# Casa Macca Adresă: Str. Henri Coanda nr. 13-3, Cartierul Piața Victoriei - Romană, București An construcție: 1891 Tip ansamblu: Case/Vile Tip clădire: 1-2 niveluri Stil arhitectural: Eclectic Monument istoric: clasa B Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Din punct de vedere arhitectural, Casa Macca / Institutul de Arheologie Vasile Pârvan (Henri Coandă 13-3) este o bijuterie a arhitecturii academiste, în sensul în care, de la nivelul conceperii, al volumului exterior, la nivelul configurației spațiilor exterioare, și până la elementele de detaliu sau componentelor artistice, toate sunt extrem de bine studiate. ## Articol Casa Macca / Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” (Strada Henri Coandă (fostă strada Clemenței) nr. 11 / 13-3, Sector 1, București Casa Macca este una dintre cele mai spectaculoase reședințe istorice din București, un exemplu de arhitectură eclectică de sfârșit de secol XIX, cu detalii academiste și accente Art Nouveau. Construită în 1891 pentru colonelul Petre Macca, erou al Războiului de Independență, și pentru soția sa, Elena Macca, vila reprezintă una dintre cele mai bine păstrate locuințe boierești din epocă, păstrând aproape integral structura și ornamentația originală. Colonelul Petre Macca (1840–1896) a fost ofițer superior în Armata Română, participant la Războiul de Independență (1877–1878), decorat pentru faptele sale de arme. În anii de după război, Macca a devenit o figură respectată a înaltei societăți bucureștene, iar familia sa, fără copii, a decis să-și investească averea într-o reședință de prestigiu. Casa a fost construită după 1890, iar potrivit documentelor și caracteristicilor arhitecturale, proiectul aparține arhitectului elvețian John (Jean) Élisée Berthet, stabilit în România, autor al mai multor vile și palate ale elitei din București. Construcția se înscrie în stilul academist-eclectic francez, caracterizat prin echilibru compozițional, bogăție ornamentală și rafinament decorativ. Proiectată de arhitectul elvețian John-Elisee Berthet, casa a fost executată de antreprenorul italian Iosif (Josef) Piantini, fapt documentat și prin acte de familie – contracte și chitanțe. În anul 1898, Piantini a realizat și dependințele proprietății: grajduri, șoproane și alte anexe. După moartea colonelului, în 1896, soția sa, Elena Macca (născută Negri), a rămas singura proprietară. În jurul anului 1911–1912, doamna Macca, ajunsă la vârsta de 70 de ani, i-a cerut nepotului său, arhitectul Ion D. Berindey, să realizeze lucrări de modernizare. Acesta a adăugat un lift electric (dispărut ulterior), a îmbunătățit sistemul de încălzire și ventilare, și a modificat discret interioarele pentru a le adapta confortului modern. După moartea Elenei Macca, în 1912, conform testamentului, întreaga proprietate – casa și bunurile – au fost donate Statului român, prin Casa Școalelor, gest rar și remarcabil pentru epocă. Astfel, imobilul a rămas permanent în proprietatea statului, nefiind niciodată retrocedat sau vândut. Funcțiuni culturale și științifice În 1932, prin hotărârea lui Nicolae Iorga, aflat atunci în funcția de prim-ministru, Casa Macca a fost destinată Muzeului Național de Antichități – predecesorul actualului Institut de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române. Din acel moment, clădirea a devenit sediul principal al instituției și depozitul colecțiilor arheologice naționale. În ciuda lipsei restaurărilor majore, casa a rezistat timp de peste un secol, păstrând nealterate structura, detaliile și decorațiile originale. De-a lungul deceniilor, Casa Macca a fost un loc de referință pentru istoria arheologiei românești, adăpostind birouri, biblioteci și colecții unice, între care se numără fragmente din tezaure geto-dacice, antichități greco-romane și documente de patrimoniu. Arhitectură și stil Casa Macca este o bijuterie a arhitecturii academiste bucureștene, o sinteză între neoclasic, baroc și eclectism, cu inserții de Art Nouveau în