# Hotelul Athenée Palace Adresă: Str. Episcopiei nr. 1-3, Sector 1, Cartierul Piața Victoriei - Romană, București An construcție: 1914 Tip ansamblu: Hoteluri și cămine Tip clădire: 2-5 niveluri Stil arhitectural: Art Deco Risc seismic: Consolidat Monument istoric: clasa B Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Hotelul Athénée Palace, Str. Episcopiei nr. 1-3, București, ridicat între 1912 și 1914 după planurile arhitectului francez Théophile Bradeau, prima clădire din Capitală cu structură din beton armat. Modernizat în stil Art Deco de Duiliu Marcu (1937-1939), extins în 1964-1966 după planurile lui Nicolae Pruncu, redeschis ca Athénée Palace Hilton în 1997 și renovat complet în 2020-2022; astăzi InterContinental Athénée Palace București, monument istoric clasa B. ## Articol Hotelul Athenée Palace Construcția inițială (1912-1914) Hotelul Athénée Palace se află pe Strada Episcopiei nr. 1-3, la colțul cu Calea Victoriei, în Cartierul Piața Victoriei – Romană din Sectorul 1 al Bucureștiului. Clădirea a fost ridicată pe locul fostului Han Gherasi, o construcție mai veche a cărei existență pe acest amplasament este atestată cu aproximativ un secol înaintea hotelului. Terenul se afla la intersecția dintre artera care avea să devină axa monden-comercială a Capitalei și strada care ducea spre reședința Mitropoliei, poziție care a determinat, ulterior, statutul hotelului de reper central al Bucureștiului interbelic. Construcția a fost inițiată de Societatea Marelor Hoteluri din România, înființată în 1912 cu scopul de a ridica un hotel de talie europeană în Capitală. Un anunț publicat în presa bucureșteană în 1913 confirmă că societatea construia deja hotelul „Athénée-Palace” pe Calea Victoriei nr. 108 și Strada Episcopiei nr. 1, oferind spre închiriere mai multe spații comerciale la parter, cu sediul societății pe Bulevardul Elisabeta nr. 5. Planurile clădirii sunt atribuite, în cea mai mare parte a surselor documentare, arhitectului francez Théophile Bradeau. O sursă tipărită ulterioară (dicționarul Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Vasile Țelea, Editura Rentrop & Straton, 2014) menționează însă că autorul planurilor ar fi fost arhitectul Daniel Renard, Bradeau figurând ca inginer colaborator – variantă reluată și de unele publicații recente. La structura de rezistență au contribuit inginerii George (Gogu) Constantinescu și Robert Effingham Grant. Hotelul a fost prima clădire din București ridicată cu schelet din beton armat, soluție tehnică nouă pentru piața construcțiilor românești a acelei perioade. Lucrările s-au desfășurat între 1912 și 1914. Deschiderea oficială a avut loc în după-amiaza zilei de 28 mai 1914, eveniment relatat de presă a doua zi. La festivitate au participat circa 60 de persoane, între care antreprenorul hotelului, reprezentanți ai băncilor cu capital în întreprindere și reprezentanți ai presei. Invitații au vizitat încăperile și instalațiile clădirii: din cele 200 de camere ale hotelului, jumătate erau dotate cu instalații de baie cu apă caldă și rece, iar toate aveau calorifer, lumină electrică și mobilier descris de presa vremii drept extraordinar de luxos. Hotelul dispunea de cea mai mare sofragerie din București la acel moment, sală de lectură, sală de fumat, patru ascensoare electrice, instalație frigorifică sistematică și spălătorie mecanică proprie. Prețurile zilnice porneau de la 10 lei și ajungeau la 20 de lei pe cameră, majoritatea camerelor fiind închiriate cu 10 lei. Un anunț publicitar din iunie 1914 completează imaginea ofertei inițiale a hotelului: camere cu un pat, cu odaie de toaletă proprie, apă caldă și rece și telefon, de la 8 lei în sus, autobuz propriu la gară și adresă telegrafică „Athénéepal”. La scurt timp după deschidere, România a intrat în Primul Război Mondial, iar din decembrie 1916, odată cu ocuparea Bucureștiului de trupele Puterilor Centrale, Athénée Palace a găzduit cartierul general al feldmareșalului german August von Mackensen, comandantul forțelor de ocupație, până la retragerea acestora la sfârșitul anului 1918. Modernizarea Art Deco și epoca interbelică (1935-1939) La două decenii de la deschidere, conducerea Societății Marelor Hoteluri din România a decis modernizarea radicală a hotelului, pentru a-l alinia la nivelul marilor hoteluri din Occident. Lucrările au fost conduse de arhitectul Duiliu Marcu (1885-1966), profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” și unul dintre principalii promotori ai modernismului în arhitectura românească interbelică, autor ulterior al Palatului Victoria și al Palatului Elisabeta. La amenajările interioare a colaborat un specialist adus din Elveția, domnul Menge, care a rămas și director al hotelului. Renovarea a fost executată de societatea „Edilitatea”, sub supravegherea chestorului I. Frânculescu, cu sprijinul financiar al Băncii Românești. Fațada a fost complet transformată: Duiliu Marcu a renunțat la decorația clasică ornamentată a construcției inițiale și a introdus un rând de arcade adâncite pe trei niveluri, într-o combinație de verde și alb, într-un stil descris de presa vremii drept „cu totul modern”. Hall-ul și restaurantul au fost mobilate din nou, cu mese și fotolii confortabile și cu circa 5.000 mp de covor și 9.000 mp de tapet montate cu acest prilej. Etajul al II-lea a primit o atenție deosebită, fiind amenajat cu apartamente destinate găzduirii personalităților străine de vază aflate în vizită în România. Instalația telefonică a fost complet modernizată, cu 200 de posturi interioare și zece linii care legau hotelul de oraș, plus linii separate pentru convorbirile interurbane și cele cu străinătatea. Hall-ul și restaurantul au primit instalație de aer condiționat, iar serviciul de restaurant și bar a fost preluat de Casa Capșa. Redeschiderea oficială a avut loc luni, 16 ianuarie 1939, ora 18.00. La festivitate au luat parte, între alții, consilierul regal C. Argetoianu, ambasadorul Grigorcea, generalul Dombrowski, primarul Capitalei N. Caranfil, directori ai Căilor Ferate Române, ai Băncii Românești și ai Societății de Telefoane, precum și reprezentanți ai Societății Wagons-Lits. Serviciul religios a fost oficiat de preoții parohiei Bisericii Albe. În cuvântul său, președintele consiliului de administrație a amintit că Societatea Marilor Hoteluri din România, înființată în 1912, ridicase între 1912 și 1914 prima clădire din Capitală cu structură din beton armat, iar noile amenajări din 1938 apropiau hotelul de nivelul marilor întreprinderi similare din străinătate. Festivitatea s-a încheiat cu un bufet servit de Casa Capșa în salonul mare al restaurantului. În aceeași perioadă, arhitectul Nicolae Sburcu a colaborat la lucrările de la Athénée Palace, alături de echipa condusă de Duiliu Marcu. Modernizarea din 1937-1939 a consolidat statutul hotelului de reper al vieții mondene și diplomatice bucureștene: saloanele sale, între care „Le Diplomate” și barul englez, au devenit loc obișnuit de întâlnire pentru diplomați, oameni de afaceri, ziariști străini și membri ai aristocrației românești. Faima internațională a hotelului s-a consolidat în anii premergători celui de-al Doilea Război Mondial, când numărul mare de corespondenți de presă și reprezentanți diplomatici cazați aici a transformat Athénée Palace într-un punct de observație privilegiat asupra vieții politice a României, reputație care avea să se adâncească odată cu intrarea țării în conflagrația mondială. Război și regim comunist (1940-1989) Odată cu intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, Athénée Palace și-a păstrat rolul de reședință temporară a corespondenților de presă și a reprezentanților diplomatici străini. Între iunie 1940 și ianuarie 1941, jurnalista americană de origine germană Rosie Goldschmidt, cunoscută sub numele de autoare R. G. Waldeck (1898-1982), corespondentă a revistei Newsweek, a locuit la hotel, observând viața elitelor politice și diplomatice din București aliat cu Germania. Experiența sa a stat la baza volumului „Athénée Palace”, publicat în 1942 la New York, unul dintre reportajele cele mai citate despre Bucureștiul de dinaintea rupturii de Axă. Bucureștiul a fost bombardat de aviația americană la 4 aprilie 1944, atac îndreptat, între altele, spre Gara de Nord și zonele învecinate. Athénée Palace a fost afectat: ferestrele s-au spart, iar porțiuni ale clădirii au fost incendiate. Cu acest prilej, hotelul a fost evacuat, așa cum atestă un anunț de presă din acea vară prin care se cerea găsitorului unor acte pierdute „cu ocazia evacuării dela Athénée Palace, în urma bombardamentului dela 4 Aprilie”. După întoarcerea armelor României împotriva Germaniei, la 23 august 1944, clădirea a suferit avarii suplimentare din partea aviației germane. Presa de la finele anului 1944 consemna că hotelul „a avut de suferit și de pe urma bombardamentelor americane și de pe urma celor germane” și că își repara fațada, alături de celelalte clădiri avariate de pe Calea Victoriei. În toamna anului 1944, odată cu sosirea la București a corespondenților de presă ai puterilor aliate, Athénée Palace a redevenit centrul de întâlnire al ziariștilor străini: presa vremii descria hall-ul hotelului drept un „stup gigantic” în care mișunau gazetari de toate naționalitățile, între care corespondentul agenției Associated Press, Franck O'Brien. Reconstrucția porțiunilor avariate a fost realizată în 1945 sub conducerea aceluiași Duiliu Marcu, care supraveghease și modernizarea din 1937-1939. Naționalizarea din 1948 a adus hotelul sub control statal direct, iar Athénée Palace a devenit unul dintre obiectivele cele mai supravegheate ale regimului comunist. Camerele au fost dotate cu microfoane de ascultare, directorul general al hotelului era, potrivit surselor de istorie orală și de presă, un colonel acoperit al Direcției de Contraspionaj din cadrul Securității, iar o parte a personalului lucra sub acoperire pentru culegerea de informații despre oaspeți, în special despre străinii cazați aici. Această practică a alimentat, în epocă, reputația hotelului de „cartier general al spionajului” din Europa de Est comunistă. Președintele american Richard Nixon a fost găzduit la Athénée Palace cu ocazia vizitei sale în România din 1968. Între 1964 și 1966, hotelul a primit o aripă nouă, ridicată de-a lungul Căii Victoriei, după planurile arhitectului Nicolae Pruncu și ale inginerilor Radu Mircea și Mihai Ionescu. Integrarea tehnică a noii secțiuni cu structura originală a fost criticată la vremea respectivă. Interioarele au fost reamenajate din nou în 1983, într-un stil sobru, specific ultimului deceniu comunist. Clădirea a rezistat cutremurului din 4 martie 1977, unul dintre cele mai puternice din istoria României. În decembrie 1989, în timpul Revoluției, fațada hotelului a fost avariată de gloanțe, iar reparațiile ulterioare au fost finalizate în 1993. De la privatizare la zilele noastre (1994-2025) Hotelul a fost închis în 1994 și cumpărat de lanțul internațional Hilton International, care a investit aproximativ 42 de milioane de dolari într-o restaurare completă a clădirii. Athénée Palace a fost redeschis în 1997 sub numele