# Seminarul Pedagogic / Liceul de Fete

Adresă: Calea Dorobanti nr. 163, Sector 1, Cartierul Dorobanți, București
An construcție: 1927
Tip ansamblu: Educaționale
Tip clădire: 2-5 niveluri
Stil arhitectural: Neoromânesc
Etichete: piața imobiliară, ansamblu rezidential, real estate bucuresti, agentii imobiliare Bucuresti, preturile apartamentelor, bloc, cladire

## Descriere
Corpul principal al Liceului I. L. Caragiale - acum Colegiul Național „I. L. Caragiale” a fost proiectat în perioada interbelică, de arhitecții Ioan A. Paxino și Tașcu Ciulli, doi dintre arhitecții importanți ai epocii. Construcția a fost finalizată în jurul anului 1937, după un plan riguros, gândit pentru a răspunde exigențelor funcționale și estetice ale unei instituții educaționale moderne.

## Articol
Seminarul Pedagogic / Liceul de Fete / Liceul nr. 7 / Liceul I. L. Caragiale - acum Colegiul Național „I. L. Caragiale”

Colegiul Național „I. L. Caragiale” este una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din București și un reper arhitectural al zonei Dorobanți. Amplasat pe Calea Dorobanților nr. 163, liceul continuă tradiția educației urbane bucureștene de peste un secol, combinând performanța academică cu o clădire de valoare istorică, semnată de doi arhitecți reprezentativi ai perioadei interbelice: Ioan A. Paxino și Tașcu Ciulli.

Instituția a fost înființată în 1895 ca școală de aplicație pedagogică, având misiunea de a forma cadre didactice și a oferi educație modernă într-un oraș aflat în plină dezvoltare culturală. În primele decenii ale secolului XX, școala a funcționat în diverse sedii provizorii, până la edificarea clădirii definitive din Dorobanți, destinată explicit pentru funcțiuni școlare. Amplasarea pe Calea Dorobanților, într-o zonă de expansiune urbană elegantă, a reflectat intenția de a oferi o imagine reprezentativă a învățământului bucureștean.

Corpul principal al liceului a fost proiectat în perioada interbelică, de arhitecții Ioan A. Paxino și Tașcu Ciulli (informație nesigură - asocierea lui Ciulli a fost făcută știind că cei doi arhitecți au lucrat adesea înpreună în proiecte similare), doi dintre arhitecții importanți ai epocii. Construcția a fost finalizată în jurul anului 1937, după un plan riguros, gândit pentru a răspunde exigențelor funcționale și estetice ale unei instituții educaționale moderne. Clădirea dispune de o volumetrie echilibrată, cu aripi laterale simetrice și un corp central accentuat prin intrarea principală și ritmul ferestrelor mari.

Arhitectură, stil și particularități

Edificiul liceului se înscrie în stilul modern clasicizant interbelic, cu accente de monumentalitate echilibrată. Fațada simetrică, compusă în registre ordonate, este pusă în valoare de ancadramente discrete și de tratarea verticală a golurilor. Ritmul ferestrelor și proporțiile generale creează un ansamblu sobru, dar armonios, specific arhitecturii publice din anii ’30. Materialele utilizate – tencuială, piatră artificială, feronerie decorativă – subliniază caracterul civic și durabil al construcției.
Interioarele, realizate cu materiale de calitate, includ scări largi, coridoare înalte și o sală de festivități spațioasă, cu luminator și detalii arhitectonice elegante. Prin designul său, clădirea reflectă o sinteză între raționalismul modern și tradiția monumentală a arhitecturii educaționale românești.

Colegiul domină vizual zona Pieței Dorobanților și reprezintă una dintre cele mai coerente realizări arhitectonice interbelice destinate educației. Prin valoarea estetică, prin continuitatea funcțională și prin importanța simbolică, edificiul are statut de reper al patrimoniului construit din nordul central al Bucureștiului. Este o expresie a ambițiilor urbanistice interbelice, când educația și arhitectura publică erau concepute ca simboluri ale modernității.

Funcțiune și activitate școlară

Colegiul „I. L. Caragiale” este astăzi unul dintre liceele de elită ale Bucureștiului, oferind un curriculum teoretic extins, profiluri umanist și real, activități internaționale, cercuri de dezbatere, cluburi de robotică și teatru. A beneficiat de modernizări succesive, păstrând totodată identitatea arhitecturală originală. Clădirea este adaptată cerințelor educaționale contemporane, cu laboratoare informatizate și infrastructură digitală.

Fișă tehnică

- Denumire: Colegiul Național „I. L. Caragiale”
- Amplasament: Calea Dorobanților nr. 163, Sector 1, București
- An înființare instituție: 1895
- An construcție clădire actuală: ~1937
- Arhitecți: Ioan A. Paxino, Tașcu Ciulli (informație nesigură)
- Stil arhitectural: Modern clasicizant interbelic, cu accente raționaliste
- Structură: zidărie portantă, plan simetric cu aripi laterale
- Funcțiuni: învățământ liceal teoretic, profiluri real și uman, săli de festivități, laboratoare, spații educaționale moderne

Colegiul Național „I. L. Caragiale” din Calea Dorobanților este o expresie arhitecturală a modernității interbelice românești și o instituție care continuă o tradiție educațională de peste un secol. Prin arhitecții săi, Ioan A. Paxino și Tașcu Ciulli, clădirea sintetizează spiritul unei epoci care asocia educația cu monumentalitatea și responsabilitatea civică. În prezent, liceul rămâne un reper pentru învățământul de elită și o piesă valoroasă în patrimoniul arhitectural al Bucureștiului.

