# Fabrica de Timbre Adresă: Str. Fabrica de Chibrituri nr. 28, Cartierul Uranus, București An construcție: 1872 Tip ansamblu: Producție Tip clădire: 2-5 niveluri Stil arhitectural: Raționalist Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Fabrica de Timbre din strada Fabrica de Chibrituri 28 este una dintre cele mai vechi și mai longevive întreprinderi industriale din București, legată direct de organizarea sistemului fiscal și poștal al statului român. Ansamblul face parte din nucleul industrial Filaret–Rahova și este astăzi o unitate de producție activă a Companiei Naționale Poșta Română. ## Articol Fabrica de Timbre Fabrica de Timbre din strada Fabrica de Chibrituri 28 este una dintre cele mai vechi și mai longevive întreprinderi industriale din București, legată direct de organizarea sistemului fiscal și poștal al statului român. Ansamblul face parte din nucleul industrial Filaret–Rahova și este astăzi o unitate de producție activă a Companiei Naționale Poșta Română, specializată în tipar de securitate și tipărituri speciale. Sursele consultate nu precizează numele arhitectului clădirii sau al etapelor de extindere; este posibil ca proiectarea inițială să fi fost realizată de serviciile tehnice ale Ministerului de Finanțe, în anii 1870, însă nu există deocamdată o atribuire documentară clară. Fabrica este situată pe strada Fabrica de Chibrituri nr. 28, în sectorul 5 al Bucureștiului, într-o zonă industrială istorică formată în jurul Gării Filaret și al axei Calea Rahovei – Șoseaua Viilor. Adresa apare constant în documente administrative și în prezentările comerciale ale unității, fiind menționată ca sediu al „Fabricii de Timbre” sau al sucursalei de tipar a Poștei Române. Zona din jur este marcată de prezența mai multor ansambluri industriale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Fabrica de Chibrituri, Fabrica de Bere Bragadiru, Uzina Electrică Filaret, uzinele Wolff–Hesper și Antrepozitele Vama București. Documentele despre patrimoniul industrial subliniază faptul că aceste fabrici formează un ansamblu coerent, cu valoare istorică și urbanistică ridicată, definitoriu pentru transformarea cartierului Filaret într-un pol industrial încă din epoca regelui Carol I. În prezent, Fabrica de Timbre se află într-un țesut urban mixt: hale industriale, clădiri de birouri apărute recent, mici ateliere, spații de depozitare și prime intervenții rezidențiale noi. Studiile urbanistice și sociologice privind zona Parcului Carol – Filaret indică un potențial ridicat de reconversie a patrimoniului industrial, dar și riscul de degradare a unor clădiri istorice, inclusiv a celor de pe Fabrica de Chibrituri. Istoric: înființare, dezvoltare și continuitate Originea Fabricii de Timbre este legată de adoptarea Legii timbrului și a înregistrării din 1872, care a reglementat folosirea timbrelor fiscale în România. În urma acestei legi a fost creat serviciul special de fabricație a timbrelor, organizat în cadrul Ministerului de Finanțe, cu sediul într-o nouă fabrică ridicată în zona Filaret, pe viitoarea stradă Fabrica de Chibrituri. Documentele recente ale Primăriei Sectorului 5 menționează explicit că „Fabrica de Timbre, inaugurată în anul 1872, continuă să funcționeze și azi”, fiind una dintre cele mai vechi unități industriale din oraș cu activitate neîntreruptă. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, fabrica funcționa în strânsă legătură cu Regia Monopolurilor Statului, instituția responsabilă de producerea timbrelor fiscale, a timbrelor poștale și de exploatarea altor monopoluri (chibrituri, tutun etc.). Această rețea instituțională explică concentrarea de fabrici ale statului în zona Filaret, inclusiv Fabrica de Chibrituri și Monetăria Statului. În perioada interbelică, Fabrica de Timbre este modernizată și extinsă, în conformitate cu creșterea volumului de tipărituri fiscale și poștale. Un element istoric important menționat de sursele recente este construirea, în anul 1937, a unui adăpost antiaerian după standarde germane, amenajat în incinta fabricii. Adăpostul, prevăzut inițial cu uși etanșe, dușuri și sistem de decontaminare, este încă vizibil și astăzi, fiind considerat o componentă reprezentativă pentru infrastructura industrială din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. După instaurarea regimului comunist, Fabrica de Timbre rămâne o unitate-cheie pentru producerea de timbre, formulare și tipărituri speciale, trecând treptat în subordinea întreprinderilor poligrafice de stat. În anii 1950, tipărirea bancnotelor este reorganizată; o parte din activitățile de imprimare ale Ministerului Finanțelor este transferată Imprimeriei Băncii de Stat, iar relația dintre Imprimeria BNR și Fabrica de Timbre devine mai strânsă, cele două unități fiind chiar comasate o perioadă în anii 1980. După 1990, prin hotărâri de guvern care au reglementat privatizarea și reorganizarea unităților poligrafice, Fabrica de Timbre este constituită ca societate comercială sau sucursală specializată, cu profil de tipărituri de securitate, în cadrul Companiei Naționale Poșta Română. Documentele de la începutul anilor 1990 o menționează ca „Fabrica de Timbre – S.A. București, str. Fabrica de Chibrituri nr. 28”, cu activități de execuție de timbre și efecte poștale, tipărituri și servicii poligrafice. În secolul XXI, mai ales după 2010, unitatea trece prin procese de retehnologizare. Poșta Română și mass-media economică consemnează instalarea de linii noi de conversie, scanare, arhivare și tipar digital, cu scopul diversificării serviciilor și al menținerii competitivității pe piața tiparului de securitate și a serviciilor conexe. Arhitectura ansamblului și organizarea spațiilor Sursele accesibile descriu Fabrica de Timbre ca un ansamblu industrial sobru și auster, tipic pentru sfârșitul secolului al XIX-lea, dezvoltat etapizat de-a lungul a peste un secol. Principalele corpuri sunt hale de producție și clădiri administrative din zidărie, organizate în jurul unor curți interioare și spații de circulație, învecinate cu liniile de cale ferată și cu alte platforme industriale. Fotoreportajele recente insistă asupra caracterului pragmatic al arhitecturii: fațade simple, ritmate de ferestre mari, care asigură iluminarea naturală a halelor, suprafețe de tencuială fără ornamentație excesivă, structuri de acoperiș metalice și planșee adaptate pentru mașini grele de tipar. Interioarele sunt marcate de prezența echipamentelor din anii 1970–1980, încă utilizate sau păstrate ca parte a fluxului tehnologic. Adăpostul antiaerian din 1937, integrat în infrastructura fabricii, reprezintă o componentă specială a ansamblului. Construit conform normelor germane, acesta include camere subterane sau semi-îngropate, uși greu de metal, spații pentru decontaminare și depozitarea măștilor de gaze. Chiar dacă ușile originale sunt astăzi corodate, structura adăpostului este considerată încă solidă, fiind un martor rar al preocupărilor de apărare civilă în mediul industrial bucureștean. Fotografiile și descrierile spațiilor de circulație sugerează o arhitectură interioară simplă, cu culoare largi, scări metalice și zone de depozitare. Lumina naturală pătrunde prin ferestre ample, iar spațiile de producție sunt organizate într-un mod relativ flexibil, pentru a putea găzdui diferite linii tehnologice de tipar, tăiere, perforare și ambalare a timbrelor și a tipăriturilor poștale. Funcțiune, tehnologie și viață cotidiană Fabrica de Timbre este specializată istoric în