# Casa George Emanuel Lahovary / Zoe Suțu

Adresă: Calea Grivitei nr. 7, Cartierul Centru - Cișmigiu, București
An construcție: 1885
Tip ansamblu: Case/Vile
Tip clădire: 2-5 niveluri
Stil arhitectural: Beaux-Arts
Risc seismic: I (pericol public)
Monument istoric: clasa B
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Casa George Emanuel Lahovary / Zoe Suțu din Calea Griviței 7, arhitect Paul Gottereau,  este un exemplu emblematic de reședință urbană de reprezentare în stil academist Beaux-Arts, cu influențe franco-bucureștene. Stilul este definit prin compoziția simetrică a fațadelor, prin axul central marcant, prin bogăția decorativă și prin vocabularul neoclasic folosit în tratarea detaliilor.

## Articol
Casa George Emanuel Lahovary / Zoe Suțu

Casa Lahovary, cunoscută astăzi sub numele de Casa Suțu (Lahovary), este o reședință urbană de tip hôtel particulier situată pe Calea Griviței nr. 7, una dintre arterele istorice majore ale Bucureștiului. Clădirea este clasată ca monument istoric, având codul LMI B-II-m-B-18839, și se află în zona construită protejată nr. 02 — „stradă tradițională comercială Calea Griviței”. Aparține unei perioade în care zona se caracteriza prin alternanța reședințelor de elită cu clădiri comerciale și imobile de raport, într-un context urban marcat de ascensiunea economică și socială a capitalei la sfârșit de secol XIX.

Imobilul este proiectat de arhitectul francez Paul Gottereau, arhitect al Regelui Carol I, autor al unor ansambluri prestigioase din București. A fost ridicat în anul 1885 pentru George Emanuel Lahovary și soția sa, Zoe Lahovary, personalități influente ale scenei politice și culturale a epocii. Astăzi, clădirea aparține Municipiului București, fiind înscrisă în domeniul public și administrată succesiv de ASSMB și apoi de AMCCRS, în contextul pregătirii lucrărilor de consolidare. Casa este încadrată în clasa de risc seismic I, situație care a impus introducerea sa în programele de consolidare destinate clădirilor vulnerabile și de valoare istorică, inclusiv în cererile de finanțare depuse prin Programul Național de Consolidare a Clădirilor cu Risc Seismic.

Amplasare urbană și parcelă

Amplasată pe frontul sudic al Căii Griviței, casa ocupă un teren de aproximativ 1.653 m², configurat după tipologia reședințelor urbane de reprezentare, cu fațada spre bulevard și curtea retrasă în spate. Documentele cadastrale identifică mai multe corpuri de construcție, dintre care principalul este Casa Suțu (Lahovary), monumentul istoric propriu-zis, având o suprafață construită de 713,84 m² și o suprafață utilă de aproximativ 883 m², dispuse pe regimul de înălțime S+P+1E. Ansamblul include și anexe secundare cu rol funcțional — magazii, garaje — fără statut de monument. Implantarea în parcelă respectă modelul consacrat de reprezentare al marilor familii ale epocii, cu accent pe vizibilitatea urbană și pe statutul rezidențial al proprietarilor, în concordanță cu tendințele arhitecturale ale Regatului României după 1881.

Istoricul imobilului și al proprietății

Construcția inițială (1885): Casa a fost construită în 1885 pentru George Emanuel Lahovary, diplomat și ziarist de prestigiu, director al ziarului L’Indépendance Roumaine, și pentru soția sa, Zoe Lahovary, membră a unei importante familii aristocratice. Proiectul este atribuit arhitectului Paul Gottereau, unul dintre cei mai activi arhitecți ai Bucureștiului epocii, recunoscut pentru stilul său academist francez. În documentele vremii, imobilul este numit „Reședința Zoe Lahovary Suțu” și este situat în rândul celor mai reprezentative reședințe de tip hôtel particulier realizate în vechiul Regat între 1878 și 1916, fiind comparată prin ambiție cu Cazinoul Vernescu. Ulterior perioadei interbelice, casa își pierde treptat funcțiunea rezidențială și este integrată în circuitul funcțiunilor publice. Documentele cadastrale și hotărârile CGMB atestă utilizarea clădirii în sistemul administrativ și sanitar al Municipiului București, fiind administrată de ASSMB ca spațiu medical sau administrativ. Deși nu există o cronologie completă a tuturor utilizărilor, statutul de „clădire publică – Casa Suțu (Lahovary)” este constant menționat în actele oficiale contemporane.

