# Strada Dumbrava Roșie (fostă Strada Nouă)

Adresă: Str. Dumbrava Rosie / Piata Gheorghe (Gogu) Cantacuzino, Sector 2, Cartierul Dacia - Eminescu, București
An construcție: 1909
Tip ansamblu: Străzi, piețe, tramă stradală
Tip clădire: fǎrǎ
Stil arhitectural: fǎrǎ
Risc seismic: fǎrǎ
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Strada Dumbrava Roșie, sector 2, București, parte din lotizarea Ioanid înființată în 1909 sub primarul Vintilă Brătianu, reunește vile construite între 1910 și 1922 de arhitecți precum Ion D. Berindey, Paul Smărăndescu, Dimitrie Hârjeu și Petre Antonescu. Mărginește Parcul Ion Voicu, fost Parcul Ioanid, alături de strada Polonă și Bulevardul Dacia, păstrând un ansamblu rezidențial reprezentativ pentru arhitectura bucureșteană de la începutul secolului al XX-lea.

## Articol
Dumbrava Roșie

Gropile lui Aristide și Grădina Bresla

Terenul pe care se întinde astăzi strada Dumbrava Roșie, în sectorul 2 al Bucureștiului, aproape de Piața Romană, are o istorie premergătoare de aproape trei secole. Zona era cunoscută sub numele de Gropile lui Aristide, folosite inițial pentru depozitarea deșeurilor menajere ale mahalalei Madritului, iar ulterior ca loc de extragere a materialelor de construcție de către locuitorii din vecinătate. Gropile au fost acoperite treptat, pe măsură ce Capitala și-a extins și modernizat sistemul de canalizare. Între 1839 și 1869, pe același loc a funcționat Grădina Bresla, numită și Breslea, una dintre grădinile publice de agrement ale Bucureștiului secolului al XIX-lea. Aici familiile de condiție mijlocie își întindeau mesele și petreceau cu mâncare, băutură și jocuri tradiționale, într-un cadru descris de sursele vremii drept un loc de socializare frecventat al orașului, premergător transformării ulterioare a terenului într-o proprietate privată.

George Ioanid și grădina care i-a purtat numele

În 1856, editorul și librarul George Ioanid, 1818-1907, recunoscut drept primul editor de carte din România, cumpără terenul de la dregătorul otoman Pană Băbeanul, pentru suma de 2100 de galbeni. Ioanid amenajează aici o reședință de stil elvețian și dezvoltă proprietatea cu arbori exotici și indigeni, vii, grădini de flori rare și sere încălzite pentru cultura legumelor. Un jurnalist francez al epocii descria domeniul drept o vastă proprietate care ar valora milioane oriunde altundeva. Proprietatea, cunoscută de atunci ca Grădina Ioanid, rămâne în posesia familiei până la moartea lui George Ioanid, în 1907. La scurt timp, Primăria Capitalei demarează procedurile de achiziție a terenului, proces finalizat în 1909, sub mandatul primarului Vintilă Brătianu, punând bazele transformării fostei grădini într-un ansamblu rezidențial modern, cel din care avea să facă parte și strada Dumbrava Roșie.

Vintilă Brătianu și proiectul urbanistic al lotizării Ioanid

Vintilă Brătianu, 1867-1930, conduce Primăria Capitalei între 21 iunie 1907 și 20 februarie 1910. În cursul lunilor martie-mai 1909, Consiliul Comunal decide zece exproprieri necesare pentru deschiderea de străzi noi și pregătirea zonei pentru o dezvoltare urbanistică sistematică. Sub autoritatea sa, Primăria deschide două artere noi, Bulevardul Nou, viitorul Bulevard Dacia, și strada Dumbrava Roșie, și lărgește un segment al străzii Polonă, pentru a asigura dimensiuni unitare întregului ansamblu. Modelul financiar al proiectului este conceput astfel încât costurile de achiziție a terenului și de introducere a utilităților să fie recuperate integral din vânzarea loturilor, sumele obținute fiind reinvestite în amenajarea parcului public central. Potrivit surselor de epocă, primăria nu a realizat niciun alt profit în afara impozitelor funciare, aspect care indică un proiect administrativ și nu unul speculativ. Parcelarea, organizată în jurul unui parc de formă trapezoidală, cu 25 de loturi interioare, la care se adaugă șapte loturi suplimentare pe perimetrul dinspre Bulevardul Dacia și strada Dumbrava Roșie, a reprezentat, pentru epocă, o noutate în structura parcelărilor bucureștene, anterior limitate la simpla aliniere la bulevarde existente.

Arhitecții și modelele urbanistice ale ansamblului

La conceperea ansamblului au contribuit unii dintre cei mai importanți arhitecți activi la București în epocă: Ernest Doneaud, Ion Mincu, Grigore Cerkez, Paul Smărăndescu, Ion D. Berindey și Petre Antonescu. Stilurile practicate variază de la neoromânesc la eclectic, academist și romantic, reflectând atât tendințele arhitecturale europene ale momentului, cât și diversitatea comenzilor private din interiorul lotizării. Proiectul urbanistic al lotizării Ioanid s-a inspirat din modele europene consacrate: piețele Russell și Woburn din Londra, Parcul Monceau din Paris și Parcul Schöneberger din Berlin. Principiul comun al acestor exemple, o structură rezidențială de lux organizată în jurul unui spațiu verde public, a fost preluat pentru terenul fostei Grădini Ioanid, strada Dumbrava Roșie regăsindu-se printre cele trei artere care mărginesc parcul central al ansamblului.

Primii proprietari și fizionomia inițială a străzii

Printre primii cumpărători de loturi în ansamblul Ioanid se numără Adina Costinescu, soția politicianului liberal Emil Costinescu, Elena Sturdza-Scheianu și Simona Lahovary. Matei Balș și soția sa, Zoe, născută Manu, achiziționează un lot pe strada Dumbrava Roșie, unde se ridică ulterior vila familiei, la numărul 12. Chiar primarul Vintilă Brătianu figurează printre proprietarii de loturi din lotizare, alături de alți oficiali și liberi profesioniști ai vremii. La intersecția dintre strada Dumbrava Roșie și strada Polonă se ridică, în 1910, Vila Löwendal, cunoscută și ca fosta Casă Ciru Iliescu, proiectată de arhitectul Petre Antonescu, autorul Arcului de Triumf din București. Clădirea, de stil neoromânesc, a aparținut inițial doctorului Ciru Iliescu, figură medicală proeminentă a epocii. Amplasarea și autorul proiectului ilustrează statutul de reprezentativitate pe care strada Dumbrava Roșie l-a avut încă de la înființarea sa în cadrul lotizării Ioanid.

De la Parcul Ioanid la Parcul Ion Voicu

Parcul central al ansamblului, care dă identitate întregii zone, funcționează sub numele de Parcul Ioanid pentru cea mai mare parte a secolului al XX-lea. În anul 2003, spațiul verde este reamenajat și primește o nouă denumire, Parcul Ion Voicu, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la nașterea violonistului, unul dintre locuitorii de seamă ai zonei în a doua jumătate a secolului trecut. Strada Dumbrava Roșie rămâne, și după redenumirea parcului, una dintre cele trei artere care îl mărginesc, alături de strada Polonă și Bulevardul Dacia. Profilul rezidențial stabilit prin lotizarea de la începutul secolului al XX-lea se păstrează în mare parte până astăzi, iar zona este menționată în surse contemporane printre puținele ansambluri urbanistice de vile de această amploare, păstrate relativ unitar din perioada respectivă.