detaliile de feronerie și ornamentație. Fațada principală, orientată către strada Henri Coandă, este bogat decorată, compusă simetric și structurată pe patru niveluri: subsol, parter, etaj și pod mansardat. Decorația exterioară include o abundență de motive sculpturale: frontoane baroce deasupra ferestrelor, mascaroni, îngerași, ghirlande, cochilii și capete de lei, parapete traforate, elemente heraldice și florale, feronerie de artă în stil Art Nouveau, mai ales la balcoane și la ancadramentele ferestrelor. Volumetria este echilibrată, cu accente verticale bine ritmate și registre orizontale marcate prin cornișe proeminente. Ornamentația sculpturală este bogată, dar armonios integrată în ansamblu, fără a perturba sobrietatea academistă a compoziției generale. Interiorul este organizat în jurul unui hol central generos, cu scară monumentală, vitralii colorate, stucaturi aurite și plafoane pictate. Materialele folosite – lemn, marmură, bronz, piatră artificială – confirmă rangul social al proprietarilor și rafinamentul estetic al arhitectului. Situație actuală și restaurare Casa Macca se află, de peste un secol, în proprietatea Statului Român, funcționând ca sediu al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din cadrul Academiei Române. În prezent, clădirea este într-o stare structurală relativ stabilă, dar necesită consolidare și restaurare completă. În 2023–2025, au fost inițiate proiecte de reabilitare finanțate prin fonduri publice, având ca obiectiv restaurarea integrală a fațadelor, refacerea decorațiilor originale și consolidarea structurală. Casa Macca este apreciată de specialiști pentru faptul că, spre deosebire de alte vile bucureștene ale epocii, nu a suferit alterări majore și păstrează autenticitatea materială și spațială a unei reședințe boierești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prin amplasamentul său în apropierea Căii Victoriei și a străzii generalului Henri Coandă, Casa Macca face parte din nucleul istoric al reședințelor aristocratice care definesc centrul Bucureștiului. Clădirea este un monument istoric de clasa A, cu valoare arhitecturală, artistică și memorială excepțională. Ea ilustrează perfect gustul și rafinamentul elitei românești de la 1900, dar și viziunea arhitecților francezi și elvețieni formați la École des Beaux-Arts, care au transformat Bucureștiul într-un veritabil „Micul Paris”. Fișă tehnică - Denumire: Casa Macca – Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” - Adresă: Strada Henri Coandă (fostă str. Clemenței) nr. 11 sau 13/3 (ambiguitate), sector 1, București - Proprietar inițial: Colonel Petre Macca și soția sa, Elena Macca - Proprietar actual: Statul Român (prin Academia Română) - Anul construcției: cca. 1891 - Arhitect: John (Jean-Élisée) Berthet (probabil); modificări ulterioare – Ion D. Berindey (1911–1912) - Antreprenori: necunoscuți; posibile colaborări cu firme elvețiene - Arhitectură: Eclectic academist cu elemente neobaroc și Art Nouveau - Regim de înălțime: Subsol, parter, etaj, pod mansardat - Structură și materiale: Zidărie portantă, piatră artificială, stucaturi, feronerie artistică, vitralii - Decorație exterioară: frontoane baroce, mascaroni, îngeri, ghirlande, capete de lei, balcoane din fier forjat - Interioare: hol central cu scară monumentală, vitralii, plafoane pictate, parchet din lemn nobil - Intervenții: modernizări Ion D. Berindey (1911–1912); lift și sistem de ventilație (dispărute) - Funcțiuni succesive: Reședință privată (1891–1912) → proprietate a Casei Școalelor (din 1912) → Muzeul Național de Antichități (din 1932) → Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” (din 1947) - Clădire monument istoric de importanță națională, cod LMI: B-II-m-A-18852 - Stare actuală: autentică, necesită restaurare structurală; proiecte în curs (2023–2025) - Semnificație urbană: exemplu rar de arhitectură academistă autentică, nealterată de restaurări ulterioare - Destinație actuală: sediul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, filială