Clucerului 37, luxul arhitectural Art Deco al anilor 2000
Strada Clucerului se întinde pe (mărginește, mai precis spus) două parcelări istorice, zone protejate prin lege: Parcelarea Clucerului, de la Ion Mincu până la Intrarea Șetrarului, și Parcelarea Averescu, de acolo până la Averescu.
A fost o podoabă urbanistică a Bucureștiului – la fel ca multe străzi din partea aceea a orașului. Apoi au venit în cartier cei care au dorit să construiască orice, oriunde și oricum, iar la primărie au ajuns cei care le-au aprobat asta. În capătul dinspre Ion Mincu, frumoasa stradă era deja stricată de blocurile comuniste construite în Piața 1 mai. În capătul dinspre Mareșal Averescu a fost făcută praf după revoluție, cu blocuri pentru care regulamentul de urbanism a permis construirea prin alipire, în stil „înșiruit”! Pe la mijloc a scăpat ceva mai puțin ciufulită. Să vedem pentru cât timp…
La micul rond din care începe marea stradă a Docenților, au fost construite prin anii 2000 trei blocuri foarte mari, două fiind lipite între ele, iar al treilea aproape lipit și el. Trei stiluri diferite, însă toate reprezentative pentru luxul imobiliar al acelor ani. „Luxuri” care ne fac să râdem acum, după nici douăzeci de ani, dar care atunci erau mândria și a arhitectului și a celor care locuiau acolo.
Cel din Clucerului 35 e un bloc de birouri, din câte pare, cu faimoasele fațade metalice care au împânzit orașul și l-au sluțit de-a binelea prin zonele rezidențiale aristocratice (Bălescu, Slătineanu, Căderea Bastiliei și multe altele). Despre cel din dreapta, cu albastrul său marin, am scris deja aici, pe site, nu mai reiau criticile. El e pe Clucerului, însă adresa „oficială” e pe Nicolae Racotă 1, așa îl găsiți în topul nostru.
Prin comparație cu cele două,
blocul din mijloc, din strada Clucerului 37, arată chiar rezonabil, cu stilul său timeless classic, cu mici inserții de Art Deco, cum ar fi balcoanele rotunjite și consolele decorative. E un bloc mare, relativ îngust cu partea dinspre Clucerului, dar care se continuă mult, și chiar puțin curbat, pe Intrarea Șetrarului, surprinzătoarea alee înfundată cu nume de țigan (șetrar = șătrar = țigan de șatră).
Pe Clucerului nu sunt intrări în bloc, ci doar la garajul subteran, intrările la toate cele trei scări fiind pe Șetrarului. Spațiile comune sunt largi, surprinzător de bine făcute (mai puțin ușile de termopan, desigur), luminoase, cu plante decorative. Și chiar cu windfang, un lux destul de răspândit chiar și în vremea comuniștilor, dar pe care îl vedem din ce în ce mai rar acum.
Și desigur din nou, și în blocul din Clucerului 37 se găsesc unii care să-și închidă balcoanele și să strice toată fațada blocului, să strice strada și orașul, și să scadă astfel valoarea proprietăților tuturor celor din jur. Dar cine să-i oprească, de vreme ce parlamentarii, guvernanții și cei de la primărie sunt primii care să-și marcheze astfel teritoriul… (George Butunoiu – februarie 2023)