Athénée Palace Hilton București, marcând revenirea unui brand hotelier internațional de prim rang pe piața românească după 1989. În 2005, principalul proprietar al hotelului a devenit omul de afaceri George Copos, prin compania Ana Hotels. În 2017, hotelul a fost subiectul unui proiect de amenajare de design interior semnat de arhitecta Miruna Pavoni, în colaborare cu Răzvan Teodoropol (Kino Studio) și Daniel Ciocăzanu (Dooi Studio), proiect inclus în ediția din 2017 a Anualei de Arhitectură din București, la secțiunea Arhitectura spațiului interior. Cea mai amplă renovare din ultimele decenii a avut loc între 2020 și 2022, cu o investiție estimată la 25 de milioane de euro, derulată în două etape: mai întâi cele 132 de camere din aripa ridicată în 1965, apoi cele aproximativ 150 de camere din corpul istoric construit între 1912 și 1937. Conceptul de amenajare interioară a fost elaborat de biroul britanic Alexander James Interiors Architects, execuția fiind realizată de biroul românesc Inegal Design (arhitecți Radu Grosu și Mihaela Mircea, alături de George Boștenaru și Ersin Bactișa, cu Cătălina Dana Preda ca șef de proiect de restaurare), în colaborare cu artiști locali, între care Valeriu Mladin. Lucrările de construcție și renovare a fațadelor au fost executate de compania Bog'Art. Renovarea a inclus refacerea instalațiilor tehnice, a iluminatului arhitectural exterior și modernizarea finisajelor interioare, păstrând suprapunerea dintre decorația Art Deco a lui Duiliu Marcu și structura originală a clădirii. Din iulie 2022, hotelul funcționează sub brandul InterContinental, ca InterContinental Athénée Palace București, încheind astfel parteneriatul cu Hilton derulat din 1997. Astăzi, clădirea are 283 de camere, alături de spații de conferință, restaurantul Jorj, Café Athénée, un bar de tip englezesc, centru de fitness și spații de evenimente, între care salonul „Le Diplomate Ballroom”, cu tavan vitraliat și decorații aurite, protejat ca monument istoric. Hotelul este clasat monument istoric de grupă/clasă B și are risc seismic consolidat, în urma lucrărilor succesive de intervenție structurală derulate de-a lungul secolului de existență a clădirii. Personaje - Théophile Bradeau – arhitect francez, autor al planurilor inițiale ale hotelului (1912-1914); date biografice insuficient documentate în sursele publice consultate. - Duiliu Marcu (1885-1966) – arhitect, profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”; autor al modernizării Art Deco a hotelului (1937-1939) și al reconstrucției din 1945, după bombardamentele din Al Doilea Război Mondial. - George (Gogu) Constantinescu (1881-1965) – inginer și inventator român, întemeietorul teoriei sonicității; a contribuit la structura de rezistență din beton armat a hotelului. - August von Mackensen (1849-1945) – mareșal german, comandant al forțelor de ocupație ale Puterilor Centrale; a avut cartierul general la Athénée Palace între decembrie 1916 și sfârșitul anului 1918. - R. G. Waldeck (1898-1982) – jurnalistă americană de origine germană, corespondentă a revistei Newsweek la București (1940-1941); autoare a volumului „Athénée Palace” (1942), reportaj despre viața politică și diplomatică a Capitalei dinaintea rupturii de Axă. - George Copos – om de afaceri român, proprietar principal al hotelului din 2005, prin compania Ana Hotels. * Hotelul Athenée Palace e cea dintâi clădire din București în construirea căreia s-a întrebuințat betonul armat, ridicată între anii 1912-1914 după planurile arhitectului Théophile Bradeau. În anii 1935-1937, hotelul a fost modernizat după planurile arhitectului Duiliu Marcu. După bombardamentele din 1944 a fost refăcut în 1945, sub conducerea aceluiași