Situația actuală, risc seismic și proiecte de consolidare: Evaluările tehnice recente indică un nivel ridicat de degradare structurală și de finisaj, ceea ce justifică încadrarea casei în clasa de risc seismic I. Între 2022 și 2024, Consiliul General al Municipiului București a inițiat o serie de hotărâri prin care se aprobă derularea obiectivului de investiții privind consolidarea, restaurarea și conservarea Casei Suțu (Lahovary). Imobilul este transferat temporar din administrarea ASSMB în cea a AMCCRS, se elaborează documentațiile tehnico-economice (DALI, DTAC, PT, DE), se realizează expertize, studii istorice și analize stratigrafice, iar clădirea este inclusă în cererile de finanțare prin PNCCRS și PNRR. Casa apare frecvent în materialele de presă dedicate programelor de consolidare derulate de Municipalitate.

Descriere arhitecturală

Casa este un exemplu emblematic de reședință urbană de reprezentare în stil academist Beaux-Arts, cu influențe franco-bucureștene caracteristice arhitecturii lui Paul Gottereau. Stilul este definit prin compoziția simetrică a fațadelor, prin axul central marcant, prin bogăția decorativă și prin vocabularul neoclasic folosit în tratarea detaliilor. Fațada orientată spre Calea Griviței este articulată cu ancadramente profilate, pilaștri, cornișe masive și elemente sculptate în piatră și stuc, ceea ce conferă imobilului un caracter monumental și ceremonial. Fotografiile recente confirmă aceste elemente și ilustrează imaginea originală a clădirii, chiar dacă degradările actuale au alterat parțial expresia decorului.

Imobilul are o volumetrie compactă, distribuită pe trei niveluri — subsol, parter și etaj —, conform modelului consacrat al reședințelor urbane franceze. Subsolul adăpostea spații tehnice, depozite și, eventual, zone destinate personalului. Parterul era nivelul reprezentativ, organizat în jurul unui hol amplu, cu saloane orientate către stradă și spații de serviciu către curte. Etajul includea dormitoarele, camerele private și eventual un birou sau o bibliotecă. În unele documente apare menționat și un pod înalt sau mansardă, însă actele cadastrale recent validate indică regimul S+P+1E ca referință oficială.

Materialele utilizate sunt caracteristice arhitecturii de sfârșit de secol XIX din București: zidărie portantă de cărămidă, fundații din zidărie de piatră, planșee din lemn (probabil întărite prin intervenții ulterioare), șarpantă din lemn și învelitoare tradițională. Fațadele sunt tratate cu tencuieli modelate și elemente decorative din mortar și piatră, iar decorul sculptat este specific reședințelor aristocratice ale epocii. Expertizele actuale consemnează degradări ale zidăriilor, infiltrații, fisuri și desprinderi de material, atrăgând atenția asupra necesității restaurării. Starea de conservare este considerată avansat degradată. Tencuielile sunt fisurate sau căzute, decorațiile sunt afectate, iar problemele de umiditate ating atât fațadele, cât și interiorul. Documentațiile existente prevăd măsuri de eradicare a umezelii, restaurarea decorațiilor, refacerea structurii acolo unde este necesar și consolidarea integrală a imobilului.

Personalități legate de Casa Lahovary

George Emanuel Lahovary: George Emanuel Lahovary, născut în 1854, a fost o figură proeminentă a presei și politicii românești, director al ziarului L’Indépendance Roumaine, diplomat și ulterior deputat. Moartea sa în duelul cu Nicolae Filipescu, în 1897, a avut un ecou deosebit în presa vremii. În memoria lui, Zoe Lahovary a ridicat Fântâna Lahovary, monument cunoscut, realizat de Carol Storck. Casa de pe Calea Griviței nr. 7 a fost reședința familiei în perioada 1880–1890 și a devenit simbolic asociată cu numele său.

Zoe Lahovary (Zoe Suțu): Zoe, membră a unei familii aristocratice și comanditară directă a imobilului, a rămas figura principală în istoria casei. După moartea lui George, a menținut reședința și a realizat intervenții asupra ei, apoi s-a recăsătorit cu principele Alexandru Suțu, care va continua aceste îmbunătățiri. În memoria primului soț, Zoe a comandat Fântâna Lahovary, astăzi un monument urban important.

Moartea lui George Emanuel Lahovary, survenită în 1897 în urma unui duel celebru cu Nicolae Filipescu, a adus reședința în centrul atenției publice. Zoe Lahovary, rămasă văduvă, s-a recăsătorit în 1903 cu principele Alexandru Suțu, context în care casa intră în patrimoniul familiei Suțu. În același an, Zoe comandă ridicarea Fântânii Lahovary, realizată de Carol Storck, dedicată memoriei primului ei soț. În perioada în care reședința este legată de familia Suțu, documentele indică faptul că principele ar fi intervenit pentru înfrumusețarea casei, actualizând decorurile interioare conform gustului aristocratic de început de secol XX.

Situația documentațiilor și existența planurilor

Documentele PMB și AMCCRS confirmă existența unui set amplu de documentații tehnice moderne — expertize, studii istorice, DALI, DTAC, PT, DE și planșe tehnice — elaborate pentru proiectul de consolidare a imobilului. Totuși, planurile originale de arhitectură nu sunt publicate în format digital accesibil publicului. Ele sunt menționate doar ca parte a arhivei tehnice gestionate de instituțiile implicate și a arhivelor profesionale. Resursele digitale disponibile, inclusiv Arhiva de Arhitectură a Asociației Istoria Artei, oferă informații valoroase despre arhitectul Paul Gottereau, dar nu includ în prezent relevee sau planșe atribuite explicit Casei Lahovary. În consecință, consultarea planurilor originale necesită acces în arhivele fizice și în documentațiile tehnice elaborate recent, care rămân în domeniul administrativ și profesional.

Fișa tehnică a clădirii (sinteză)

Casa Suțu (Lahovary), situată pe Calea Griviței nr. 7, este un monument istoric cu denumirea oficială de Casa Suțu – Corp 1, înscris cu codul LMI B-II-m-B-18839 și localizat în zona construită protejată ZCP 02. Clădirea are regim de înălțime S+P+1E, o suprafață construită de aproximativ 713,84 m² și o suprafață utilă de circa 883 m², pe un teren de 1.653 m². A fost construită în anul 1885 de arhitectul Paul Gottereau, în stil academist Beaux-Arts, pentru familia Lahovary, devenind ulterior reședință a familiei Suțu. Funcțiunea inițială a fost aceea de reședință privată de reprezentare, iar în perioada contemporană imobilul a fost utilizat ca spațiu public, în administrarea sistemului de sănătate al Municipiului București. Clădirea se află în clasa de risc seismic I și este vizată de proiecte de consolidare, restaurare și renovare integrată prin programe naționale și europene. Documentațiile tehnice, studiile istorice și expertizele aferente sunt în curs sau au fost elaborate recent, confirmând necesitatea intervențiilor de conservare și consolidare.

Arhitectul Paul Gottereau

Paul Gottereau, născut în 1843 la Perpignan, format la École des Beaux-Arts din Paris, este unul dintre cei mai importanți arhitecți ai României din perioada domniei lui Carol I. Sosind în București ca parte a proiectelor familiale legate de industria gazului, Gottereau va deveni arhitectul preferat al Casei Regale, influențând decisiv estetica urbană a capitalei între 1873 și 1902. Decorat cu Ordinul Steaua României și cu Legiunea de Onoare, el se remarcă prin transpunerea în București a eclectismului academic francez și prin adaptarea sa la cerințele unei societăți aflate într-o modernizare accelerată.

