Casa Irina și Ioan D. Staicovici
Clădirea este situată la intersecția Străzii Traian cu Strada Vulturilor, în Sectorul 3 al Municipiului București, într-o zonă rezidențială aflată în vecinătatea fostului Spital Caritas. Poziția de colț, într-o piațetă formată la întâlnirea celor două străzi, îi conferă o vizibilitate aparte și o deschidere dublă spre stradă, trăsătură specifică reședințelor urbane de prestigiu construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Adresa clădirii este înregistrată, în principal, ca Strada Traian nr. 54. Numărul 54A este folosit, în unele evidențe, pentru corpul din dreapta al aceleiași proprietăți, alcătuite structural din două aripi simetrice, tratate distinct din punct de vedere cadastral. Strada Traian a purtat, de-a lungul timpului, și denumirea de Strada Nerva Traian, ca parte a tramei stradale istorice a acestei zone a Bucureștiului.
Vechimea și statutul de protecție
Clădirea a fost ridicată ca reședință burgheză într-o perioadă situată la finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, căreia îi corespund atât stilul academic al fațadei, cât și organizarea spațială simetrică a construcției. Numele arhitectului care a semnat proiectul nu este documentat în sursele disponibile. Deși nu este clasată individual ca monument istoric, Strada Traian figurează pe lista străzilor protejate ale Municipiului București, la poziția 188, cu codul de zonă construită protejată B-II-s-B-17910 (Sit I). Acest statut ar trebui să asigure un anumit grad de protecție urbanistică pentru clădirile aflate pe traseul ei, inclusiv pentru imobilul de la numărul 54, însă absența unei clasări individuale a lăsat clădirea fără un regim de conservare dedicat.
Arhitectura clădirii
Compoziția și fațada
Clădirea este proiectată pe o compoziție axială clară, cu o organizare simetrică în oglindă a celor două aripi. Fațada este compusă cu ritm regulat, cu colțuri, ancadramente, brâie, arcade, pilaștri și montanți finisați cu mortar amestecat cu praf de piatră, tehnică ce adaugă textură suprafețelor și subliniază verticalitatea compoziției. Elementul central al fațadei este un balcon impunător, cu balustradă sprijinită pe montanți solizi, care se descarcă structural la parter prin coloane cu capiteluri și arcade în plin cintru. Ferestrele ample păstrează ancadramente din piatră și tâmplăria originală din lemn, multicasetată. Acoperișul este înalt, cu pantă accentuată, învelitoare din țiglă, lucarne și sisteme de protecție împotriva căderilor de zăpadă, iar brâurile decorative de sub cornișă asigură coerența estetică a întregului ansamblu.
Structura cadastrală
Conform datelor publice furnizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), clădirea este alcătuită din două corpuri aproape identice — o aripă stângă și una dreaptă — fiecare cu o suprafață construită la sol de aproximativ 250 mp, dezvoltate în regim de înălțime parter, etaj și mansardă (P+E+M). Terenul aferent aripii stângi măsoară 720 mp, iar cel aferent aripii drepte, 729 mp, însumând un total de 1449 mp. Din punct de vedere juridic, proprietatea este divizată între persoane fizice: trei proprietari dețin aripa stângă, iar aripa dreaptă aparține altor două persoane, care dețin totodată cote și în corpul din stânga.
Proprietarii — familia Staicovici
Irina și Ioan D. Staicovici
Clădirea a aparținut soților Irina și Ioan D. Staicovici. Căsătoria lor, oficiată în 1907, a fost un eveniment monden important al epocii, la care au participat familii înrudite precum Procopiu Dumitrescu, Hamangiu și Nanu Muscel. Ioan D. Staicovici a avut o carieră în administrația financiară a statului: a fost director general în Ministerul de Finanțe, iar din ianuarie 1920, consilier al Înaltei Curți de Conturi. A murit în 1947, în această casă.
Genealogie și înrudiri
Ioan D. Staicovici era fratele lui Nicolae D. Staicovici, medic oculist și medic șef al Capitalei, ale cărui merite profesionale sunt comemorate printr-o stradă din cartierul Cotroceni care îi poartă numele. Tatăl celor doi frați, Dumitru Staicovici, a fost un negustor cu greutate al Bucureștiului, creatorul primei fabrici românești de conserve. Soția, Irina, născută Colintineanu Ștefănescu, descindea din polcovnicul Gheorghe Colintineanu, care a administrat, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, moșia Colentina a boierului Grigore Dimitrie Ghica; ajuns domnitor, acesta i-a permis lui Gheorghe să adopte numele de Colintineanu, ca semn al încrederii pe care i-o acorda.
Naționalizarea și situația actuală
Naționalizarea din 1950
Imobilul a fost naționalizat în 1950, în baza Decretului nr. 92 din 19 aprilie 1950, prin care au fost trecute în proprietatea statului locuințele foștilor industriași, moșieri, bancheri și mari comercianți. Proprietara, Irina Staicovici, menționată în acte drept „Staicovici Spiridon Irina”, figurează la poziția 6879 din lista expropriaților anexată decretului; la naționalizare au fost confiscate 11 apartamente din clădire. Pe fațadă a fost aplicată o plăcuță de identificare cu numărul IAL 41347, marcă a trecerii imobilelor naționalizate în administrarea statului, folosită pentru evidența acestei categorii de proprietăți.
Degradarea recentă
La 7 ianuarie 2020, Primăria Sectorului 3 a emis, la solicitarea unuia dintre proprietari, o autorizație de desființare pentru corpul din stânga al clădirii, valabilă 12 luni. La 15 iunie 2020, această aripă a fost afectată de un incendiu care a distrus o parte semnificativă a acoperișului; autorizația de demolare nu a fost pusă în aplicare. În vara anului 2025, clădirea se afla într-un stadiu avansat de degradare, cu porțile aripii drepte lăsate deschise și curtea folosită ca spațiu informal de depozitare. Imobilul nu este clasat ca monument istoric, deși strada pe care este amplasat figurează pe lista zonelor construite protejate ale Bucureștiului.
Personaje
- Irina Staicovici (n. Colintineanu Ștefănescu) — proprietară a clădirii de pe Strada Traian nr. 54 alături de soțul ei; descendentă a polcovnicului Gheorghe Colintineanu; imobilul i-a fost confiscat la naționalizarea din 1950.
- Ioan D. Staicovici — proprietar al clădirii și soț al Irinei Staicovici; director general în Ministerul de Finanțe, din 1920 consilier al Înaltei Curți de Conturi; a murit în această casă, în 1947.
- Nicolae D. Staicovici — frate al lui Ioan D. Staicovici; medic oculist, medic șef al Capitalei; numele său este purtat de o stradă din cartierul Cotroceni.
- Dumitru Staicovici — tatăl lui Ioan D. și Nicolae D. Staicovici; negustor bucureștean, creatorul primei fabrici românești de conserve.
- Gheorghe Colintineanu — străbunul Irinei Staicovici; polcovnic, administrator al moșiei Colentina a boierului, ulterior domnitor, Grigore Dimitrie Ghica.
Bibliografie
- Trică, Cristiana, Povești din Bellu, Editura Vremea, 2022.
- Strigă suferința tăcută a clădirii din str. Traian, o bijuterie arhitecturală distrusă (b365.ro, articol de Antoaneta Dohotariu, cu contribuția arh. Yvonne Toader; numeroase fotografii, inclusiv din interior: Cristina Tenea, Marius Tudor).
Mai 2024:
