Aici este prezentarea ansamblului de clădiri de birouri existente în prezent în Str. Povernei 1-3, cu numele actual Vila Rosetti (așa cum se vede pe plăcuța dintr-o poză). În locul în care a fost Casa Rosetti-Solești, începând cu prima construcție din 1891. Clădirile au fost construite pe rând, și la fel transformate și chiar demolate – unele dintre ele. Pe scurt, clădirea din stânga a fost construită prima, în 1891, împreună cu corpul de legătură cu portic și terasă deasupra. Nu a sigur că a avut două niveluri (parter și etaj) chiar de la început, sau dacă al doilea nivel a fost construit puțin mai târziu.
Corpul din stânga a fost construit în 1928, la același nivel cu cel din dreapta, adică parter și etaj. În anii 1933-1934, de când avem fotografiile publicate mai jos, acolo avea sediul Legația Americană la București. Ulterior (încă nu știm exact perioada), corpului din dreapta i s-au mai adăugat două niveluri, ajungând la forma pe care o vedem astăzi.
Apoi, prin 2020, corpul din stânga a fost demolat, împreună cu niște clădiri din spate, iar în locul său a fost construit un corp nou – din fericire destul de bine conceput și integrat în ansamblu și în peisaj. Clădirea nouă e sediul Companiei Naționale de Investiții, iar cea din dreapta, istorică, ceva sediu SRI – din ce spun cei care locuiesc în zonă. Prima închiriată, probabil. Casa Rosetti-Solești are o prezentare separată (aceasta) – dată fiind importanța sa istorică. (n.r. dec. 2025)
*
Imobilul aflat pe str. Povernei nr. 1-3, clasat în Lista Monumentelor Istorice (B-II-m-B-19465) (doar clădirea din dreapta - n.r.), cuprindea, până în anul 2011, mai multe corpuri care se pot vedea pe planul cadastral din 1991: două corpuri principale (numite aici A și B) și alte câteva corpuri de legătură și/sau anexe. Dintre acestea, au mai rămas corpurile A și cel de legătură (cu o frumoasă terasă cu portic). În prezent, în locul clădirilor demolate în anul 2011, pe o amprentă la sol și cu un regim de înălțime considerabil extinse, între anii 2015 și 2021 a fost construită o clădire nouă, relativ bine armonizată urbanistic și arhitectural cu ceea ce s-a păstrat. Având în vedere că nu a existat o procedură finalizată de declasare a corpurilor demolate, intervenția este însă considerată ilegală. (Catiușa Ivanov 2011, Hotnews)
Descrierea imobilului înaintea intervențiilor recente. Corpul A, P+3 și atic (cel din dreapta pe imaginea Street View din 2009, v. mai jos), a fost la origine mai redus ca înălțime (plauzibil cu un etaj, judecând după decroșul volumului înspre curte). Numită de diverși autori „casă boierească”, a fost construită în anul 1891 de arhitectul Wilhelm Bast, cel mai probabil la comanda lui Theodor Rosetti-Soleşti (Solescu). Aici au locuit Theodor Rosetti-Solesti, fratele Elenei Doamna, sotia lui Alexandru Ioan Cuza, impreuna cu sotia sa Pulheria (1847-1925).
Despre acest corp (casa veche), Silvia Colfescu nota că avea un „amestec de influenţe între care cel mai bine se simte neoclasicismul” (probabil pentru fațada lungă, dinspre strada Povernei). Casa a fost supraînălțată, probabil în două etape, dacă ne uităm la ieșirea în consolă din spate. La a doua supraînălțare, se pare că a devenit clădire de birouri: i s-au adăugat atunci încă două niveluri, respectiv cu un volum ieșit în consolă spre curtea interioară. Delimitarea dintre volumul inițial și cel adăugat a rămas vizibil marcată pe toate fațadele, la limita dintre etajele 1 și 2.
Corpul B, P+1, era cel autorizat în anul 1928, prin proiectul semnat de Virginia Haret-Andreescu – cel din stânga pe imaginea Street View din 2009, v. mai jos; pentru o imagine mai clară, v. articolul Silviei Colfescu. Volumul ocupa o parte din grădina imobilului, marcată ca atare în planurile istorice (1899 și 1911) și era foarte bine articulat arhitectural cu restul corpurilor deja existente. Intrarea în clădire era marcată de un decroș în volumul casei, cu o scară flancată cu jardiniere la parter, suprapusă la etaj de un balcon pe două console mici și cu o frumoasă deschidere în arc semicircular flancată de două perechi de coloane de-o parte și de alta.