arhitect. Afectat de evenimentele din 1989, hotelul a fost în întregime renovat în ultimii ani. (Extras din: Colfescu, Silvia - București: ghid turistic, istoric, artistic, București, Vremea, 2009) * Athénée Palace este unul dintre puținele locuri din București despre care se pot spune și se pot născoci povești nesfârșite, ca din romanele cu aventuri, și care să fie credibile ascultătorului. De la întâmplări cu mari artiști și intelectuali, la cele cu spioni, cu prințese, cu comuniști, cu multe și frumoase demoazele de companie, cu ambasadori, cu mari oameni de business și mari interlopi, cu gurăcască, cu liceeni la prima întâlnire care varsă ceașca de cafea de emoție, au arhitecți și mari orgolii, cu bombe, cu securiști care trăgeau la revoluție, cu crime în camere, cu bucătari care se iubesc cu chelnerițele în cămară... Construcția hotelului pe care îl vedem astăzi a început prin 1912–1914, pe locul fostului Han Gherasi, avându-l ca prim autor pe arhitectul francez Théophile Bradeau. Hotelul a avut o structură din beton armat – prima de acest fel din București. În perioada 1935–1937, hotelul a fost modernizat în stil Art Deco de către renumitul arhitect român interbelic Duiliu Marcu. Acesta a redesenat fațada, adăugând arcade adâncite pe trei niveluri, dar păstrând atmosfera elegantă și sofisticată a interiorului. Un exemplu rar de arhitectură foarte diferită la exterior față de interior, care a rămas în aristocraticul stil Beaux-Arts, cu elemente decorative complexe, cristaluri și mobilier somptuos. În cel de-al Doilea Război Mondial, Athénée Palace a fost bombardat de americani în 1944: ferestrele s-au spart, iar porțiuni au fost incendiate. A fost restaurat și redeschis rapid, păstrându-și farmecul interbelic. În 1965 a fost construită o aripă nouă în spatele structurii originale, într-un proiect realizat de arhitectul Nicolae Pruncu și echipa de ingineri Radu Mircea și Mihai Ionescu. Integrarea tehnică a noii secțiuni cu vechea clădire a adus multe critici. Interioarele au fost reamenajate din nou în 1983. Au mișunat securiști pe acolo la Revoluţia din 1989, care l-au lăsat cu fațada avariată. După naționalizarea din 1948, Athénée Palace a devenit un loc intens supravegheat: telefoanele și camerele au fost “ascultate”, iar o parte din personal lucra sub acoperirea Securității, ca să culeagă informații despre oaspeți – ceea ce a alimentat faima sa de cartier general al spionajului în Europa de Est. În 1994 hotelul a fost închis, apoi cumpărat la licitație, noii proprietari investind aproximativ 42 Mil. $ pentru restaurarea completă. A fost redeschis în 1997 ca Athénée Palace Hilton București, iar în 2005 principalul proprietar a devenit George Copos. O nouă renovare a avut loc între 2021‑2022, cu un design interior conceput de Alexander James Interiors Architects, împreună cu arhitecți și artiști locali (Inegal Design, Valeriu Mladin etc.). Acum are 283 camere, săli de conferință, un restaurant chiar bun, inspirat botezat Jorj, Café Athénée, bar englezesc, centru de fitness, spații de evenimente precum magnificul salon “Le Diplomate Ballroom” — monument istoric național, cu tavan vitraliu și detalii aurite. (n.r. 2025) Referințe: - Colfescu, Silvia, București: ghid turistic, istoric, artistic, Editura Vremea, 2009. - Athénée Palace Hilton (Wikipedia) - InterContinental Athenee Palace Bucharest (Wikipedia, engleză) - CONSTRUCȚII CELEBRE: Hotelul Athénée Palace Hilton (Agerpres, 2022) - Secretele unui hotel de o sută de ani, dezvăluite de un fost hamal ajuns director general (atheneepalace-hotel.ro) - Povestea de 5 stele a hotelului Athénée Palace. Ce personalități i-au trecut pragul în cei 107 ani de existență (Adevărul, 2021) - BUCUREȘTI STRICT