Clubul Corpului Diplomatic
Country Club Bucharest și originile terenului (1922-1938)
În primăvara anului 1922, un teren mlăștinos aflat la marginea de nord a Bucureștiului a fost cedat de Primărie unei asociații sportive nou-înființate, la propunerea unui colonel american — numit, în sursele consultate, fie Grabell, fie, într-o relatare biografică mai recentă, colonelul Edwin St. John Greble Jr. — propunere susținută de primarul Matei Gh. Corbescu. Suprafața inițială, de 15 hectare, a fost pusă la dispoziția asociației cu condiția amenajării a peste 30 de hectare din terenul destinat viitorului parc public al orașului, cunoscut atunci sub numele de Parcul Carol al II-lea și devenit ulterior Parcul Herăstrău.
Printre membrii fondatori ai asociației, înregistrată sub numele de Cercul de Sporturi Băneasa Country-Club, s-au numărat Alexandru Marghiloman, Prințul Ghica, Barbu Catargiu, Principele Barbu Știrbey și Negroponte, alături de colonelul american aflat la inițiativa proiectului. La înființare, asociația a numărat 143 de membri persoane fizice, la care s-au adăugat două persoane juridice, Jockey-Club și Automobil-Club; taxa de înscriere era de 4.000 de lei, iar cotizația anuală, de 2.000 de lei. Jockey-Club a contribuit cu un capital de 500.000 de lei, iar Automobil-Club, cu 200.000 de lei. Capitalul avansat de colonelul american pentru demararea proiectului a fost rambursat integral în 1933, din inițiativa Casei Regale.
Lucrările de amenajare a terenului mlăștinos — îndiguiri, lucrări de beton, plantarea a circa 22.000 de arbori și trasarea a 6 kilometri de alei — au fost realizate în câteva luni. Asociația a amenajat un parcurs de golf cu 18 găuri, terenuri de tenis și de polo, o zonă pentru înot și un debarcader pentru iahturi, alături de un club cu restaurant. La nivel național au existat, în perioada interbelică, cinci asemenea „country-cluburi” construite în jurul unor terenuri de golf; cel de pe malul lacului din nordul Bucureștiului, viitorul lac Herăstrău, a fost cel mai mare dintre acestea.
Asociația a fost înregistrată legal la 11 noiembrie 1928, sub patronajul Principelui Regent Nicolae și al Reginei Maria. Președinți de onoare ai clubului au fost, succesiv, regele Carol al II-lea, apoi regele Mihai I, până la abdicarea forțată a acestuia, în decembrie 1947. Regele Ferdinand I a dat, potrivit tradiției asociației, prima lovitură de golf jucată vreodată de un bărbat în România, chiar pe acest teren, iar regina Maria a fost prima femeie din România care a practicat acest sport. Golful a fost introdus la club de A.S.R. Principele Nicolae, care a deținut, la rândul său, calitatea de președinte de onoare al asociației; la mijlocul anilor 1930, clubul număra circa 400 de membri, dintre care o parte erau cetățeni străini.
Statutul select al clubului a fost ilustrat, în epocă, și de refuzul de a-l primi ca membru pe Nicolae Malaxa (1884-1965), unul dintre cei mai bogați industriași ai României interbelice, după ce numărul membrilor atinsese pragul de 500 stabilit prin regulament. Instrucția de golf era asigurată, la mijlocul anilor 1930, de un singur profesor autorizat în Capitală, cunoscut în epocă sub numele de Tomiță Pavel, care avea la activ un scor propriu de 72 de lovituri la 18 găuri. Atmosfera clubului din acei ani a fost descrisă, în 1936, într-un reportaj publicat de revista Ilustrațiunea Română: un decor de club occidental, cu gazon întins, bărci cu pânze pe lac și un cerc select de membri, printre care numeroși reprezentanți ai misiunilor diplomatice și ai companiilor străine prezente la București.
Identitatea colonelului american aflat la originea proiectului rămâne, în sursele consultate, neclarificată: publicații mai vechi îl numesc Grabell, în timp ce o relatare biografică recentă, publicată online, atribuie inițiativa colonelului Edwin St. John Greble Jr. (n. 9 noiembrie 1887, Fort Mason — d. noiembrie 1946), ofițer american provenit dintr-o familie cu tradiție militară, distins ca sportiv la United States Military Academy și participant la Primul Război Mondial pe frontul din Franța, în cadrul artileriei, unde a fost rănit în timpul ofensivei de la Meuse-Argonne. Potrivit aceleiași surse, Greble a condus filiala pentru sud-estul Europei a companiei americane Baldwin Locomotive Works, cu sediul la București, iar în paralel ar fi înființat Country Club Bucharest, înainte de a reveni definitiv în Statele Unite, în 1925. Asemănarea fonetică dintre numele Grabell și Greble sugerează posibilitatea ca cele două relatări să vizeze aceeași persoană, însă identitatea nu este confirmată în mod independent de sursele consultate, iar discrepanța este semnalată ca atare.
