# Casa Chrissoveloni - Cantacuzino

Adresă: Str. Constantin Budisteanu, general nr. 15, Sector 1, Cartierul Centru - Cișmigiu, București
An construcție: 1877
Tip ansamblu: Case/Vile
Tip clădire: 2-5 niveluri
Stil arhitectural: Neoclasic
Monument istoric: clasa B
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Alături de Palatul Știrbey și de reședința Brâncoveanu-Darvari, fosta reședință Chrissoveloni-Cantacuzinoface parte dintr-un ansamblu rezidențial neoclasic al elitelor românești, reprezentând una dintre reședințele bucureștene de seamă din secolul al XlX-lea.

## Articol
Casa Chrissoveloni de pe actuala stradă General Constantin Budișteanu nr. 15 (fosta stradă Manea Brutaru nr. 9/15) face parte dintr-un ansamblu rezidențial de elită al Bucureștiului, alături de Palatul Știrbey și casa Brâncoveanu-Darvari, fiind o reședință reprezentativă a aristocrației urbane din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în stil neoclasic. Terenul pe care se află casa aparținea inițial, în secolul al XIX-lea, familiilor boierești Știrbey și Grădișteanu, fiind ocupat mai ales de grădini și livezi. În 1875, o parte din acest teren este cumpărată de Grigore Conțescu și revândută în 1876 lui Theodor Weissa, care construiește prima casă, probabil în stil neoclasic, în acord cu caracterul rezidențial al zonei.

După moartea lui Weissa, proprietatea este scoasă la licitație și, în 1881, este adjudecată de bancherul Nikolaos Chrissoveloni. Familia Chrissoveloni – una dintre cele mai importante familii de bancheri din România – va transforma proprietatea într-o reședință amplă și reprezentativă. Între 1882 și începutul secolului XX au loc lucrări succesive de extindere și modernizare: casa principală este supraînălțată, se dezvoltă dependințele și se construiesc anexe (seră, grajduri, spălătorii etc.), rezultând un ansamblu complex cu mai multe corpuri. Intervențiile sunt realizate de antreprenori precum Trenkle și Nicolae Cuțarida, iar în anii 1890–1900 se refac dependințele, probabil cu implicarea arhitectului Friedrich Hartmann, cunoscut pentru lucrări neoclasice în București.

Reședința devine una de mari dimensiuni: terenul ajunge la peste 2200 m², iar casa principală avea subsol, parter și etaj, cu numeroase încăperi bogat decorate (scări de marmură, tavane sculptate, lambriuri din lemn nobil). Ansamblul includea mai multe corpuri auxiliare, reflectând organizarea unei reședințe aristocratice complete. După 1910, proprietatea este vândută lui Nicolae G. Cantacuzino, membru al uneia dintre cele mai influente familii politice românești. În această perioadă au loc noi intervenții: reamenajări interioare, extinderi ale dependințelor și lucrări realizate de antreprenori precum Thoma Kanzler. Proprietatea se extinde și asupra lotului vecin (nr. 9), iar în 1925 arhitectul Jean Storck intervine asupra anexelor din fundul curții.

În perioada interbelică, ansamblul rămâne o reședință aristocratică importantă, fiind adaptat și unor utilizări administrative (birouri), iar în 1926 o parte din teren este expropriată pentru alinierea străzii. Clădirea este afectată de bombardamentele din 1944 și, ulterior, intră în circuitul transformărilor postbelice, inclusiv naționalizarea. După 1948, proprietatea este pierdută de familie, iar documentația se dispersează. În perioada recentă, din anunțuri și documente rezultă reducerea suprafeței terenului și modificări ale construcțiilor. Astăzi, fosta reședință Chrissoveloni-Cantacuzino este clasată monument istoric (cod B-II-m-B-18242) și rămâne una dintre puținele mărturii ale marilor reședințe neoclasice ale elitei bucureștene din secolul al XIX-lea, ilustrând atât evoluția urbană a zonei centrale, cât și transformările sociale și economice ale orașului.

*

Strada Constantin Budișteanu Nr. 15: Fostele grădini ale lui Iancu Grădișteanu, căs. Maria Poroineanu / 1875 Grigore Conțescu cumpără de la Gh. B. Știrbey, fiul cel mare al fostului domnitor Barbu D. Știrbey, un loc învecinat cu proprietatea princiară și cu proprietatea Petre Ritoride (...) 1877 casă, arh. M. Surber; așa cum se poate observa și din fotografia din satelit, cele două reședințe de la nr. învecinate 11bis-13-15 sunt aproape contemporane și aliniate / 1881 moare proprietarul în 1880 și în anul următor se organizează licitația, executorul său testamentar fiind Alexandru Lahovary; este câștigată de Nikolaos Chrissoveloni / 1882 extinderea intrării casei, adăugare etaj peste dependințe, arh. Frechsler / 1890 o seră, ing. N. Cuțarida, antr. A. Anderla / 1906 donație fiului său, Jean N. Chrissoveloni / 1910 vânzarea proprietății lui Nicolae Gh. Cantacuzino, fiul cel mare al Nababului; refacerea totală a casei la interior, adaos etaj la dependințe, reparații, arh. Gr. Cerkez / 1927 suprapunere etaj la corpul dependințelor din curte (colț dreapta), adaos corp P+3E, arh. Johann Storck (...) Fosta reședință Chrissoveloni-Cantacuzino este monument istoric. Alături de Palatul Știrbey și de reședința Brâncoveanu-Darvari, face parte dintr-un ansamblu rezidențial neoclasic al elitelor românești, reprezentând una dintre reședințele bucureștene de seamă din secolul al XlX-lea. (Vezi și Oana Marinache, Patrimoniul imobiliar al familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor, Ed. Istoria Artei, 2016) / 2020 Refăcută, adăpostește școala particulară Ioanid. (Oana Marinache - ARHITUR, Strada Manea Brutaru - Gen. C-tin Budișteanu, Asociația și Editura Istoria Artei, 2022)