Arhitectura sa este caracterizată de compoziții simetrice, fațade riguroase, un vocabular neoclasic amplu (pilaștri, cornișe, frontoane, balustrade) și o atenție deosebită acordată spațiilor de reprezentare. Reședințele sale urbane, printre care Casa Lahovary, ilustrează modelul hôtel-particulier, cu spații ample, scări monumentale, saloane în enfiladă și decorații bogate. Printre lucrările sale se numără Palatul Regal de pe Calea Victoriei, intervențiile de la Cotroceni, Palatul CEC și Fundația Universitară Carol I, alături de numeroase reședințe pentru familiile aristocrate Cantacuzino, Filipescu, Bibescu și Văcărescu. O parte dintre lucrările sale extraurbane și colaborările cu antreprenori francezi și români sunt cunoscute fragmentar, necesitând cercetări aprofundate în arhive.

Descriere arhitecturală a Casei Zoe Lahovary / Suțu, Calea Griviței 7

Casa Zoe Lahovary, cunoscută ulterior drept Casa Suțu, este concepută ca o reședință aristocratică urbană de sfârșit de secol XIX, aparținând tipologiei hôtel-particulier și integrând modelul arhitecturii academiste franceze care domina Bucureștiul anilor 1880. Construită între 1885 și 1887 și atribuită arhitectului francez Paul Gottereau, clădirea ilustrează pe deplin modul în care elitele românești au adoptat limbajul decorativ, spațial și ceremonial al reședințelor de lux din Parisul acelei epoci. Studiul istoric și arhitectural analizat subliniază constant caracterul monumental, echilibrat și rafinat al ansamblului, precum și valoarea lui de reper în peisajul arhitectural al Căii Griviței.

În ceea ce privește compoziția arhitecturală, casa este organizată conform modelului consacrat al palatelor urbane franceze, cu o volumetrie compactă, un ax central puternic și o structură spațială orientată spre reprezentare. Fațada principală, orientată către Calea Griviței, se distinge prin ritmuri verticale regulate, ancadramente profilate și decorații eclectice realizate în spiritul Beaux-Arts, cu panouri ornamentale, cornișe ample și balcoane prevăzute cu balustrade metalice și elemente de piatră. Deși degradate, finisajele păstrează suficiente indicii ale calității execuției originale, evidențiind o lucrare de arhitectură de elită, realizată la un nivel apropiat marilor palate particulare ridicate de Gottereau în București.

Interiorul este dominat de un hol central cu dublă înălțime, spațiu care joacă rolul de nucleu compozițional și ceremonial al reședinței. Acest hol este luminat printr-un luminator superior, cu geam decorativ încadrat de un bogat ansamblu de profile și casete, motiv vizibil și în fotografia din deschiderea studiului. Scara principală, amplasată axial, are un caracter monumental, cu trepte largi, balustradă metalică decorată cu motive clasice și o desfășurare scenografică menită să amplifice impresia de eleganță și prestigiu. Toate aceste elemente se integrează într-o compoziție atent gândită, în care lumina naturală, volumele, proporțiile și decorul se completează reciproc, conferind reședinței o atmosferă de rafinament aristocratic.

Saloanele sunt dispuse în enfiladă, după tipicul locuințelor de elită ale Belle Époque-ului, cu uși înalte, ancadramente profilate, stucaturi elaborate și plafoane cu medalioane centrale. Interioarele sunt abundent decorate, cu antablamente suprapuse, panouri din lemn masiv, lambriuri înalte, pardoseli de esență tare dispuse geometric, sobe de faianță și marmură, feronerie artistică și supralumini cu geamuri ornamentale. În unele încăperi există sisteme discrete de circulație, cu uși ascunse și pasaje care legau spațiile de reprezentare de cele de serviciu, așa cum era uzanța în reședințele aristocratice franceze ale vremii. Studiul descrie în detaliu calitatea excepțională a decorațiilor interioare, elemente ale unui repertoriu estetic de mare varietate, în care se regăsesc motive vegetale, geometrice, neoclasice și neorenescentiste.