Construcția clădirii actuale (1947)
Cel de-al Doilea Război Mondial a întrerupt activitatea sportivă a clubului interbelic, iar clădirea inițială a asociației a fost afectată de transformarea sa, pe durata conflictului, în spital militar. În 1947, pe malul lacului (numit atunci lacul Băneasa), a fost ridicată noua clădire a Clubului Corpului Diplomatic, după planurile arhitectului Octav Doicescu (1902-1981). Construcția a fost realizată în anii imediat următori celui de-Al Doilea Război Mondial, într-o perioadă în care România se afla încă sub monarhie, dar în care regimul politic se îndrepta rapid spre instaurarea puterii comuniste. Clădirea a preluat funcția de sediu al noului Corp Diplomatic acreditat la București, oferind un spațiu de întâlnire și de reprezentare pentru misiunile diplomatice străine.
Octav Doicescu, profesor și, ulterior, membru al Academiei Române, este unul dintre arhitecții reprezentativi ai generației interbelice și postbelice românești, cunoscut pentru îmbinarea limbajului modernist cu elemente ale tradiției arhitecturale regionale românești. Proiectul Clubului Corpului Diplomatic se numără printre lucrările sale din a doua jumătate a anilor 1940, alături de alte construcții realizate în zona Băneasa. Clădirea a fost concepută ca un pavilion de club, cu funcțiuni de recepție, restaurant și spații pentru activități sportive și sociale, integrat în peisajul de pe malul lacului. Amplasamentul, la nord de restul parcului, pe malul opus zonelor deschise publicului larg, a păstrat de la început caracterul exclusivist al vechiului Cerc de Sporturi Băneasa.
Clubul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și sub regimul comunist
Pe durata celui de-al Doilea Război Mondial, celelalte patru „country-cluburi” înființate la nivel național în perioada interbelică au fost distruse, iar clubul din București a fost transformat în spital militar. După război, terenul de golf a fost parțial demolat, însă clubul a continuat să fie folosit de diplomații străini acreditați la București, în bună măsură datorită lui Tomiță Pavel, care s-a mutat, din acea perioadă, în mansarda clădirii.
După instaurarea regimului comunist, autoritățile au avut, potrivit istoricului asociației, intenția de a desființa clubul, asociat vechilor elite interbelice. Continuitatea instituției a fost asigurată prin trecerea sa în administrarea specială a Ministerului Afacerilor Externe, care a păstrat clădirea și terenul pentru activități legate de Corpul Diplomatic acreditat la București, funcție compatibilă cu interesul regimului de a menține relații cu reprezentanțele străine. Sub administrarea comunistă, activitatea clubului s-a restrâns și a devenit strict rezervată diplomaților și oficialilor, iar zona din jurul clădirii a rămas închisă publicului larg, spre deosebire de restul Parcului Herăstrău, deschis vizitatorilor încă din perioada interbelică. În 1975, Tomiță Pavel s-a pensionat, după patru decenii de activitate neîntreruptă la club. La scurt timp, în 1976, din ordinul direct al lui Nicolae Ceaușescu, ceea ce mai rămăsese din vechiul teren de golf interbelic a fost demolat, locul rămânând, de atunci, teren viran.
Clubul Diplomatic după 1989
După decembrie 1989, activitatea clubului a fost reluată treptat, iar în 1996 asociația s-a reînființat sub denumirea de Clubul Diplomatic. Prin Hotărârea de Guvern nr. 1059 din 29 octombrie 1996, suprafața de aproximativ 19 hectare și clădirea din 1947 au fost date, cu titlu gratuit, în administrarea Clubului Diplomatic București, organizație neguvernamentală înființată pentru gestionarea activității clubului, cu afectațiune specială pentru desfășurarea activităților legate de Corpul Diplomatic. Din cauza situației juridice a terenurilor din jur, clubul reînființat a dispus, spre deosebire de vechiul parcurs interbelic de 18 găuri, doar de un teren de golf cu 9 găuri.
