Bijuterie arhitectonică amplasată în inima Capitalei, Casa Dinu Lipatti din Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 12 este reședința în care a trăit (1927-1943) marele pianist și compozitor Dinu Lipatti, împreună familia sa. Construită în anul 1902, Casa Lipatti a fost unul dintre primele proiecte ale arhitectului Petre Antonescu. Casa Lipatti, acum monument istoric, are opt camere. Zidăria este din beton, iar tâmplăria este din lemn, respectiv glafuri din marmură. Are ancadramentele ferestrelor şi portalul intrării oficiale elegant decorate cu elemente vegetale, ce se păstrează și astăzi. Volumul exterior gândit de arhitect pentru imobil este marcat de un element compozițional similar cu un foișor, de care sunt articulate cele două aripi ale casei, aripa principală fiind cea din dreapta, care conține Salonul cu podiumul.
Meloman înfocat, un virtuoz al chitarei și flautului, Constantin Lipatti, bunicul lui Dinu Lipatti pe linie paternă, a avut un cuvânt hotărâtor de spus în privința arhitecturii casei. „Casa atrage atenția prin aspectul său puțin ciudat, de castel în miniatură, în stil rococo, numai parter, în mijlocul unei grădini, în puternic contrast cu stereotipul blocurilor înconjurătoare, ca un martor al Bucureștiului de altădată”.
Foișorul de intrare este marcat de un portal în formă de arc-potcoavă, specific Art Nouveau-ului francez. Podul, care găzduia camerele servitorilor, este relizat cu o măiestrie excepțională, atât ca formă, cât și ca inovație structurală. A fost realizat în colaborare cu Alexandru Dimitriu, recunoscut pentru numeroase alte acoperișuri, precum cel al Ateneului, al Palatului Patriarhal sau al Bibliotecii Naționale. Interiorul ramâne în armonie cu exteriorul casei, impresionând prin atmosfera burgheză specific sfârșitului de secol XIX. Aerul este clasic, distins, iar spațiile interioare ale aripii principale s-au păstrat aproape nealterate.
„Casa noastră din Bucureşti era totdeauna scăldată în lumină”, descria locuinţa Ana Lipatti, mama marelui pianist, în volumul pe care l-a dedicat fiului ei cel mare. „Odaia lui Dinu era exact lângă a mea, cea a soţului meu mai departe, pentru că el întârzia noaptea cântând la vioară”, spunea ea.
În casa Lipatti de astăzi se regăsesc ancadramentele ușilor, decorația plafoanelor, o parte din mobilierul original încastrat, precum și o sobă de teracotă Hardmuth. Salonul are o mică estradă, unde era amplasat pianul, la care adolescentul Dinu Lipatti repeta, compunea sau susţinea concerte. Tot în interior, de-a lungul unui coridor lung, se regăsesc încăperile destinate funcțiunilor domestice: bucătărie, baie, depozitare, precum și un beci, la subsol. Coridorul ducea către o intrare secundară, din Strada Visarion, destinată servitorilor.
După plecarea lui Dinu Lipatti din țară, în 1943, în casă au rămas: Valentin Lipatti – fratele, Ana Lipatti – mama și Doica. În 1950, casa a fost naționalizată, iar după trei ani, familia Lipatti – ce mai rămăsese din ea – a părăsit-o definitiv, casa având ulterior mai mulți proprietari, până în prezent. În anul 2017, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Dinu Lipatti, Casa Lipatti a fost închiriată de către Primăria Municipiului București, devenind sediul celui mai nou Centru Cultural al municipiului București – „Casa Artelor Dinu Lipatti”.
*
Elevul celebrilor profesori Debrie, Guadet și Paulin, Petre Antonescu absolvă École des Beaux Arts, la 15 decembrie 1899, cu proiectul „Un muzeu industrial, comercial și agricol pentru orașul București”, ajungând să dețină funcția de preşedinte al Societăţii Arhitecţilor din România (1912, 1919-1924 şi 1946-1949). Petre Antonescu a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai sofisticați arhitecţi din epoca sa, marcând prin creațiile sale prima jumătate a secolului al XX-lea, în special arhitectura publică.
Planificator urban, restaurator de monumente istorice, membru în Comisiunea Monumentelor istorice și începând din anul 1945, membru titular al Academiei Române, Petre Antonescu este autorul unui număr impresionant de locuinţe, construcţii religioase şi clădiri publice monumentale, prin a căror estetică dă o interpretare inedită unor forme şi elemente ale arhitecturii româneşti vechi tradiţionale: brâul în torsadă, butonii şi chenarul moldoveneşti, pridvorul, loggia sau capitelul şi balustrada brâncovenească. Printre lucrările sale cele mai reprezentative se numără clădirea Primăriei Municipiului București, Arcul de Triumf și cea a Băncii de Investiții din București.
*
Terenul ajunge însă în posesia familiei Theodor Lipatti, care va da două personalități, una în lumea muzicală, pe Dinu (1917-1950) și alta în diplomație, pe Valentin (1923-1999). În 1903 Corina Nicolae Lipatti construiește casa din str. Visarion nr. 27, planurile de arhivă nefiind semnate. Proprietatea se află în spatele celei a familiei Lucasievici. (Oana Marinache)
*
Petru Mortu, în Studiul istorico-arhitectural I B-dul Dacia nr. 26, sector 1, București) o numeștre Casa Atanase (Tănase) Lipatti!
Referințe:
ChatGPT on the architectural style of Casa Dinu Lipatti at Bd. Lascăr Catargiu 12, Bucharest, designed by architect Petre Antonescu, constructed in 1902: Casa Dinu Lipatti, crafted by the architect Petre Antonescu, is primarily an example of Art Nouveau architecture with subtle hints of the emerging Neo-Romanian style that the architect would later fully embrace. This house exemplifies the transitional period in Romanian architecture where the influence of Western European styles like Art Nouveau began to merge with local architectural elements.
Architectural Style and Features:
The entrance of Casa Dinu Lipatti showcases the integration of Art Nouveau and subtle Neo-Romanian elements:
Dinu Lipatti - The Celebrated Virtuoso. He was a prodigious Romanian pianist and composer whose life, though brief, left a profound impact on classical music. Known for his exceptional clarity and lyrical style, Lipatti's recordings remain highly regarded for their technical precision and emotional depth. His legacy is not only preserved through his music but also through his connection to Casa Dinu Lipatti, which adds a layer of cultural and historical significance to the building.
Casa Dinu Lipatti, thus, stands not only as a beautiful example of architectural art but also as a cultural icon, reflecting the rich artistic heritage of Romania and the nuanced development of its architectural styles at the turn of the 20th century.
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.