a Academiei Române * Una dintre cele mai spectaculoase vile din București își va reprimi strălucirea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, atunci când a fost construită. A aparținut Colonelului Petre Macca, erou al Războiului de Independență, și soției sale, Elena Macca. Soții Macca nu au avut niciodată copii, așa că și-au donat întreaga avere Statului român. Așa, pur și simplu. Reședința Colonelului Petre Macca se află de mai bine de o sută de ani în proprietatea Statului român și tot de atâția ani n-a fost niciodată restaurată sau consolidată. Din punct de vedere arhitectural, Casa Macca este o bijuterie a arhitecturii academiste, în sensul în care, de la nivelul conceperii, al volumului exterior, la nivelul configurației spațiilor exterioare, și până la elementele de detaliu sau componentelor artistice, toate sunt extrem de bine studiate. Marele plus pe care-l are în momentul de față casa este că nu a trecut prin restaurări semnificative. Într-un fel sau altul, se păstrează imaginea unei locuințe boierești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, autenticitatea spațiului, a decorului, a volumului fiind una crescută. După toate probabilitățile, proiectul reședinței Macca îi aparține arhitectului de origine elvețiană John E. Berthet și datează din anul 1891. Arhitectul Ion D. Beryndei, nepotul Elenei Macca, este cel care aduce îmbunătățiri imobilului între anii 1911-1912. Pentru că doamna Macca avea în jur de 70 de ani, Berindey este preocupat de confort și introduce liftul (astăzi dispărut), aducând totodată modificări sistemului de încălzire și de ventilare. (Antoaneta Dohotariu) Referințe: - [Oana Marinache – John Elisée Berthet, Eleganța La Belle Epoque, Editura Istoria Artei, București 2021] - John-Elisee Berthet, arhitectul casei Macca - Suferinţele unei case şi ale primului ei stăpîn (mențiune 1884 an al construcției) - Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911 - Calea Victoriei 2: De la Piaţa Revoluţiei la Piaţa Victoriei - [Silvia Colfescu – București: ghid turistic, istoric, artistic, Editura Vremea, 2009] - [Institutul Național al Patrimoniului – Lista Monumentelor Istorice, cod B-II-m-A-18852] - [Narcis Dorin Ion – Reședințe aristocratice bucureștene, Editura Simetria, 2013] - John Elisee Berthet (Arhiva de Arhitectură) - BERTHET, John Elisée (comentariu critic META) - Arhitectul John Elisée Berthet şi reşedinţele familiei Braikoff (II) - Arhitectură și legende urbane: o veche și elegantă stradă bucureșteană - Dumitru (Dimitrie) Berindey (Berindei) (META) - Dimitrie Berindei (Arhiva de Arhitectură) - Familia Berindei. Portretul unor aristocrați ai spiritului. Convorbiri cu academicianul Dan Berindei - Ion D. Berindey (1871-1928) (META) - Ion D. Berindey ne dezvăluie bogăția din Bucureștiul aristocrat - Ion D. Berindey (de Sidonia Teodorescu) - Ion D. Berindey (1871-1928) - Traseul Cultural Berindey – micul PARIS cu adevarat - Traseul Cultural Ion D. Berindey (Răzvan Lăcraru) - Arhitectul Ion D. Berindei - Ion D. Berindey (Wikipedia) - Ion D. Berindey - o figură remarcantă în arhitectura română - Reședințe Bucureștene - arhitect Ion D. Berindey - ION D. BERINDEI, 150 DE ANI DE LA NAȘTERE - Ion D. Berindey (Arhitectură, Restaurare și Urbanism în România - grup Facebook) - Ion D. Berindey - un arhitect pentru secole | Clădirile care fac cinste României - Clădiri mai puţin cunoscute ale arhitectului Ion D. Berindey, autorul Palatului Cantacuzino - Arhitect BERINDEY (BERINDEI), Ion (Ioan) I. - META - Ion I. Berindei - Arhiva de Arhitectură - BERINDEY (BERINDEI), Ion (Ioan) D. (META) - Reședințe bucureștene în stil Berindey - Casele Bucureştilor (XVIII). Militari (dr. Alexandru Popescu, Ziarul Financiar) 2021: 2009: ## Specialiști **Arhitectură:** John Elisée Berthet; Ion D. Berindey (îmbunătățiri 1912) **Construcții:** Iosif Piantini Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/casa-macca-institutul-de-arheologie-vasile-parvan