Clădirea Clubului Corpului Diplomatic este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii, cu codul B-II-m-B-18231. În 2017, Consiliul General al Municipiului București a adoptat o hotărâre prin care solicita preluarea zonei de către municipalitate, transfer care nu s-a mai concretizat. Zona a rămas, în continuare, cu acces restricționat pentru publicul larg. În anii 2020, administrația municipală a anunțat, în mai multe rânduri, intenția de a redeschide accesul public în zona din jurul clubului, ca parte a unor proiecte de reamenajare a Parcului Herăstrău.
Clubul dispune, în prezent, de 8 terenuri de tenis, două piscine exterioare, două restaurante, teren de practică pentru golf, precum și de facilități pentru baschet, minifotbal, popicărie, biliard și fitness. Spațiul de restaurant, redenumit Diplomat în urma unei renovări din 2012, funcționează sub concesiune către operatori privați. Printre proiectele anunțate de administrația clubului se numără reconstrucția unui teren de golf cu 9 găuri, amenajarea unui spa cu piscină interioară și înființarea unei academii de golf.
Clubul Corpului Diplomatic (sinteză social media)
Originile terenului și Cercul de Sporturi Băneasa (1922-1940)
În primăvara anului 1922, un teren mlăștinos aflat la marginea de nord a Bucureștiului a fost cedat de Primărie Asociației „Cercul de Sporturi Băneasa”, la propunerea colonelului american Grabell, susținută de primarul Matei Gh. Corbescu. Suprafața inițială, de 15 hectare, a fost pusă la dispoziția asociației cu condiția amenajării a peste 30 de hectare din terenul destinat viitorului parc public al orașului, cunoscut atunci sub numele de Parcul Carol al II-lea și devenit ulterior Parcul Herăstrău.
Printre membrii fondatori ai Cercului de Sporturi Băneasa s-au numărat Alexandru Marghiloman, Prințul Ghica, Barbu Catargiu și Principele Barbu Știrbey. Asociația a funcționat sub denumirea de Cercul de Sporturi Băneasa Country-Club și a amenajat pe teren un parcurs de golf, terenuri de polo, de tenis și o zonă pentru înot, transformând o suprafață mlăștinoasă într-o bază sportivă de tip occidental, printre primele de acest fel din România. Regele Ferdinand I a dat, potrivit tradiției asociației, prima lovitură de golf jucată vreodată în România, chiar pe terenul Cercului de Sporturi Băneasa. Activitatea sportivă s-a desfășurat aici de-a lungul întregii perioade interbelice, iar zona a rămas, până la al Doilea Război Mondial, un spațiu de recreere rezervat unui cerc select de membri, situat pe malul lacului din nordul viitorului parc Herăstrău.
Construcția clubului (1947)
În 1947, pe malul lacului (numit atunci lacul Băneasa), a fost ridicată clădirea Clubului Corpului Diplomatic, după planurile arhitectului Octav Doicescu (1902-1981). Construcția a fost realizată în anii imediat următori celui de-Al Doilea Război Mondial, într-o perioadă în care România se afla încă sub monarhie, dar în care regimul politic se îndrepta rapid spre instaurarea puterii comuniste. Clădirea a preluat funcția de sediu al noului Corp Diplomatic acreditat la București, oferind un spațiu de întâlnire și de reprezentare pentru misiunile diplomatice străine.
Octav Doicescu, profesor și, ulterior, membru al Academiei Române, este unul dintre arhitecții reprezentativi ai generației interbelice și postbelice românești, cunoscut pentru îmbinarea limbajului modernist cu elemente ale tradiției arhitecturale regionale românești. Proiectul Clubului Corpului Diplomatic se numără printre lucrările sale din a doua jumătate a anilor 1940, alături de alte construcții realizate în zona Băneasa. Clădirea a fost concepută ca un pavilion de club, cu funcțiuni de recepție, restaurant și spații pentru activități sportive și sociale, integrat în peisajul de pe malul lacului. Amplasamentul, la nord de restul parcului, pe malul opus zonelor deschise publicului larg, a păstrat de la început caracterul exclusivist al vechiului Cerc de Sporturi Băneasa.
Destinul clădirii sub regimul comunist
După instaurarea regimului comunist, autoritățile au avut, potrivit istoricului asociației, intenția de a desființa clubul, asociat vechilor elite interbelice. Continuitatea instituției a fost asigurată prin trecerea sa în administrarea specială a Ministerului Afacerilor Externe, care a păstrat clădirea și terenul pentru activități legate de Corpul Diplomatic acreditat la București, funcție compatibilă cu interesul regimului de a menține relații cu reprezentanțele străine. Sub administrarea comunistă, activitatea clubului s-a restrâns și a devenit strict rezervată diplomaților și oficialilor. Terenul de golf amenajat în perioada interbelică a fost desființat în 1976. Zona din jurul clădirii a rămas, pe tot parcursul regimului comunist, închisă publicului larg, spre deosebire de restul Parcului Herăstrău, deschis vizitatorilor încă din perioada interbelică.
Clubul Diplomatic după 1989
După decembrie 1989, activitatea clubului a fost reluată treptat. Prin Hotărârea de Guvern nr. 1059 din 29 octombrie 1996, suprafața de aproximativ 19 hectare și clădirea din 1947 au fost date, cu titlu gratuit, în administrarea Clubului Diplomatic București, organizație neguvernamentală înființată pentru gestionarea activității clubului, cu afectațiune specială pentru desfășurarea activităților legate de Corpul Diplomatic.
Clădirea Clubului Corpului Diplomatic este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii, cu codul B-II-m-B-18231. În 2017, Consiliul General al Municipiului București a adoptat o hotărâre prin care solicita preluarea zonei de către municipalitate, transfer care nu s-a mai concretizat. Zona a rămas, în continuare, cu acces restricționat pentru publicul larg. În anii 2020, administrația municipală a anunțat, în mai multe rânduri, intenția de a redeschide accesul public în zona din jurul clubului, ca parte a unor proiecte de reamenajare a Parcului Herăstrău. Clădirea rămâne în administrarea Clubului Diplomatic București, iar spațiul de restaurant al clubului funcționează sub concesiune către operatori privați.
Personaje
- Regele Ferdinand I (1865-1927) — a jucat, potrivit tradiției asociației, prima partidă de golf jucată vreodată de un bărbat în România, pe terenul Cercului de Sporturi Băneasa, precursorul actualului club.
- Regina Maria (1875-1938) — prima femeie din România care a practicat golful, pe terenul aceleiași asociații.
- Alexandru Marghiloman (1854-1925) — om politic conservator, membru fondator al Cercului de Sporturi Băneasa, în 1922.
- Barbu Știrbey (1872-1946) — om politic, membru fondator al asociației sportive de la care provine actualul club.
- Principele Nicolae al României (1903-1978) — a introdus jocul de golf la Cercul de Sporturi Băneasa și a deținut, la rândul său, calitatea de președinte de onoare al asociației.
- Colonelul Edwin St. John Greble Jr. (1887-1946) — ofițer american, conducător la București al filialei companiei Baldwin Locomotive Works; identificat de o relatare biografică recentă drept inițiatorul proiectului Country Club Bucharest, posibil aceeași persoană cu „colonelul Grabell” menționat în sursele mai vechi — identitate neconfirmată în mod independent.
- Octav Doicescu (1902-1981) — arhitectul clădirii Clubului Corpului Diplomatic, ridicată în 1947.
- Tomiță Pavel — singurul profesor de golf din București la mijlocul anilor 1930; a locuit în mansarda clădirii clubului și a continuat să deservească diplomații străini și sub regimul comunist, până la pensionarea sa, în 1975.
- Nicolae Malaxa (1884-1965) — industriaș, unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri ai României interbelice, căruia i-a fost refuzată calitatea de membru al clubului.
Referințe:
- Clubul Diplomatic și moștenirea unui vis american interbelic (zetuharrys.com) - cu o galerie de fotografii vechi impresionantă
- Mădălin Ghigeanu, Curentul mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Editura Vremea, București, 2022 (lucrare tipărită - mențiune "Clubul Corpului diplomatic pe lacul Băneasa, București, 1947" la pag. 283
- Clubul Diplomat – Istoria unui gest nobil (Q Magazine)
- COL Edwin St. John Greble Jr. (1887-1946) (Find a Grave Memorial)
- Cum a ajuns Restaurantul Diplomatic din Parcul Herăstrău să fie închiriat de o firmă controlată de Puiu Popoviciu și Dragoș Dobrescu (Inițiativa pentru o Justiție Curată)
- Restaurantul Diplomatic, la cheremul Grupului de la Monaco (Cotidianul.ro)
- FOTO | Uriașă schimbare din Parcul Herăstrău promisă de PMB (B365.ro)
- Meșteșug și artă. Prof. arh. Octav Doicescu (1902-1981) (Revista Arhitectura)
- Lista de lucrări acad. prof. dr. arh. Octav Doicescu (blog Octav Doicescu)
Octombrie 2019:
