# Institutul de Mecanica Solidelor

Adresă: Str. Constantin Mille, ziarist nr. 15, Sector 1, Cartierul Centru - Cișmigiu, București
Tip ansamblu: Birouri
Tip clădire: 2-5 niveluri
Stil arhitectural: Raționalist
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Academia Română are în Constantin Mille 15 Institutul de Mecanica Solidelor, cu un ansamblu de clădiri care se văd doar de sus - vedeți pozele din galerie. Dar din stradă nu bănuiești nimic, crezi doar că e căsuța din poză, cu inscripția pe ea. În spate, însă, mai are două clădiri mari. Amândouă par părăsite de mulți ani...

## Articol
Ungherele neștiute ale centrului Bucureștiului. Labirintul Mecanicii Solidelor.

Colțul mărginit de străzile Ion Brezoianu și Constantin Mille, și pe partea cealaltă de Teatrul de vară Alhambra și de Hotelul Cișmigiu, adăpostește una dintre cele mai neobișnuite și mai bizare configurații arhitecturale, foarte potrivită în scenariul unui film de suspans.

Academia Română are în Constantin Mille 15 Institutul de Mecanica Solidelor, cu un ansamblu de clădiri care se văd doar de sus - vedeți pozele din galerie. Dar din stradă nu bănuiești nimic, crezi doar că e căsuța din poză, cu inscripția pe ea. În spate, însă, mai are două clădiri mari – cele care se văd în pozele cu câte două săgeți roșii. Amândouă par părăsite de mulți ani. Și, după cum știm cu toții că merg lucrurile într-o astfel de instituție de stat, așa vor rămâne pe veci. Însă Academia a mai avut acolo încă o clădire – cea marcată cu o singură săgeată roșie, lipită într-un mod foarte ciudat de Blocul A. D. Buenger din strada Ion Brezoianu 18. În pozele făcute de faimosul fotograf Dani Ghercă de pe înălțimile Palatului Universul se văd bine.

Nu știm când au fost construite aceste patru clădiri ale Academiei – probabil cândva în interbelic, și înainte de 1934, când a fost construit Blocul A. D. Buenger (arhitect Isac Mahler, inginer Louis Rudberg). Fiindcă e greu de crezut că proprietarul blocului ar fi acceptat o astfel de bizarerie lipită de clădirea sa. Înainte de 1900, în locul acela a fost proprietatea Algiu, cu o casă cu etaj și cu încă una mai mică în curte.

Accesul la toate clădirile Academiei se face prin poarta de fier din Constantin Mille 15 și printr-o alee foarte îngustă, pe care nu cred că poate trece o mașină de pompieri, de pildă.

Ni s-a spus că Blocul A. D. Buenger a fost recuperat de niște evrei. Pare plauzibil, mai ales că toate numele legate de începuturile lui au rezonanțe evreiești. Alt evreu a negociat cu aceștia ca să îi dea acces la clădirea din spate, lipită de Blocul A. D. Buenger din Brezoianu, dacă o cumpără și o renovează. A obținut acest acord, așa că i-a convins pe cei de la Academie să-i vândă acea clădire. Ceea ce academicienii au și făcut, cu condiția să nu aibă acces prin poarta lor din Constantin Mille.

Evreul 2 a cumpărat corpul de clădire (acum cu adresa Ion Brezoianu 18 C2), a obținut toate autorizațiile să-l transforme în rezidențial (toate în bună regulă, cum ne-a confirmat Sorana, cea care a făcut tranzacția), și l-a renovat complet prin 2020, transformându-l într-un fel de hostel cu 17 camere, Heights Accommodation City Center - poate fi găsit și pe Booking.com sau pe alte interneturi). Hostel în care se ajunge, prin urmare, doar prin blocul de pe Brezoianu, intrând pe ușa principală, trecând prin hol și ieșind apoi prin spatele blocului!

Cei care reușesc să intre prin toate ungherele Bucureștiului vechi, descoperă uneori locuri fascinante. Pe lângă care au trecut o viață întreagă, dar nu au știut că după o poartă sau un zid mai este ceva. Bucureștiul vechi – și centrul, mai ales – e fabulos pentru cine poate să vadă și să afle lucrurile neștiute de demult. Acesta din Brezoianu e doar unul dintre cele fără de număr...