SECRET – ATHENEE PALACE (stelian-tanase.ro) - Hotel de cinci stele și „furnicarul” spionilor și lumii mondene din Bucureștiul secolului trecut. Povestea Athénée Palace (b365.ro) - Cum s-a transformat Athénée Palace, unul dintre cele mai vechi și mai cunoscute hoteluri din București (Wall-Street.ro) - Renovarea clădirii monument istoric a hotelului InterContinental Athénée Palace (UNRMI) - Hoteluri din București: Athenée-Palace (arhiva foto Willy Pragher) - Athénée Palace – amintiri din timpul războiului (Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, Revista Clipa) - The Place of Places – Episode 49: Athenee Palace Hotel, Bucharest, Romania, 1969 (foreversaroyan.com) - Cu domnișoara la Café Athénée (articole.propertyindex.ro) - R. G. Waldeck (Wikipedia, engleză) - Oameni care au construit Bucureștiul: Duiliu Marcu (Real Estate Magazine, 2020) - Duiliu Marcu (Arhiva de Arhitectură) - Arhitectul Duiliu Marcu (identitate-archi.ro) - Omul, arhitectul și profesorul Duiliu Marcu (arhitectura-1906.ro) - Biografie Gogu Constantinescu (gogu-constantinescu.ro) - Anuala de Arhitectură București » Proiecte » Ediția 2017 » Arhitectura spațiului interior - CONSTRUCŢII CELEBRE: Hotelul Athénée Palace Hilton - Secretele unui hotel de o sută de ani, dezvăluite de un fost hamal ajuns director general - Athénée Palace Hilton (Wikipedia) - Povestea de 5 stele a hotelului Athénée Palace. Ce personalităţi i-au trecut pragul în cei 107 ani de existenţă - BUCUREŞTI STRICT SECRET – ATHENEE PALACE - Hotel de cinci stele și „furnicarul” spionilor și lumii mondene din Bucureștiul secolului trecut. Povestea Athénée Palace - Hoteluri din București: Athenée-Palace (de Willy Pragher) - ATHÉNÉE PALACE – AMINTIRI DIN TIMPUL RĂZBOIULUI (de Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici) - The Place of Places - Episode 49: Athenee Palace Hotel, Bucharest, Romania, 1969 - Cu domnișoara la Café Athénée (galerie foto) - Evenimentul Zilei 2004, Privatizarea Athenee Palace - Waldeck, R.G., Athenee Palace, Editura Humanitas - [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014] (volum tipărit) - mențiune "arh. Daniel Renard, împreună cu ing. Theophile Bradeau" August 2023: Comentariul arhitectului Daniel Ciocăzanu (2017): " Glamour, Velours, Déco...": Athenee Palace, hotel de lux și monument istoric, odinioară cel mai notoriu „Caravaneserai din întreaga Europă…, locul de întâlnire al spionilor continentali, conspiratori politici, aventurieri, vânători de concesiune și manipulatori financiari" ( așa cum consemna în 1945 jurnalistul E. L. Easterman), a „ rezistat ” secolul trecut și continuă să inspire și să adăpostească odihna și excesele unei noi clientele de lux. Designul camerei propune un „ relaxed luxury ”, sezamul unei noi generații de călători. Frumusețea camerei nu stă în abundența detaliilor, ci în delicatețea și raritatea lor. Onorând stilului Art-Deco și inspirația din glamourul caravanseraiurilor, decorația camerei, sobră și rafinată, se declină minimalist în tonuri nisipii și irizate, brune și albastre, revelate de linii și detalii din alamă periată, cu lămpi "de chevet" cu abajur din papirus. Un decor interior care celebrează locul și istoria lui. Fiecare cu propria lui rezonanță. ## Specialiști **Amenajări interioare:** Miruna Pavoni (design interior 2017); Răzvan Teodoropol, Kino Studio (2017) **Arhitectură:** Theophile Bradeau; Daniel Renard; Duiliu Marcu (reproiectare fațadă 1937); Nicolae Sburcu (1938); Nicolae Pruncu (extensie 1965); Daniel Ciocăzanu, Dooi Studio (design interior 2017) **Construcții:** George (Gogu) Constantinescu; Robert Effingham Grant; Bog'Art (renovare 2022) Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/episcopiei-1-3