Referințe:

- [Oana Marinache, ARHITUR, Strada Manea Brutaru - Gen. C-tin Budișteanu, Asociația și Editura Istoria Artei, 2022]
- [Oana Marinache, Arhitur, Strada Brezoianu și zona Grădinii Cișmigiului, Asociația și Editura Istoria Artei, 2024]
- [Oana Marinache, Patrimoniul imobiliar al familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor, Ed. Istoria Artei, București, 2016] (volum tipărit)
- Incursiune în mahalaua bucureșteană Manea Brutaru (Popa Radu)
- Palatul Cantacuzino din Bucuresti, scos la vanzare cu 3 mil. de euro. Monumentul istoric ar putea fi transformat in hotel
- Cum ne vindem istoria pe două parale
- Casa I Grigore G. Cerkez
- Grigore G. Cerkez - Arhiva de Arhitectură
- Casa 2 Grigore G. Cerchez
- Cartea unei clădiri emblematice a Bucureștilor - aici sunt menționați Grigore P. Cerkez ca arhitect și Grigore G. Cerkez ca antreprenor
- Album 1870-1880 (Arhiva de Arhitectură) mențiune arhitecți M. Surber și Frechler
- Arhitect Johann (Jean) Storck (Arhiva de Arhitectură)
- Casele Bucureştilor (XXIII). Vilele/ de dr. Alexandru Popescu („Vila Chrissoveloni-Cantacuzino din zona zona Parcului Cişmigiu, construită la sfârşitul secolului XIX de familia Chrissoveloni; la începutul secolului XX a fost vândută familiei Cantacuzino.”)

Mai 2024:

ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada Constantin Budișteanu 15:

The architectural style of the building in the provided images is rooted in the Neoclassical tradition, which was prominent in Europe during the 18th and early 19th centuries. This style is characterized by its utilization of classical elements derived from the architecture of ancient Greece and Rome. Neoclassical architecture emphasizes symmetry, grandeur, and the use of classical orders, which include columns, pediments, and decorative elements like friezes and cornices.

One of the most striking features of this building is its symmetrical façade. The symmetry is evident in the evenly spaced windows, the balanced arrangement of decorative elements, and the uniformity of its architectural features on both sides of the central entrance. This symmetry is a hallmark of Neoclassical architecture, reflecting the Renaissance belief in harmony and proportion derived from classical antiquity.

The building's façade is adorned with pilasters that emulate the classical orders, likely Ionic or Corinthian, given their slender profiles and the intricate capitals that crown them. Pilasters are flat, rectangular columns that are attached to the wall, providing a decorative and structural element that enhances the vertical lines of the building. These pilasters are fluted, adding texture and depth to the surface, and are capped with ornate capitals that showcase acanthus leaves and volutes, typical of the Corinthian order.

Above the pilasters, the entablature runs horizontally across the building, unifying the design and adding a sense of stability and strength. The entablature comprises three main parts: the architrave, the frieze, and the cornice. The architrave is the lowermost part, a plain, horizontal band resting directly on the columns. The frieze, situated above the architrave, is decorated with classical motifs, such as triglyphs and metopes or floral patterns. The cornice, the uppermost section, projects outward, casting shadows that add to the building's three-dimensional effect.

Pediments, another classical feature, are prominently displayed above the windows and the central entrance. These triangular gables are reminiscent of the pediments found in Greek temples and often contain decorative relief sculptures or motifs. In this building, the pediments are relatively plain but are framed by dentil moldings, a series of small, rectangular blocks that create a rhythmic pattern along the edge.

The windows themselves are tall and narrow, topped with lintels that are sometimes adorned with decorative keystones. The use of keystones, typically a larger stone at the center of an arch, adds both structural integrity and a visual focal point. The window surrounds are elaborate, with moldings and sometimes pilasters that emphasize their verticality and create a sense of depth.

The roofline of the building is marked by a balustrade, a low parapet that conceals the roof and adds a decorative crown to the structure. This balustrade may feature classical balusters, short pillars that support a horizontal rail, and provide a visual transition from the vertical walls to the horizontal plane of the roof.

The entrance of the building is grand and inviting, often flanked by columns or pilasters that support a portico or pediment. The door itself is likely heavy and paneled, reflecting the building's overall sense of permanence and grandeur. Above the entrance, there may be a transom window, which allows additional light into the interior while maintaining the symmetry and proportion of the façade.

The materials used in the construction of this building also reflect its classical inspiration. The façade is likely clad in stone or stucco, materials that were commonly used in Neoclassical architecture to provide a smooth, durable surface that could be easily shaped and decorated. The use of these materials also adds to the building's sense of solidity and timelessness.

Overall, this building exemplifies the principles of Neoclassical architecture through its emphasis on symmetry, proportion, and the use of classical elements. The careful attention to detail, from the fluted pilasters and ornate capitals to the decorative entablature and pediments, showcases a deep appreciation for the architectural traditions of ancient Greece and Rome. This style not only conveys a sense of grandeur and elegance but also reflects the cultural and intellectual ideals of the period in which it was built.

## Specialiști
**Arhitectură:** Mathias Surber (posibil H. Surber) (1877, prima mențiune); Frechsler (Frechler) (extindere 1882); Nicolae Cuțarida (sera, 1890); Friedrich Hartmann (inspector lucrări 1892); Grigore G. Cerkez (refacere interior 1910); Johann Storck (adaos corp P+3E 1927)

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/constantin-budisteanu-15