producerea de timbre fiscale și poștale, mărci poștale, cărți poștale, formulare tipizate și alte tipărituri de securitate sau cu regim special. În epoca contemporană, unitatea produce atât timbre poștale clasice, cât și alte materiale tipărite pentru Poșta Română și pentru clienți externi. Reportajele despre „Bucureștiul industrial” și tururile ghidate prin zona Filaret descriu atmosfera de lucru din fabrică: utilaje voluminoase, zgomot constant, miros puternic de cerneală și hârtie, fluxuri de producție în care angajații monitorizează manual calitatea perforației timbrelor sau aspectul tiparului, uneori folosind lupe pentru a identifica eventualele defecte. O parte din clădirile ansamblului găzduiesc încă spații de depozitare și ateliere auxiliare. Podul fabricii este menționat ca fiind într-un proces de restaurare, cu păstrarea structurii de rezistență inițiale, ceea ce indică anumite intervenții de consolidare și reabilitare structurală în ultimii ani. Rol urban, statut de patrimoniu și situație actuală Fabrica de Timbre este identificată în mai multe studii ca element central al patrimoniului industrial al Capitalei. Proiecte culturale și de cercetare, coordonate de asociații precum Zeppelin, Asociația pentru Arheologie Industrială și organizații civice locale, au inclus fabrica în tururi ghidate și în analize privind potențialul de reconversie al zonei Filaret–Rahova. Documentele oficiale ale Sectorului 5 subliniază valoarea arhitecturală și istorică a ansamblului, alături de alte fabrici din cartier, propunând includerea acestora în strategii de regenerare urbană și culturală. În același timp, este remarcat faptul că, în ciuda istoriei bogate, fabricile din zonă, inclusiv Fabrica de Timbre, nu sunt în mod curent deschise publicului și nu există încă un program permanent de vizitare. Din punct de vedere funcțional, fabrica continuă să fie un activ industrial important pentru Poșta Română, fiind menționată explicit în comunicate și în organizarea internă a companiei ca sucursală specializată de tipar. Fișă tehnică - Denumire: Fabrica de Timbre, sucursală a Companiei Naționale „Poșta Română” - Adresă: Strada Fabrica de Chibrituri nr. 28, sector 5, București - Anul construirii / inaugurării: 1872 (înființare și punere în funcțiune a fabricii în urma Legii timbrului și înregistrării) - Funcțiune inițială: fabrică de timbre fiscale și poștale, unitate de tipar de securitate în subordinea Ministerului de Finanțe - Funcțiune actuală: sucursală de tipar a Poștei Române (tipărire timbre, formulare, tipărituri speciale și servicii de conversie, scanare și arhivare documente) - Proprietar / operator actual: Compania Națională „Poșta Română” S.A. – sucursală specializată - Arhitect / proiectant: neprecizat în sursele consultate (probabil serviciile tehnice ale Ministerului de Finanțe) - Stil arhitectural: arhitectură industrială, cu extinderi interbelice; hale din zidărie, fațade simple, ferestre mari, structură adaptată mașinilor de tipar - Structură și materiale: zidărie de cărămidă și beton, planșee și acoperișuri adaptate utilajelor grele, adăpost antiaerian din beton armat realizat în 1937 - Elemente speciale: adăpost antiaerian construit în 1937 după standarde germane; pod cu structură de rezistență păstrată și aflat în restaurare; parte a unui ansamblu industrial compact împreună cu Fabrica de Chibrituri și alte unități - Situație de patrimoniu: clădire cu valoare arhitecturală și istorică recunoscută în studii despre patrimoniul industrial; nu apare explicit ca monument istoric clasat în sursele consultate - Stare actuală de conservare: funcțională, în curs de retehnologizare, cu anumite părți ale ansamblului aflate în uz intens și alte corpuri mai puțin utilizate; ansamblul este perceput ca „rezervație industrială” activă în zona Filaret–Rahova - Intervenții și proiecte recente: retehnologizare prin instalarea unei linii moderne de conversie, scanare și arhivare documente; lucrări de restaurare la pod și la anumite spații interioare; includere în trasee culturale și tururi ghidate Legătura dintre Monetăria Statului și Fabrica de Timbre Legătura e în primul rând istorică și funcțională, nu doar faptul că sunt „vecine” pe aceeași stradă. Au fost concepute ca „monopoluri de stat” în aceeași zonă industrială Filaret. Fabrica de Timbre este înființată în a doua jumătate a secolului XIX (după Legea timbrului din 1872) în zona Filaret, pe actuala stradă Fabrica de Chibrituri, pentru tipărirea timbrelor și a altor efecte poștale și fiscale. Monetăria Statului este înființată în 1870; noul ei sediu „modern” se inaugurează abia în 1935, pe strada Fabrica de Chibrituri nr. 30, unde funcționează și astăzi. În literatura despre parcelarea „Fabrica de Chibrituri” se spune explicit că în aceeași zonă se aflau Monetăria Statului, Fabrica de Chibrituri și Fabrica de Timbre, ca parte a unei concentrări de monopoluri ale statului. Deci au fost gândite împreună, în același pol industrial de „valori de stat”: bani, timbre, chibrituri (toate monopol de stat la vremea respectivă). Au avut o legătură instituțională directă prin sectorul de tipărire de valori. În 1953 se înființează „Întreprinderea de Bilete de Bancă și Timbre”, cu sediul tot pe str. Fabrica de Chibrituri (nr. 28). Aceasta rezultă din comasarea Unității „Imprimeria Biletelor” (care tipărea bancnotele) cu sectorul de imprimat timbre și efecte poștale, desprins de la Monetăria Statului și de la Fabrica de Timbre. Asta înseamnă că, la nivel de flux tehnologic și organizare, producția de bancnote și tipărirea timbrelor a fost o perioadă gestionată integrat, cu personal, utilaje și procese provenite din ambele unități. Roluri complementare în sistemul de „valori” al statului. Monetăria Statului bate monedele metalice și produce medalii, decorații, sigilii, obiecte din metale prețioase etc., fiind azi regie autonomă aflată în sfera Băncii Naționale. Fabrica de Timbre a rămas tipografia specializată în timbre și alte tipărituri de securitate, în subordinea Poștei Române, funcționând în continuare în același areal Filaret. Așadar, Monetăria Statului și Fabrica de Timbre sunt „surori” istorice: două unități de monopol de stat amplasate intenționat una lângă cealaltă, în zona Filaret, pentru producerea de „valori” (monede, bancnote, timbre). Au împărțit aceeași platformă industrială de pe strada Fabrica de Chibrituri și, în anii ’50, au avut chiar sectoare tehnice comasate (bancnote + timbre), după care au rămas instituții separate, dar vecine și complementare. Referințe: - Fabrica de Timbre (afaceri-poligrafice.ro) - FOTO Bucureștiul industrial: Fabrica de timbre (InfoHale) - Patrimoniul industrial, o resursă valoroasă (Observator Cultural) - Patrimoniul industrial al Capitalei, lăsat la mila timpului (SOS Patrimoniu) - Tururi ghidate prin arhitectura industrială – Bucureşti (Zeppelin) - Arhitectura industrială: tur ghidat în zona de sud-vest a Bucureștiului (Zeppelin) - Explorare prin plimbare – trasee prin care vei redescoperi Bucureștiul (Zeppelin) - La pas în zona Parcului Carol (Merg.in) - Trase de la sat la oraș – Periferii centrale ale Bucureștiului (ARCUB) - FER report – zona Parcului Carol–Filaret (Primăria Sectorului 5) - Anexă la HCLS5 53/31.03.2025 – Zona Filaret–Rahova (Consiliul Local Sector 5) - Istorie – Imprimeria BNR (Imprimeria BNR) - Poşta Română prezintă o nouă linie tehnologică instalată la Fabrica de Timbre (Agerpres) Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/fabrica-de-timbre