Corpul de legătură, cu portic și terasă deasupra, face parte din etapa inițială a casei boierești (corpul A), fiind reprezentat pe planurile istorice din 1899 și 1911. Astăzi
Împrejmuirea era realizată cu un gard format dintr-un soclu opac din zidărie suprapus de panouri perforate de un decor „cu vrejuri şi frunze Art Nouveau”. Poarta de acces era situată spre mica piațetă aflată la intersecția străzilor Povernei cu Constantin Daniel și Visarion, la mică distanță de corpul A; e plauzibil să fi fost și intrarea istorică pe parcelă. Odată cu lucrările de construcție începute în anul 2015, întreaga împrejmuire a fost desființată, fiind schimbată radical și modalitatea de acces pe parcelă - anume prin curtea interioară a imobilului, fără o delimitare fizică de stradă (alta decât schimbarea pavajului).
Descrierea imobilului după intervențiile recente. Corpul A a fost renovat, iar nivelul aticului a fost transformat într-un etaj locuibil, fiind realizate goluri noi pentru ferestre - într-o relație firească cu cele ale etajelor inferioare. În rest, clădirea a rămas practic neschimbată la exterior. Corpul de legătură este supraînălțat cu două niveluri, pentru o mai bună conexiune funcțională între corpurile principale.
Corpul nou ocupă parcela într-un mod relativ simetric corpului A, având același număr de niveluri (P+3+atic) și aceeași înălțime; sunt copiate inclusiv elementele de tip balcon și bovindou, poziționate similar ca la clădirea istorică, dar în forme stilizate sau chiar excesiv simplificate (bovindoul cubic e total atipic arhitecturii istorice). Diferă sensibil proporțiile golurilor de uși și ferestre, clădirea având în final un aspect contemporan, cu iz istoricist.
Proprietari. Theodor Rosetti-Soleşti (1837-1923), comanditarul primei case (corpul A, anterior extinderii) a fost publicist și om politic, prim-ministru al României în perioada 1888-1889. A fost fratele Elenei Doamna (soţia lui Alexandru Ioan Cuza) și a fost căsătorit cu Pulheria (1847-1925), descendentă a familiei Beldiman.
După încetarea din viață a primilor proprietari cunoscuți (Theodor Rosetti-Soleşti și soția sa, Pulheria), imobilul a trecut apoi în proprietatea familiei Ianculescu, fiind ulterior utilizat ca sediu al consulatului SUA la București (în corpul A, după supraînălțare, funcționau birourile). Judecând după data proiectului de extindere (1928, la câțiva ani după moartea soților Rosetti-Soleşti), acesta poate fi pus în legătură mai degrabă cu următorii proprietari și mai plauzibil cu etapa în care a funcționat ca sediu consular.
Dupa cel de al doilea Razboi Mondial, imobilul a fost preluat de Sovrom-Transport, apoi de Proiect București – care în anii 2000 a demarat procesul de transformare. Ansamblul poartă în prezent denumirea de „Villa Rosetti” și se înscrie funcțional în categoria clădirilor de birouri.
Notă: Pozele vechi cu casa pe când era sediu al The American Legation in Bucharest aparțin University of North Texas Libraries, The Portal to Texas History; crediting UNT Libraries Special Collections, Alvin Mansfield Owsley
*
Demolitions, Reinforced Concrete and Paternity of Buildings: An even more acute situation is the recent demolition of the extension to the house Rosetti-Soleşti on Povernei street, in May 2011, considered to be an annex of the building with increased height, first after the projects of Virginia Haret in 1928, then after the war. This complex was protected as a monument (LMI code B-II-m-B-19465) (Figure 6), but currently is not included in the list anymore. Instead of the demolished villa the raising of an office tower is foreseen. According to the historic plans from 1911, we came to the conclusion that the demolished part is exactly the extension designed by Virginia Haret in 1928. The intervention of great sensibility of Virginia Haret had lead to a harmonic complex of the construction from the 19th century with its extension and raised height, and it was at the same time one of the few interventions on existing site from the interwar time. In Slovenia, architect JozePlecnik operated such restoration interventions in that time, but it is a rare example. Today such interventions are the most spread in Western Europe. It demonstrates us once again that today the small size buildings are more endangered by demolition following speculation that those of large size by Vrancea earthquakes because of their resonance with the vibration period. Even the red dot was introduced as an argument for such demolitions, more than half of the buildings so classified being of low height (Lungu, 2009). (Maria Bostenaru Dan)
Referințe
Martie 2009:
Aprilie 2025:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.