Palatul Centralei a 2-a Telefonică

Palatul Centralei a 2-a Telefonică

Palatul Centralei a 2-a Telefonică, ridicat între 1908 și 1925 pe Bulevardul Dacia nr. 99 din București după planurile arhitectului Victor Ștefănescu și ale inginerului Aurel Ioanovici, a găzduit din 1927 prima centrală telefonică automată de tip Rotary din România, cu peste 3.000 de numere noi, alături de o sucursală a Poștei Centrale; renovată în 2013, clădirea neoromânească adăpostește astăzi Girexim Business Centre și Club99.

Bulevardul Dacia a fost trasat la începutul secolului al XX-lea, fiind ultimul mare bulevard proiectat în București înainte de Primul Război Mondial, menit să lege gările de Nord și Obor. Pe traseul său, în special în porțiunea dinspre centrul orașului, s-au ridicat vile în stil neoromânesc și eclectic, aparținând unor familii înstărite, ceea ce a transformat zona într-una dintre cele mai apreciate ale Capitalei interbelice. La numărul 99, în apropierea Grădinii Icoanei, autoritățile au ales să amplaseze o clădire administrativă destinată serviciilor de poștă și telefonie, necesară extinderii rapide a rețelei de comunicații a orașului.

La începutul secolului XX, rețeaua telefonică a Bucureștiului era organizată pe mai multe centrale de cartier, fiecare deservind un sector al orașului; sistemul manual, cu operatoare care realizau conexiunile prin cordoane, limita numărul de abonați ce puteau fi conectați simultan. Extinderea orașului spre nord și est a impus construirea unor noi sedii administrative, capabile să găzduiască atât ghișeele Poștei, cât și echipamentele tehnice ale telefoniei. Clădirea de pe Bulevardul Dacia nr. 99 a fost concepută cu acest dublu rol, deservind sectorul Grădina Icoanei și zonele adiacente.

Istoricul construcției

Proiectul clădirii a fost încredințat arhitectului Victor Ștefănescu, cu contribuția inginerilor Aurel Ioanovici și Moccia pentru partea tehnică a construcției. Lucrările au început în 1908, însă Primul Război Mondial a întrerupt șantierul; construcția a fost reluată și dusă la bun sfârșit abia în 1925 (o parte dintre surse indică anul 1923 ca dată de finalizare a corpului principal). Amplasată pe un teren cu o amprentă la sol de aproximativ 600 mp, clădirea avea o arie desfășurată de circa 2.500 mp, dimensiuni considerabile pentru o construcție administrativă a acelei perioade.

Fațadele au fost realizate în stil neoromânesc, din piatră artificială, cu acoperiș din țiglă — o alegere stilistică des întâlnită la clădirile publice românești din primele decenii ale secolului XX, care urmăreau să exprime o identitate arhitecturală națională. De-a lungul timpului, clădirea a suferit modificări: mansarda inițială a fost redusă ca înălțime, iar pantele acoperișului au fost aplatizate față de forma originală, schimbări care i-au alterat parțial silueta proiectată de Victor Ștefănescu.

Funcționarea ca centrală telefonică

La finalizare, clădirea a găzduit o sucursală a Poștei Centrale, cu ghișee pentru corespondență, telegraf, mesagerii și telefonie. În 1927, aici a fost instalată o centrală telefonică automată de tip Rotary, una dintre primele centrale automate din România, care a adus peste 3.000 de numere telefonice noi în rețeaua bucureșteană, deservind în principal sectorul Grădina Icoanei. Trecerea de la sistemul manual, cu operatoare, la comutarea automată a reprezentat un moment important în modernizarea telefoniei românești, reducând timpii de așteptare și personalul necesar pentru conectarea apelurilor.

Centrala de pe Bulevardul Dacia a funcționat mai multe decenii, contribuind la extinderea treptată a rețelei telefonice a Capitalei, alături de alte centrale de cartier construite în aceeași perioadă. Rolul dublu al clădirii — poștal și telefonic — a fost păstrat vreme îndelungată, cele două funcțiuni completându-se reciproc din punct de vedere administrativ.

Destinația actuală

Clădirea a fost renovată în 2013, lucrare prin care a fost adaptată pentru funcțiuni de birouri, păstrându-și în linii mari volumetria și fațadele originale. Astăzi, aici funcționează Girexim Business Centre, un spațiu de birouri, alături de Club99, un local cunoscut al vieții culturale bucureștene. Foste sedii administrative de acest tip, concepute inițial pentru servicii tehnice specializate, au parcurs frecvent un asemenea traseu de reconversie. Transformarea funcțională a oferit clădirilor din prima jumătate a secolului XX o nouă viață, adaptată cerințelor contemporane, fără a le diminua relevanța urbanistică și arhitecturală.

Personaje

• Victor Ștefănescu (1877-1950) — arhitect, autorul proiectului clădirii Poștei și Centralei Telefonice de pe Bulevardul Dacia. Fiul compozitorului George Stephănescu, a studiat la École Spéciale d'Architecture din Paris, absolvind cu medalie de aur. A mai proiectat, în București, Institutul Geologic, extinderea Gării de Nord și Gara Cotroceni.
• Aurel Ioanovici (1888-1957) — inginer, colaborator la ridicarea clădirii. Absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele, a lucrat alături de inginerul Anghel Saligny și a introdus în România tehnici moderne de construcție, precum torcretarea și fundațiile pe piloni. A mai semnat clădirea poștei din Șoseaua Ștefan cel Mare și lucrări la Palatul Patriarhiei.

*

Clădirea Centralei a II-a Telefonice, situată în Bulevardul Dacia nr. 99, a fost proiectată de arhitectul Victor Ștefănescu și de inginerii Aurel Ioanovici și Moccia, cu fațade în stil neoromânesc, din piatră artificială, și acoperiș cu țiglă. Aceasta cuprindea o sucursală a Poștei Centrale, cu ghișee, telegraf, mesagerii și telefonie, iar din 1927 aici s-a instalat o centrală telefonică automată de tip Rotary 7A1, cuprinzând peste 3.000 de numere telefonice noi. Clădirea a fost începută în 1908 și terminată după război, în 1925. Având o amprentă la sol de 600 mp și o arie desfășurată de aproximativ 2.500 mp, era o clădire destul de mare pentru acele timpuri. În timp, clădirea a fost modificată, mansarda rămânând cu o înălțime mult mai mică, iar pantele acoperișului devenind mult mai line; ulterior, clădirea a fost renovată în 2013. Astăzi, aici se află sediul Girexim Business Centre și Club99. (Stelian Popa, via Facebook)

Referințe:

• Noul local al Centralei a 2-a Telefonică
• Victor Ștefănescu (arhivadearhitectura.ro)
• Personalități românești în construcții – Aurel Ioanovici (1888-1957) (revistaconstructiilor.eu)
• Aspecte din istoria dezvoltării comunicațiilor în România (noema.crifst.ro)
• 1 mai 1927 - ziua când România a avut prima centrală telefonică automată (adevarul.ro)

Mai 2024: