Franceză nr. 13 (fostă strada Carol I nr. 23), proprietar Ștefan Petrovici Armis – industriaș; datarea extinderii – 1904; înscrisă în LMI.
În anul 1904 i se eliberează industriașului Ștefan Petrovici Armis o autorizaţie de construire și reparare radicală pentru proprietatea sa de pe strada Carol nr. 23 (actuala Franceză 13). Aceasta era pentru „a construi din nou […] atenanţele din curtea imobilului, lucrând în zidările masivă de cărămidă cu mortar de var, cu calcan la vecin și acoperișurile cu metal. Se va conforma strict regulamentului și planurilor presentate și aprobate de noi. Hasnaua latrinei va fi de zid, bine cimentată și ventilată și se va construi la 1 m depărtare de vecini” și a repara la aceeași proprietate „clădirea despre stradă la care are voie a face orice fel de lucrări fără a-i spori suprafaţa sau a-i adăuga etagiu. Alte lucrări nu face. […] Clădirea nouă se va executa cu faţadă în curte, cea reparată va rămâne în poziţia actuală”.
Suprafaţa era de 107 mp și existau 3 caturi adică 2 etaje. Ca și la proprietatea lui A. I. Protopopescu, și aici parcela permite o desfășurare pe lăţime a construcţiei. Aceasta este o clădire cu parter și două etaje, cu o plastică decorativă mai puţin bombastică și foarte bine vitrată cu multe ferestre. La parter sunt 4 prăvălii separate în mod egal de ușa de la intrare. Axul central este marcat pe verticală de intrarea de la parter și de două accese în balcoane la etajele I și II. La cele două caturi superioare comunicaţia dintre corpul vechi și cel nou urma să se facă prin galerii. În planurile prezentate și aprobate de serviciul de alinieri al Primăriei, extinderile dinspre curte, în totalitate alipite clădirii principale, sunt concepute a avea funcţiunea de corp de serviciu, pentru servitori, dar într-o departajare clară. Acest detaliu precizat în plan, și chiar simplul fapt al extinderii sunt indicatori ai noului statut al evoluţiei sociale a proprietarului.
În primele decenii ale secolului XX, Bucureștiul a cunoscut o etapă de transformări urbane intense, în care numeroși industriași și comercianți s-au afirmat prin construcția de imobile și prin investiții în zonele centrale ale orașului. Printre aceștia se numără și Ștefan Petrovici Armis, un personaj astăzi aproape uitat, dar care a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea imobiliară a Capitalei de la începutul anilor 1900. (Alexandra Țânțăreanu)
Ștefan Petrovici Armis
Numele său apare în documente de epocă drept proprietar de clădiri situate în plin centrul Bucureștiului, pe străzi precum Doamnei și Franceză, locuri rezervate în general burgheziei comerciale și industriale. În anul 1904, Ștefan Petrovici Armis a obținut o autorizație de construire și reparație radicală pentru imobilul său din strada Carol (actuala Strada Franceză), menționat ulterior la numărul 22. Actul de autorizare îl consemnează explicit drept „industriaș”, ceea ce sugerează că activitatea sa depășea sfera comerțului obișnuit și implica o formă de producție sau de investiție cu profil tehnic ori manufacturier.
Tot în centrul orașului, deținea și o clădire importantă pe Strada Doamnei nr. 7. În 1912, această proprietate a trecut, potrivit documentelor de arhivă, în posesia lui Nicolae Kretzulescu, ceea ce ar putea indica faptul că Armis a decedat în acel an sau că familia sa a înstrăinat bunul în urma unei moșteniri.
Sursele păstrate îl descriu fie ca industriaș, fie ca negustor, ceea ce reflectă ambiguitatea statutului social al elitei bucureștene de la 1900, când frontiera dintre comerț, producție și investiții imobiliare era încă fluidă. Ceea ce este cert e faptul că Armis făcea parte din acea categorie de proprietari care nu se limitau la administrarea averii, ci participau activ la modernizarea orașului, ridicând sau refăcând imobile reprezentative în zonele cele mai valoroase.
Dincolo de mențiunile administrative, nu s-au păstrat până acum date biografice detaliate despre Ștefan Petrovici Armis — anul nașterii, originea familiei sau tipul exact al întreprinderii sale industriale. Unele indicii sugerează o descendență dintr-o familie provenită din Arvanitohori, înnobilată la începutul secolului al XIX-lea, fapt care ar explica rangul și mijloacele materiale ale lui Armis în Bucureștiul Belle Époque-ului.
Implicarea sa în reparații radicale și construcții noi, atestată prin cererile de autorizație din 1904, confirmă o relație directă cu procesele de urbanizare ale epocii, iar poziționarea imobilelor sale în inima orașului, între Strada Doamnei și Strada Franceză, îl plasează în rândul promotorilor burgheziei dezvoltatoare, acei investitori care au dat tonul transformării Bucureștiului într-o capitală europeană.
După 1912, numele lui Ștefan Petrovici Armis dispare din registrele cunoscute, ceea ce lasă loc presupunerii că fie a încetat din viață, fie familia s-a retras din activitățile imobiliare. Totuși, urmele sale rămân vizibile în țesutul istoric al centrului Bucureștiului, în clădirile ridicate și refăcute în perioada de glorie a burgheziei românești de la începutul secolului XX — o epocă în care industriașii, negustorii și investitorii precum el au contribuit, în mod discret, dar esențial, la înfățișarea urbană a orașului de astăzi.
