Palatul Curentul
Palatul Curentul se află pe Strada Eforie nr. 5-7, Sector 1, București, și a fost construit în anul 1936, ca sediu al redacției și al tipografiei proprii ale ziarului „Curentul”, fondat opt ani mai devreme de Pamfil Șeicaru. Clădirea a purtat, încă din epocă, numele publicației pe care o găzduia, fiind cunoscută drept Palatul Curentul. Ridicarea ei a fost posibilă datorită prosperității rapide a ziarului, devenit, sub conducerea lui Șeicaru, nucleul primului trust de presă din România, care cuprindea, pe lângă cotidianul „Curentul”, și publicațiile conexe „Evenimentul” și „Rapid”, editate începând din 1939.
Clădirea dispunea de o tipografie proprie, instalată pentru a susține tirajele mari ale ziarului, care, la începutul deceniului al cincilea, depășeau 200.000 de exemplare în zilele lucrătoare și 300.000 duminica. Printre elementele arhitecturale remarcate de contemporani s-a numărat un lift din sticlă, o soluție tehnică neobișnuită pentru Bucureștiul interbelic. O anecdotă larg vehiculată în epocă, atribuită istoricului Nicolae Iorga, lega, printr-un joc de cuvinte — „șantajul și etajul” —, luxul construcției de campaniile de presă ale lui Șeicaru împotriva unor mari societăți industriale, bancare și comerciale, adesea urmate de plăți substanțiale din partea celor vizați. Numele arhitectului care a semnat proiectul Palatului Curentul nu a putut fi confirmat în sursele consultate. Clădirea a rămas, până în 1944, sediul central al activității publicistice a lui Pamfil Șeicaru, găzduind atât redacția, cât și administrația trustului de presă pe care acesta îl conducea.
Ziarul Curentul
Ziarul „Curentul” a apărut pentru prima dată la 11 ianuarie 1928, sub conducerea lui Pamfil Șeicaru, care a finanțat proiectul vânzând o parte din bunurile proprii și ale soției sale. Publicația s-a impus rapid ca unul dintre cele mai combative cotidiane românești ale perioadei interbelice, cunoscută pentru campaniile de presă îndreptate împotriva unor mari societăți industriale, bancare și comerciale. Succesul comercial al ziarului a stat la baza constituirii, sub conducerea aceluiași Șeicaru, a primului trust de presă din România.
Printre colaboratorii ziarului s-au numărat scriitorii Cezar Petrescu, Nichifor Crainic și Ion Vinea, acesta din urmă activând ca redactor și cronicar la publicație pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial. Din 1939, trustul condus de Șeicaru a preluat și publicațiile „Evenimentul” și „Rapid”. Tirajul ziarului a crescut constant, ajungând, în 1941, la peste 200.000 de exemplare în zilele lucrătoare și peste 300.000 duminica, susținut de suplimente precum „Curentul familiei” și „Curentul pentru copii”. Pamfil Șeicaru a cumulat activitatea publicistică cu un mandat de deputat independent, obținut în 1928, 1931 și 1933, precum și cu o poziție în Consiliul de Administrație al Radiodifuziunii Române, între 1935 și 1938. Ziarul „Curentul” și-a încetat apariția în 1944, când trupele sovietice, la intrarea în București, au ocupat tipografia publicației. Cotidianul a fost relansat sub o serie nouă abia în octombrie 1997.
Destinul clădirii
La intrarea trupelor sovietice în București, la sfârșitul lunii august 1944, tipografia Palatului Curentul s-a numărat printre primele unități preluate de ocupanți. În spațiile ei a fost tipărit, pentru o vreme, „Buletinul Armatei Roșii”. Pamfil Șeicaru părăsise între timp țara, refugiindu-se peste hotare, unde avea să rămână până la moartea sa, survenită în 1980. Clădirea de pe Strada Eforie a fost transferată ulterior colectivului ziarului „Scânteia”, organul de presă al Partidului Comunist Român, care a folosit-o o vreme, înainte de mutarea definitivă, în 1956, în sediul special construit al Casei Scânteii, din nordul Bucureștiului. Judecat în lipsă alături de economistul Grigore Manoilescu, Pamfil Șeicaru a fost condamnat la moarte la 4 iunie 1945; sentința nu a mai fost pusă în executare, iar ziaristul a fost grațiat de regimul comunist în 1966.
Personaje
- Pamfil Șeicaru (1894-1980): fondator și director al ziarului „Curentul” între 1928 și 1944; ofițer decorat cu Ordinul Mihai Viteazul în Primul Război Mondial; deputat independent în 1928, 1931 și 1933; condamnat la moarte în lipsă în 1945; s-a stabilit în exil, mai întâi în Spania, apoi în Germania, unde a murit în 1980; grațiat de regimul comunist în 1966.
- Ion Vinea (1895-1964): poet, prozator și cronicar avangardist, fondator al revistei „Contimporanul”; a activat ca redactor și cronicar principal la ziarul „Curentul” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
- Nichifor Crainic (1889-1972): eseist, poet și teolog, redactor al revistei „Gândirea”; colaborator al ziarului „Curentul”.
- Cezar Petrescu (1892-1961): prozator și publicist, redactor al revistei „Gândirea”; colaborator al ziarului „Curentul”.
Bibliografie
- PORTRET: Pamfil Șeicaru – un model pentru jurnalismul românesc (rador.ro).
- Povești adevărate despre cel mai controversat gazetar român, denumit un „gangster de presă”. Pamfil Șeicaru (evz.ro).
- Curentul (București) (istoriapresei.ro).
- Curentul ⓜ mapamond media (ziarulcurentul.ro).
- „PROCESUL ZIARIȘTILOR” – procesul lichidării elitei intelectuale interbelice din România și adversarilor comunismului (amintiridincomunism.wordpress.com).
- Curentul (en.wikipedia.org).
- Ion Vinea (en.wikipedia.org).
- Nichifor Crainic (en.wikipedia.org).
- Cezar Petrescu (en.wikipedia.org).
- ING Bank RO, coord. Mihai Oroveanu, Arhitectura Modernă în România interbelică, Noi Media Print, București (volum tipărit) - sursă foto "Palatul Curentul"
August 2023:
