Muzeul „George Severeanu” a fost reşedinţa primului director al Muzeului Municipiului Bucureşti şi reprezintă un exemplu tipic pentru arhitectura bucureşteană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Medicul radiolog George Severeanu a fost un pasionat colecţionar de antichităţi, adunând în cursul vieţii artefacte valoroase. Seria de obiecte arheologice din colecţia „Maria şi dr. George Severeanu” cuprinde vase greceşti antice, statuete de lut, bronzuri şi marmură, sticlărie romană, geme şi camee antice, ceramica aparţinând culturilor Cucuteni, Vădastra, Wietenberg şi Boian.
Casa Severeanu este un exemplu tipic pentru arhitectura bucureșteană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind o clădire în stil eclectic, cu influențe neobaroce ca: ferestre mici ovale, elemente decorative florale, ghirlande, bosaje, cornișă și console cu atic decorativ. În curte s-au păstrat „acareturile”. Colecția a fost donată Muzeului de Istorie al Municipiului București, ca urmare a dorinței exprimate de doctorul George Severeanu în 1939. Muzeul, inaugurat în anul 1956, aflat sub administrația Muzeului Municipiului București – Palatul Suțu, a fost închis către public în anul 1995. În perioada 2004-2008 au fost realizate lucrări de consolidare și restaurare de către firma Bog'Art, după proiectul firmei Proiect București. Începând cu luna noiembrie 2017 publicul poate admira după mai bine de 25 de ani colecția muzeului.
*
Muzeul „Maria şi George Severeanu”: Pe strada Henri Coandă la nr. 26, pe colţul făcut cu strada Nicolae Iorga, se găseşte Muzeul „Maria şi George Severeanu“, cu specific numismatic, al cărui fond principal provine din donaţia făcută în 1939 de Maria Severeanu către Primăria Capitalei, după dorinţa expresă a soţului ei, doctorul George Severeanu (1879-1939), întemeietorul radiologiei româneşti, şi un împătimit colecţionar de antichităţi. Casa, a cărei grădină e umbrită de falnici arbori seculari, e un minunat exemplu de clădire în stil eclectic cu influenţe baroce, fiind ridicată de către un anume Tache Cioranu în jurul anului 1870. A intrat, un deceniu mai târziu, în proprietatea lui Isaia Lerescu, tatăl Mariei, căreia i-a fost oferită drept zestre.
Clădirea se înscrie în liniile unui eclectism deloc greoi, accentele principale fiind de origine barocă. Ancadramentele ferestrelor şi portalul intrării oficiale sunt bogat decorate cu elemente vegetale, însă fără să fie opulente. Ferestrele parterului şi ale etajului sunt tratate diferit, având forme diferite. Deşi nu pare, imobilul are etaj şi un pod generos.
Intrând în muzeu, descoperi o reşedinţă burgheză tipică, a cărei ambianţă interioară aminteşte de Bucureştiul sfârşitului de secol al XIX-lea. Spaţiile sunt prezentate în fotografii înainte ca preţioasele colecţii ale Muzeului Municipiului Bucureşti să fie expuse.
Decoraţia sculptată în lemn de nuc sau de stejar, ceruit ori lăcuit în tonuri închise, domină "spaţiile oficiale", precum biroul sau sufrageria. În timp ce salonul mare şi salonaşul, ambele în stilul Ludovic XV, situate spre sud, sunt caracterizate prin culori mai vesele şi decoraţii aurite. Se păstrează candelabrele în cinci dintre saloane. De asemenea, oglinzile, vitraliile, sobele (în prezent demontate), şi, parţial, mobilierul original aflat în biroul doctorului Severeanu, în fosta sufragerie şi în alte două camere. Nu trebuie uitate splendidele uşi de cristal, uşa cu oglindă sau feroneria originală.
Fostul birou al doctorului Severeanu are plafon decorativ casetat din ipsos vopsit în mai multe nuanţe, montat pe şipci şi trestie. Pereţii, pe vremuri acoperiţi cu mătase pe schelet de lemn, păstrează parţial lambriurile şi mobilierul încastrat.
Sufrageria, sau fosta sală de luat masa, decorată în stilul Neorenaşterii germane, are vitralii datorită cărora lumina capătă valenţe cromatice cu totul speciale. Are plafon casetat din lemn, semibaldachin decorativ pe stâlpi de lemn sculptaţi, iar pe pereţi lambriuri cu o înălţime de 1,60 m.
Camerele parterului, ce reprezintă "spaţiile oficiale", cu plafoane decorative casetate fie din ipsos, fie din lemn, montate pe şipci şi trestie, sunt grupate în jurul holului ornamentat cu o friză bogat profilată, în timp ce încăperile cu funcţiuni domestice sunt situate de-a lungul unui coridor lung care conduce spre intrarea secundară şi către scara ce urcă la etaj. (SCRIBD)
Referințe:
2023:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.