Subsolul era dezvoltat pe întreaga amprentă a casei și cuprindea spațiile tehnice, bucătăriile, oficiile și anexele pentru personal, cu legături discrete către scara de serviciu. Acest nivel contribuia la buna funcționare a reședinței și la separarea clară dintre zonele vizibile oaspeților și cele destinate activităților domestice. Parterul găzduia saloanele principale, sufrageria și spațiile de primire, în timp ce etajul era rezervat dormitoarelor și camerelor private, configurate în jurul aceleiași axe centrale și decorate în acord cu rangul și statutul familiei Lahovary.

Materialele folosite reflectă nivelul înalt al construcției. Structura este din zidărie portantă de cărămidă, cu planșee din lemn întărite cu profile metalice și o șarpantă amplă din lemn. Finisajele originale – tencuieli modelate, lemn masiv sculptat, feronerie ornamentală, pardoseli de calitate, lambriuri, sobe și elemente de marmură – se înscriau în estetica rafinată a sfârșitului de secol XIX și exprimau ambiția proprietarilor de a crea o reședință de reprezentare în spirit european. Studiul subliniază că numeroase elemente de decorație prezintă astăzi degradări, fisuri, desprinderi, infiltrații și pierderi de material, motiv pentru care restaurarea se impune ca necesară pentru conservarea autenticității ansamblului.

Casa este completată de un ansamblu exterior care, deși afectat, permite încă recunoașterea compoziției inițiale. Fațada principală, cea mai reprezentativă, este marcată de registre ordonate, decorații academiste și un limbaj expresiv care combină elemente neoclasice cu influențe renascentiste. Studiul accentuează importanța păstrării cromaticii originale, a restaurării decorului și a refacerii detaliilor pierdute, întrucât fiecare strat decorativ și fiecare element de profilatură contribuie la lectura istorică și arhitecturală a imobilului.

În ansamblu, Casa Zoe Lahovary / Suțu reprezintă un exemplu remarcabil de arhitectură rezidențială academistă de influență franceză, integrată într-un context urban dominat în epocă de reședințe ale aristocrației administrative și politice. Structura, compoziția spațială, calitatea ornamentației și logica funcțională o plasează în aceeași categorie cu realizările notabile ale lui Paul Gottereau din București și explică includerea ei în rândul clădirilor cu valoare arhitecturală mare. Studiul insistă asupra necesității conservării atât a volumetriei, cât și a decorației interioare și exterioare, ca parte a unui patrimoniu urban reprezentativ pentru perioada 1880–1900.

Referințe pentru Casa Lahovary / Casa Suțu (Lahovary)

- Studiu istorico-arhitectural Casa Zoe Lahovary-Souțu, Calea Griviței 7 (PMB)
- Expertiza tehnică, Casa Zoe Lahovary-Souțu, Calea Griviței 7 (PMB)
- Consolidare seismică și renovare energetică moderată, Casa Zoe Lahovary-Souțu, Calea Griviței 7 (PMB)
- Referat de aprobare pentru Casa Sutu (Lahovary) – HCGMB (PMB)
- Două clădiri de patrimoniu ale Bucureștiului propuse pentru consolidare (Turism Istoric)
- Două clădiri de patrimoniu ale Bucureștiului propuse pentru consolidare, Casa Suțu (Lahovary) și un han de pe Calea Moșilor… (G4Media)
- Caşa Suţu din Calea Griviţei, Pinacoteca de pe Lipscani şi clădirea Teatrului Bulandra… (News.ro)
- Lista lui Nicușor Dan. PMB vrea să consolideze seismic Casa Suțu (Lahovary)… (B365)
- PMB: Cereri de finanțare de 35,5 milioane euro prin PNRR pentru renovarea de clădiri (Agenda Construcțiilor)
- PMB: Solicitări pentru proiecte de 620 milioane lei pentru consolidarea clădirilor (Agenda Construcțiilor)
- Casa Suţu (Lahovary), Monument de arhitectură în București (Virtual Travel Guide)

2022:

## Specialiști
**Arhitectură:** Paul Gottereau

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/casa-george-emanuel-lahovary-zoe-sutu