Păcat că se prăbușesc toate acestea, una câte una, zi de zi, fără să le pese celor care ar putea să le apere. Se duc, și nu se vor mai întoarce vreodată. (George Butunoiu – august 2024)

August 2023:

ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada Constantin Mille 15:

The building located at 15 Constantin Mille in Bucharest exemplifies mid-20th-century functionalist architecture, characterized by its emphasis on simplicity, utility, and the absence of decorative elements. This style emerged as a response to the economic and social needs of the time, prioritizing practicality over aesthetic considerations. The structure’s straightforward design and minimalistic approach reflect the architectural trends of the post-war era, where the focus was on creating efficient, cost-effective buildings that could serve various urban needs.

The building is a modest two-story structure, with a flat roof and a simple rectangular form. The façade is divided into two distinct horizontal bands, corresponding to the two floors. This division is accentuated by the alignment of the windows and the flat, unadorned surfaces, which emphasize the building’s functionalist nature. The absence of any prominent decorative elements or embellishments underscores the focus on utility and practicality.

The ground floor features a large central entrance, flanked by two smaller windows. The entrance is framed by simple, clean lines, with a metal door that likely incorporates security features suitable for its function. Above the entrance, there is a modest canopy that provides some shelter from the elements. This canopy, while functional, is also minimal in design, consistent with the overall aesthetic of the building. The windows on the ground floor are small and rectangular, providing natural light and ventilation while maintaining a sense of security and privacy.

The upper floor is more prominent, with a series of larger windows that run almost the entire width of the façade. These windows are evenly spaced and uniform in size, contributing to the building’s orderly and systematic appearance. The windows are framed by simple moldings, which add a slight visual interest without detracting from the overall simplicity of the design. The larger size of the upper-floor windows suggests an emphasis on providing ample natural light to the interior spaces, enhancing the functionality and livability of the building.

The building’s exterior walls are finished with a smooth stucco, painted in a light, neutral color. This finish is both practical and aesthetically restrained, providing a clean and unobtrusive appearance. The light color helps to reflect sunlight, reducing heat absorption and contributing to the building’s energy efficiency. The smooth stucco finish also requires minimal maintenance, making it a practical choice for an urban building designed for functionality.

A notable feature of the building is the presence of air conditioning units mounted on the exterior walls. These units, while necessary for modern comfort, add a somewhat cluttered appearance to the otherwise clean lines of the façade. This juxtaposition of modern amenities with the building’s original design highlights the ongoing adaptation of urban structures to contemporary needs and technologies.

The flat roof is another defining characteristic of the building, typical of mid-20th-century functionalist architecture. Flat roofs are easier and cheaper to construct and maintain, and they also allow for the potential use of rooftop space for mechanical equipment or additional functional areas. The roofline is capped by a simple parapet, which provides a clean edge to the building and enhances its geometric form.

The side and rear elevations of the building are likely to follow the same design principles as the front façade, emphasizing simplicity and functionality. The use of uniform materials and consistent window sizes across all elevations would contribute to the building’s cohesive appearance and reinforce its utilitarian nature.

The building’s location on a street with more ornate and historic structures provides a stark contrast that highlights its functionalist design. This juxtaposition underscores the diversity of architectural styles present in Bucharest, reflecting the city’s historical evolution and the varying needs and priorities of different periods. While the neighboring buildings may feature elaborate decorative elements and historical detailing, the structure at 15 Constantin Mille stands out for its unadorned, practical approach.

Despite its simplicity, the building serves an important role in the urban fabric of Bucharest. Its design prioritizes functionality, making it well-suited for a variety of uses, from offices to residential spaces or even small commercial enterprises. The adaptability of the functionalist style ensures that such buildings can continue to meet the evolving needs of the city’s inhabitants.

In conclusion, the building at 15 Constantin Mille is a representative example of mid-20th-century functionalist architecture in Bucharest. Its emphasis on simplicity, utility, and minimal decoration reflects the practical considerations of the time, prioritizing cost-effective construction and efficient use of space. The structure’s clean lines, smooth stucco finish, and flat roof embody the principles of functionalist design, making it a significant part of the city’s architectural heritage. By focusing on practicality and adaptability, the building continues to serve its urban context, highlighting the enduring relevance of functionalist architecture in the modern cityscape.

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/constantin-mille-15