de incendiul întâmplat aici în capitală la 1847” (document datat 16 aprilie1866).

O nouă etapă constructivă datează din anul 1867 și se identifică dintr-un certificat privind exceptarea de la impozitul funciar pe termen de trei ani pentru case „clădite din nou”, conform legii, cu începere din momentul finalizării construcţiei; în cazul acesta, data era 15 martie 1867. În anul 1905, Ilie Creţeanu le-a vândut această proprietate lui Ludovic Ressel și Anton Raab, comercianţi de pe strada Carol nr. 14, proprietatea devenind Carol 14-16 și în al doilea sfert ale secolului 20 era în posesia Băncii Creditul Bucureștean. Cele două corpuri de clădiri, în realitate două case distincte, reunite din punct de vedere juridic sub un singur proprietar, se compuneau din mai multe camere și prăvălii la parter, sediul băncii fiind în fosta casă Ressel. (Alexandra Țânțăreanu)

Referințe:

- Strada Franceză – Studiu istoric (Alexandra Țânțăreanu, Universitatea de Arhitectură Ion Mincu)
- Strada Franceza - Restituiri (BCMI 2010)
- Case pe strada Franceză (6) (Bucureștii vechi și noi)

Octombrie 2022:

ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada Franceză 12:

The building located at Strada Franceza 12 in Bucharest is an intriguing example of Eclectic architecture, a style that flourished in the late 19th and early 20th centuries. Eclecticism in architecture is characterized by the combination of elements from various historical styles, creating a unique and often harmonious blend that reflects the cultural and aesthetic values of its time. This building, though modest in size compared to some of its more elaborate neighbors, exhibits a thoughtful mix of classical and local architectural features, contributing to the rich architectural diversity of Strada Franceza, one of Bucharest’s most historically significant streets.

The structure at Strada Franceza 12 is a two-story building with a façade that is both refined and understated, embodying the principles of Eclectic architecture. The façade is organized into three vertical sections, with the central bay slightly projecting forward, creating a subtle emphasis on the middle portion of the building. This projection is typical of classical design, where the central axis is often highlighted to create a sense of balance and order.

One of the most distinctive features of this building is its upper-floor balcony, which is both a functional and decorative element. The balcony is supported by intricate wrought-iron brackets and enclosed by an ornate iron balustrade. The ironwork is finely detailed, showcasing patterns that are reminiscent of the Art Nouveau movement, which often featured flowing, organic forms. The balcony provides a small but elegant outdoor space, likely intended for the use of the residents or occupants of the upper floor. This feature not only enhances the building’s aesthetic appeal but also adds a vertical emphasis to the façade, drawing the eye upward.

The windows on the upper floor are large and symmetrically arranged, each framed by fluted pilasters that rise from the base of the second story to the cornice. These pilasters, which are capped with Corinthian capitals, add a touch of classical grandeur to the building. The use of Corinthian capitals, with their acanthus leaf motifs, is a nod to classical architecture, reflecting the influence of the Neo-Classical style that was popular during the building’s construction. However, the overall treatment of the pilasters and the restrained use of ornamentation are characteristic of the Eclectic style, which often borrows from multiple historical periods without adhering strictly to any one.

The cornice of the building is another notable feature, projecting slightly from the façade and supported by small, decorative brackets. The cornice is detailed with classical motifs, including dentils, which add a sense of rhythm and continuity to the upper edge of the building. This cornice serves as a visual cap to the façade, helping to define the building’s silhouette against the sky while also providing some protection to the façade from the elements.

The ground floor of the building is simpler in design, reflecting its commercial function. The large, arched windows and doorways are framed by plain, unadorned moldings, which contrast with the more elaborate detailing of the upper floors. These openings would have originally served as entrances to shops or other commercial enterprises, with large display windows intended to attract customers. The arched shapes of the windows add a touch of elegance to the ground floor, creating a visual connection to the more decorative elements above.

The façade is finished with smooth stucco, a material that was commonly used in urban buildings during this period. The stucco is painted in a light, neutral color, which helps to emphasize the building’s architectural details while also contributing to the overall brightness of the street. The color palette is typical of Eclectic architecture, where light tones were often used to create a harmonious and welcoming appearance.

One of the key characteristics of Eclectic architecture is its flexibility and adaptability, allowing architects to draw on a wide range of influences to create buildings that are both functional and aesthetically pleasing. In the case of Strada Franceza 12, this approach is evident in the careful balance of classical elements, such as the pilasters and cornice, with more modern features like the wrought-iron balcony. This combination creates a façade that is both elegant and unpretentious, perfectly suited to its urban context.

Despite its modest size, the building plays an important role in the streetscape of Strada Franceza. It sits comfortably alongside its neighbors, contributing to the overall architectural harmony of the street while also adding its own unique character. The building’s scale and proportions are well-suited to the narrow, tree-lined street, ensuring that it does not overwhelm its surroundings but rather enhances the pedestrian experience.

The current condition of the building suggests that it has been well-maintained, with the stucco and ironwork appearing in good condition. However, there are signs of modernization, particularly on the ground floor, where contemporary additions such as signage and air conditioning units have been installed. These modern elements, while necessary for the building’s continued use, introduce a contrast with the historical character of the façade. This is a common challenge in the preservation of historic buildings, where the need for modern amenities must be balanced with the desire to maintain architectural integrity.

In conclusion, the building at Strada Franceza 12 is a fine example of Eclectic architecture in Bucharest, showcasing a thoughtful blend of classical and modern elements that reflect the architectural trends of the late 19th and early 20th centuries. Its façade, with its Corinthian pilasters, ornate balcony, and classical cornice, contributes to the rich architectural diversity of Strada Franceza, while also standing as a testament to the flexibility and adaptability of the Eclectic style. The building’s well-preserved exterior and careful balance of historical and modern elements make it an important part of Bucharest’s architectural heritage, ensuring that it continues to contribute to the city’s historical character and aesthetic appeal. As part of the larger architectural ensemble of Strada Franceza, this building plays a crucial role in maintaining the historical identity of Bucharest’s old town, offering a glimpse into the city’s past while also accommodating the needs of the present.

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/franceza-12