Arhitectura și vilele reprezentative

Arhitecții lotizării

Ansamblul de pe strada Dumbrava Roșie reunește lucrările mai multor arhitecți activi la București în primele decenii ale secolului al XX-lea. Ion D. Berindey semnează cele mai multe vile de pe stradă, la numerele 4, 5, 9 și 11, ridicate între 1914 și 1915; vila de la numărul 4 primește o supraetajare în 1928, realizată de arhitectul Ion Ionescu. Paul Smărăndescu, unul dintre reprezentanții stilului neoromânesc în arhitectura bucureșteană, proiectează în 1910 vila de la numărul 1. Dimitrie Hârjeu, arhitect-șef al orașului București între 1910 și 1916 și ulterior profesor la Școala Superioară de Arhitectură, semnează vilele de la numerele 6 și 12, ridicate în 1915 și, respectiv, 1916, pentru familiile Lucasievici-Dumitrescu și Zoe Balș, fiica generalului Gheorghe Manu.

Alți arhitecți sunt prezenți cu câte o singură lucrare pe stradă. Alfred Popper proiectează în 1922 vila de la numărul 10, restaurată ulterior de arhitectul Șerban Sturdza. Constantin Simionescu semnează vila de la numărul 7. Arhitecții italieni Iginio Vignali și Enrico Gambara realizează în 1913 vila de la numărul 13, demolată în anul 2010. Radu Stan proiectează în 1922 vila de la numărul 22, pentru Aneta Vicol, iar Richard Bordenache semnează casa de la numărul 2. Vila de la numărul 8 este opera arhitecților Eugen von Felgel și Robert Mellinger, ridicată în 1920. La numărul 14 a locuit, în anii 1920, arhitectul Grigore G. Cerkez, proprietar al propriei case.

Statutul actual al clădirilor

O parte dintre vilele de pe strada Dumbrava Roșie sunt clasate monument istoric și își păstrează funcțiunea rezidențială sau au fost preluate de misiuni diplomatice. Vila de la numărul 7, proiectată de Constantin Simionescu pentru Paul Negulescu, este naționalizată în 1957 și devine sediul ambasadei Austriei; aici a locuit Isabel, ambasadoarea Austriei în România. Vila de la numărul 10, a doctorului Urlățeanu, a fost restaurată ulterior de arhitectul Șerban Sturdza, păstrându-și valoarea de patrimoniu. La numărul 18 se afla Casa Societății Petroșani, parțial reintegrată în anul 2020 în ansamblul rezidențial contemporan La Maison Dumbrava Roșie. Vila de la numărul 13, singura demolată de pe stradă, a dispărut în 2010, reprezentând o pierdere pentru ansamblul construit al lotizării Ioanid. Restul construcțiilor, majoritatea datând din intervalul 1910-1922, alcătuiesc astăzi un front stradal relativ unitar ca epocă, deși eterogen ca stil, între eclectism, influențe franceze și accente neoromânești.

Naționalizarea și repartizarea către corpul diplomatic

După instaurarea regimului comunist, majoritatea vilelor de pe strada Dumbrava Roșie sunt naționalizate, proces desfășurat în cea mai mare parte între 1947 și 1957. Vila de la numărul 7, proiectată de Constantin Simionescu, este naționalizată în 1957 și devine sediul ambasadei Austriei. Alte clădiri din ansamblul lotizării Ioanid sunt repartizate misiunilor diplomatice ale Iordaniei, Arabiei Saudite și Belgiei, statut pe care unele dintre ele îl păstrează și astăzi. Repartizarea vilelor către ambasade a avut, indirect, un efect de protecție asupra clădirilor: statele beneficiare au întreținut și restaurat periodic imobilele, limitând alterările structurale majore. După 1989, o parte dintre foștii proprietari sau moștenitorii lor recuperează dreptul de proprietate asupra clădirilor naționalizate, unele rămânând totuși în continuare sedii diplomatice, prin contracte de închiriere sau concesiune.