Referințe:
- Strada Franceză – Studiu istoric (Alexandra Țânțăreanu, Universitatea de Arhitectură Ion Mincu)
- Strada Franceza - Restituiri (BCMI 2010)
- Case pe strada Franceză (6) (Bucureștii vechi și noi)
Octombrie 2022:
ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada Franceză 13:
The building located at Strada Franceza 13 in Bucharest, also known as Casa Ștefan Petrovici Armis, is a prominent example of Eclectic architecture, a style that became particularly popular in European urban centers in the late 19th and early 20th centuries. This style is characterized by its blend of different architectural elements, often drawing from various historical styles to create a harmonious and balanced composition. The building's façade showcases a sophisticated combination of Neo-Renaissance and Neo-Baroque elements, which together contribute to its grandeur and significance within the historical context of Strada Franceza.
This building is a multi-story structure, with a façade that exudes both elegance and authority, reflecting the status and aspirations of its original owner. The Eclectic style allows for a certain degree of freedom in design, resulting in a façade that is richly decorated and carefully proportioned. The overall composition is symmetrical, with a central emphasis that is typical of classical architecture but enriched with ornate detailing.
The façade is divided into three levels, with the ground floor dedicated to commercial spaces and the upper floors likely serving residential or office purposes. The ground floor is designed to be practical and accessible, featuring large windows and doorways that open directly onto the street. These openings are framed by simple yet robust moldings, providing a clear delineation between the public and private spaces of the building. The ground floor’s design is less ornate than the upper floors, reflecting its functional purpose while still maintaining a cohesive aesthetic with the rest of the façade.
The upper floors of the building are where the Eclectic style truly comes into play. The second and third floors are adorned with a series of tall, rectangular windows, each framed by elaborate moldings and topped with decorative pediments. These windows are symmetrically arranged, creating a rhythmic pattern that enhances the façade’s overall harmony. The use of both triangular and curved pediments adds variety and visual interest, preventing the design from becoming monotonous.
One of the most striking features of the façade is the central balcony on the second floor, which serves as a focal point for the entire building. This balcony is supported by ornate stone brackets and enclosed by a balustrade that is both sturdy and elegantly detailed. The balustrade features classical motifs, including balusters and a cornice, which give it a sense of solidity and permanence. The balcony projects slightly from the façade, creating a dynamic interplay of light and shadow that adds depth to the overall composition.
Above the balcony, the central window is crowned with an elaborate cartouche, a decorative element that is characteristic of the Baroque influence within the Eclectic style. This cartouche features floral and scroll motifs, adding a sense of grandeur and opulence to the façade. The presence of such intricate detailing is a testament to the craftsmanship of the period and the building’s role as a symbol of status and prestige.
The building’s cornice is another key element of the façade, providing a strong horizontal line that caps the structure and helps to define its silhouette against the sky. The cornice is richly detailed, featuring dentils, modillions, and a frieze with decorative panels. These classical elements are borrowed from Renaissance architecture, reflecting the Eclectic style’s tendency to mix and match different historical references. The cornice not only serves an aesthetic purpose but also protects the façade from rainwater, demonstrating the blend of beauty and functionality that is central to Eclectic design.
The façade’s material palette is relatively restrained, with the primary material being stucco, painted in a light, warm tone that enhances the building’s classical details. The use of stucco allows for a smooth, even surface that can be easily molded into intricate shapes, making it an ideal material for the detailed moldings and decorations that adorn the façade. The color scheme is typical of the period, with light tones used to reflect light and create a sense of brightness and openness.
One of the challenges of Eclectic architecture is achieving a sense of cohesion despite the use of diverse stylistic elements. In the case of Casa Ștefan Petrovici Armis, this challenge is met through careful attention to proportion, symmetry, and the consistent use of classical motifs. The result is a façade that, while rich in detail, maintains a sense of order and balance, making it a harmonious addition to the streetscape of Strada Franceza.
Despite its historical significance, the building shows signs of aging, particularly in the condition of its balcony and some of the decorative elements. The stone brackets and balustrades are weathered, and there are areas where the stucco has cracked or chipped, revealing the underlying structure. These signs of wear add a layer of authenticity to the building, reminding us of its long history and the many changes it has witnessed over the decades. However, they also highlight the ongoing need for preservation and maintenance to ensure that the building continues to contribute to the architectural heritage of Bucharest.
The building’s location on Strada Franceza places it in one of Bucharest’s most historically and architecturally significant areas. This street, part of the city’s old town, is known for its rich architectural diversity, with buildings that reflect a wide range of styles from different periods. Casa Ștefan Petrovici Armis is a key part of this ensemble, contributing to the street’s character and historical ambiance.
In conclusion, Casa Ștefan Petrovici Armis at Strada Franceza 13 is a prime example of Eclectic architecture in Bucharest. Its façade, with its blend of Neo-Renaissance and Neo-Baroque elements, reflects the architectural trends of the late 19th century, a period when Bucharest was rapidly modernizing and seeking to align itself with other European capitals. The building’s elegant proportions, rich detailing, and harmonious composition make it a significant part of the city’s architectural heritage, ensuring that it remains a vital piece of the historical puzzle that is Strada Franceza. As the city continues to evolve, buildings like this one serve as a reminder of Bucharest’s rich past and the architectural legacy that continues to shape its present and future.
