Casa Memorială George Călinescu
Casa Memorială George Călinescu este un muzeu memorial amplasat la adresa strada George Călinescu nr. 53, Sector 1, București, în cartierul Floreasca–Dorobanți. Instituția se află în subordinea Academiei Române și este clasificată ca monument istoric, cu codul LMI B-II-m-B-18411. Imobilul a fost donat Academiei Române prin testament de către scriitor și soția sa; actul de donație și de acceptare a donației a fost semnat de Elisabeta și G. Călinescu, proprietatea Academiei Române fiind confirmată oficial din anul 1966. Strada care găzduiește casa memorială era cunoscută anterior sub denumirea de strada Vlădescu.
Clădirea muzeului este o casă modestă, cu o arhitectură simplă, proiectată chiar de scriitor, după cum a mărturisit soția sa, Alice Vera Călinescu. Corpul principal cuprinde două încăperi suprapuse: la parter sufrageria, la etaj dormitorul, cu tavan din bârne lăcuite brun-deschis. De o parte și de alta a porții au fost construite două cămăruțe betonate, îngropate în pământ cu aproximativ 70 de centimetri, spre a nu depăși înălțimea zidului de cărămidă roșie combinată cu pietre de râu. Una a servit drept depozit de cărți, cealaltă drept birou și cameră de odihnă, loc în care scriitorul exersa și la vioară, apreciind rezonanța deosebită a pereților.
George Călinescu — biografie
George Călinescu s-a născut la 19 iunie 1899 la București, la Spitalul Filantropia, cu numele Gheorghe Maria Marin Vișa, după numele mamei sale. Mama sa, fiică de țăran din județul Olt, a fost angajată ca menajeră de impiegatul CFR Constantin Călinescu, care l-a înfiat pe copil. Târziu a aflat adevărul în legătură cu tatăl său adevărat, Tache Căpitănescu, grec de origine, și, de atunci, spunea adesea: «Eu sunt grec». A urmat cursurile Liceului Gheorghe Lazăr din București, după care a absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București în 1923, cu teza de licență Umanismul lui Carducci. S-a căsătorit cu Alice Vera Trifu la data de 23 aprilie 1928.
A obținut o bursă la Școala Română din Roma, condusă de Vasile Pârvan, perioadă decisivă pentru formarea sa intelectuală și pentru apropierea de cultura italiană. A activat ca profesor atât la Iași, cât și la București și a condus, din anii 1950, Institutul de Teorie Literară și Folclor, care îi poartă astăzi numele. A fost ales membru al Academiei Române în 1947. A întreținut, în toată această perioadă, o intensă activitate publicistică, între care rubrica permanentă Cronica optimistului în săptămânalul cultural Contemporanul. George Călinescu a decedat la 12 martie 1965 la Sanatoriul Otopeni, în urma cirozei hepatice.
Opera lui George Călinescu cuprinde lucrări fundamentale de critică și istorie literară: Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu (5 volume), Viața lui Ion Creangă, monografiile despre Grigore Alexandrescu și Nicolae Bălcescu, și, în special, Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941), operă de 948 de pagini considerată unică în literatura română. A publicat romane de tip balzacian: Cartea nunții (1933), Enigma Otiliei (1938), Bietul Ioanide (1953) și Scrinul negru (1965). Picta, cânta la vioară, a scris versuri și piese de teatru. Iorgu Iordan l-a așezat alături de Hașdeu și Iorga.
Istoricul imobilului și al grădinii
Căsuța de pe strada Vlădescu nr. 53 — probabil un fost grajd — a fost primită moștenire de George Călinescu de la socrul său, Tatăl Trifu, ardelean care cumpărase o parte din pământurile cartierului Floreasca. Până la mutarea în această casă, scriitorul și soția sa au locuit cu chirie în mai multe locuri. Locul se afla la sfârșitul străzii Vlădescu, pe Banul Andronache și începutul străzii Manu, într-un colț de oraș care și-a păstrat mult timp înfățișarea rurală. Până târziu, după întâiul război, turme pășteau pe câmpul ce se întindea spre lacurile Floreasca.
În 1951, când a fost numit director provizoriu la Institutul de Teorie Literară și Folclor ce îi va prelua ulterior numele, George Călinescu a înlocuit gardul din lemn cu unul din cărămidă roșie combinată cu pietre de râu. În vara anului 1960, cu drepturile de autor obținute pe romanul Scrinul negru, și-a etajat cămăruțele din stânga grădinii și a construit bazinul betonat cu 19 guri de havuz, prevăzut cu trandafiri. Pe frontonul casei, icoana Sfântului Gheorghe călare, pictată de însuși Călinescu pe sticlă, este o lucrare rămasă de pe urma scriitorului. Casa memorială a fost deschisă publicului până în 2007, după care a intrat în conservare din cauza degradărilor fizice. Din 2009 se află într-un program de restaurare, cu o procedură de achiziție publică lansată în februarie 2023.
Grădina și sculpturile exterioare
Grădina Casei Memoriale George Călinescu, configurată în totalitate după indicațiile scriitorului, constituie un element esențial al ansamblului. Între pomi, tufe de liliac sau trandafiri, crini albi pitici, tufe de zmeură și lămâiță se aflau amplasate mai multe sculpturi: bustul scriitorului însuși, în marmură albă — un cap leonin —, semnat de sculptorul Onofrei; un mic gigant de Paciurea (azi dispărut); un centaur de Ion Jalea; în fața intrării principale, o mască din bronz semnată Oscar Spaethe; pe un soclu de cărămidă, un leu din piatră, vestigiu roman adus de la Sarmizegetusa; în stânga grădinii, un bust de femeie realizat de Oscar Han; pe zidul exterior, femei de bronz din basorelieful lui Medrea.
Bazinul din grădină, creația proprie a scriitorului, nu mai există în prezent, fiind acoperit. Deasupra bazinului se întindea o creangă a dudului din grădină, pe care erau agățate colivii cu canari și papagali pitici. George Călinescu a îngropat în grădină câinele său Fofează, comandând o piatră funerară cu inscripția în latină: Cave canem (Ferește-te de câine). Din perioada scriitorului mai supraviețuiesc în grădină: leușteanul plantat lângă bustul său, socul de la mormântul lui Fofează, vița-de-vie de la gardul despărțitor, tufele de liliac alb și mov, vișinul altoit de la poartă și zarzărul cel bătrân.
Colecția muzeală
În interiorul Casei Memoriale George Călinescu sunt conservate obiectele personale ale scriitorului, mobilier, manuscrise, fotografii și documente privitoare la viața și activitatea sa. Biblioteca personală, cu cărți așezate pe rafturi până în tavan pe un singur rând, cuprinde literatură universală — de la texte chineze și carte medievală la Rilke, Ion Barbu și Valéry —, alături de ediții rare de carte italiană, germană și franceză și de opere ale poeților români. Pe masa de scris, acoperită cu cristal, se păstrează stiloul deschis al scriitorului și câteva rânduri din rubrica Cronica optimistului.
Mobilierul expus este în stilurile Aubusson și Empire, cu piese Biedermeier. Colecția de artă cuprinde: covoare orientale, obiecte de artă din China, icoane pe sticlă de Nicula și Făgăraș, tablouri de Ioan Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Iosif Iser și Alexandru Ciucurencu. Scriitorul deținea și o colecție de autografe: Tudor Arghezi semnează pe volumul Versuri (1936), Ion Barbu pe un exemplar din Joc secund (25 iunie 1930). În casă se mai păstrează mulajul în ghips al mâinii drepte a scriitorului și un pahar de Boemia roșu pe alb.
Starea actuală și administrarea
Casa Memorială George Călinescu este proprietatea Academiei Române din 1966, conform donației făcute de Gheorghe Călinescu — născut Gheorghe Vișan —, ulterior confirmată prin actul de donație și acceptare semnat de Elisabeta și G. Călinescu. Pe gardul metalic al proprietății există o plăcuță cu textul Academia Română — Casa Memorială George Călinescu. Conform articolului Libertatea din aprilie 2023, imobilul este închis publicului de aproximativ 15 ani, obiectele de patrimoniu aflându-se în conservare.
Programul de restaurare inițiat din 2009 acoperă două direcții principale: reabilitarea imobilului și conservarea Colecției de artă George Călinescu și a fondului de carte. În luna februarie 2023 a fost lansată procedura de achiziție publică pentru lucrările de consolidare, restaurare, reabilitare, refacere a instalațiilor, amenajare peisageră, refacere împrejmuire, iluminat ambiental și arhitectural și montare instalații de securizare. Redeschiderea spre public ar pune capăt unei perioade îndelungate de inaccesibilitate a unuia dintre puținele muzee memoriale din București aflate în patrimoniul Academiei Române.
Bibliografie
Mai 2021:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.