Referințe

- [Mădălin Ghigeanu, Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Editura Vremea, București, 2022] (volum tipărit) - mențiune "Liceul de Fete din Calea Dorobanților, arh. Tașcu Ioan Ciulli și Paxino, 1926, 1928
- Atunci și acum: Colegiul Național „I. L. Caragiale” – AGERPRES
- Colegiul Național „I. L. Caragiale” – rezultate BacPlus.ro
- Liceul Titu Maiorescu (actual I.L. Caragiale) - restitutio interbellica
- Amintirile mele între Bonaparte şi Domeniilor - memorii Radu Mihai Dimancescu (1929-2017)
- Arhitect Tașcu Ioan Ciulli (Arhiva de Arhitectură)
- Arhitect Maria Hogaș Ciulli (Arhiva de Arhitectură)

Paxino (sec. XX): Specializându-se în construcții pentru învățământ se cunoaște că a realizat, în perioada interbelică: Liceul de băieți din Alba lulia (1928), Liceul de fete din Buzău (1927), Liceul„Gh. Lazăr'; bdul Elisabeta, București (1932), Liceul nr. 7 (I.L. Caragiale), Calea Dorobanți, București (1929). (Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014) / Ioan Paxino was an architect active in Romania during the early 20th century. He was involved in designing and constructing several buildings, often in collaboration with other architects. Notable projects: 1. Palace of Justice in Galați: In 1912, Ioan Paxino won the bid to construct the Palace of Justice in Galați. He designed the project and supervised the work. 2. Expansion of Lazăr High School: He collaborated with architect Gheorghe Ciogolea on the expansion of Gheorghe Lazăr High School. 3. National Agricultural Credit: Paxino was involved, along with Ion I. Berindei and Gheorghe Ciogolea, in the project for the National Agricultural Credit building on Batiștei Street in Bucharest. (sinteză Google AI mode)

CIULLI, Maria T (1900 - ?): Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, 1925. S-a specializat în arhitectura locuinţelor economice şi decoraţie interioară. A realizat numeroase proiecte în colaborare cu arhitectul Taşcu Ciulii. Arhitect proiectant în cadrul biroului arhitectului Petre Antonescu (1924-1927); arhitect proiectant în cadrul biroului de arhitectură Constantin Manescu, arhitect proiectant în cadrul Societăţii Construcţia Românească; arhitect proiectant în cadrul Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale [1949- 1951] şi arhitect proiectant în cadrul Ministerului Energiei Electrice [1951- 1953]. Lucrări: căminede ucenici, la (Bucureşti, 1929-1931), Târgu Jiu (1932-1934), Timişoara (1934-1936); locuinţe economice şi diferite decoraţiuni interioare în oraşele Bucureşti, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Turnu Severin, Buşteni, Predeal (cca. 30 de imobile, 1930-1940); imobil de raport şi cinematograf pe Calea Moşilor (1930- 1940); construcţii industriale - staţii de transformare (1950-1953).

CIULLI, Taşcu Ion (1895 - ?): Şcoala Superioară de Arhitectură, 1926. Lucrări: între anii 1926 şi 1928 a colaborat cu arhitectul Paxino la execuţia următoarelor proiecte: Liceul de Băieţi din Alba Iulia, Liceul de Fete din Buzău, Liceul nr. 7 din Calea Dorobanţilor, Bucureşti. Între anii 1931 şi 1932, elaborează proiectul Stadionului Muncitoresc din Bucureşti (Câmpul Veseliei) folosind pentru prima dată în ţară, tribuna de beton. Între anii 1938 şi 1940 realiza proiectul pentru căminul de ucenici, şcoala, cantina şi baia muncitorească din Piteşti; Alte proiecte: Teatrul şi Blocul Mioriţa, locuinţe în Bucureşti. Colaborează cu arh. Maria Ciulii întocmind proiectele a peste 50 de construcţii pe tot teritoriul ţării. (R.N. - extras din Dicţionar al arhitecţilor români - sec. XIX, XX, XXI)

August 2023:

ChatGPT despre stilul arhitectural al Liceului I. L. Caragiale: The building featured in the three photos is executed in a style that could be described as a blend of Neo-Romanian and Art Deco architectural styles. Here are some characteristic elements that point to this mix:

- The use of large, rounded arches for the windows and entrances, as well as smaller arches in the attic space, is reminiscent of the Neo-Romanian style, which often incorporates such shapes reflecting Romanian vernacular architecture.
- Decorative elements around the windows, balconies, and cornice, which show a geometric simplicity that aligns with the Art Deco style.
- The overall symmetry and order of the facade, combined with the vertical emphasis of the pilasters between windows, are also characteristics of Art Deco.
- The building has a very structured look with a clearly defined base, middle, and top, which is typical of both Neo-Romanian and Art Deco buildings.
- The use of contrasting colors and textures on the facade, as well as the prominent eaves supported by brackets, can be associated with the Neo-Romanian style.

This architectural fusion is not uncommon in urban buildings from the early 20th century, where local traditional styles started to blend with more modern, international influences like Art Deco.

## Specialiști
**Arhitectură:** Ioan A. Paxino; Tașcu Ioan Ciulli; Maria Hogaș-Ciulli

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/colegiul-national-ilcaragiale-calea-dorobantilor-163