Pierderi și proiecte contemporane

Nu toate clădirile istorice au fost păstrate. Vila Simonei Lahovary, ridicată în 1913 după planurile arhitecților italieni Iginio Vignali și Enrico Gambara, la numărul 13, este demolată în anul 2010, reprezentând singura pierdere majoră din frontul construit al străzii. La numărul 18, fosta Casă a Societății Petroșani este parțial reintegrată, în anul 2020, în ansamblul rezidențial contemporan La Maison Dumbrava Roșie. Astăzi, strada Dumbrava Roșie este considerată, în surse de specialitate, una dintre cele mai reprezentative artere rezidențiale ale Bucureștiului, atât prin valoarea patrimonială a vilelor păstrate, cât și prin valoarea imobiliară ridicată a proprietăților din zonă. Profilul stabilit prin lotizarea Ioanid, de la începutul secolului al XX-lea, rămâne vizibil în structura actuală a străzii, care păstrează, alături de Bulevardul Dacia și strada Polonă, marginile Parcului Ion Voicu.

Personaje

- George Ioanid (1818–1907) — librar și editor, considerat primul editor de carte din România, activ din 1848. Proprietar al terenului care i-a purtat numele, Grădina Ioanid, teren cumpărat ulterior de Primăria Capitalei și transformat în lotizarea din care s-a născut strada Dumbrava Roșie.
- Vintilă Brătianu (1867–1930) — primar al Capitalei; sub mandatul său, Primăria Bucureștiului cumpără în 1909 terenul fostei Grădini Ioanid, decizie care a dus la parcelarea și construirea ansamblului de vile din jurul Parcului Ioanid, inclusiv a străzii Dumbrava Roșie.
- Irina Procopiu, născută Berindei (n. 1894) — verișoară a arhitectului Ion D. Berindey, fiica generalului Anton Berindei; doamnă de onoare a Reginei Maria. A locuit, alături de al doilea soț, în vila de la numărul 5.
- Ion Procopiu — președinte al Sindicatului Ziariștilor, al doilea soț al Irinei Procopiu; locatar al vilei de la numărul 5, ridicată în 1915 după planurile arhitectului Ion D. Berindey.
- Mihai Brediceanu (1920–2005) — dirijor, compozitor și muzicolog; director general al Operei Române (1959–1966) și al Filarmonicii George Enescu din București (1982–1990). A locuit la numărul 9.
- Zoe Balș, născută Manu — fiica generalului Gheorghe Manu, soția magistratului Matei Balș. A locuit în vila de la numărul 12, ridicată în 1915 de arhitectul Dimitrie Hârjeu.
- Ștefan Balș (1902–1994) — arhitect, istoric de arhitectură și restaurator de monumente, membru de onoare al Academiei Române; fiul Zoei Balș, legat de vila familiei de la numărul 12.
- Isabel — ambasadoarea Austriei în România; a locuit în vila de la numărul 7, devenită sediul ambasadei Austriei după naționalizarea din 1957.

Bibliografie

- Povestea Dumbrăvii Roșii (propertyindex.ro)
- Villa Löwendal din Parcul Ioanid (fosta Casa Ciru Iliescu) (propertyindex.ro)
- Casă veche din București, str. Dumbrava Roșie, nr. 11 (Vatra MCP)
- Vechea poveste a Parcului Ioanid. Cum s-a transformat o grădină de legume de la marginea Capitalei într-unul dintre cele mai râvnite locuri din București (b365.ro)
- Vintilă Brătianu, primarul care a modernizat Bucureștiul „Prin noi înșine”. Parcul Ioanid, bd. Dacia și Colței, impresionante lucrări urbanistice ce dăinuie și azi (b365.ro)
- Parcul Ioanid – micul parc istoric din inima Bucureștiului, plin de farmec. De ce a fost denumit astfel (Știrile ProTV)
- Cele mai frumoase și mai scumpe străzi ale Bucureștiului (Profit.ro)
- George Ioanid (librar) (Enciclopedia României)
- Restauratori români: Arhitectul Ștefan Balș (1902-1994) (patrimoniu.ro)
- HÂRJEU (HERJEU), Dimitrie (metacult.ro)
- Casa „Irina și Ion Procopiu” – Strada Dumbrava Roșie (Traveller in Romania)
- Mihai Brediceanu, compozitor, dirijor și muzicolog român (Jurnal FM)

2024:

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/dumbrava-rosie