Casa Art Nouveau de pe Strada Ioan Vodă Caragea 1, București
Casa istorică se găsește pe Strada Ioan Vodă Caragea nr. 1, în Sectorul 1 al Bucureștiului, în cartierul Dorobanți — o zonă rezidențială cu străzi liniștite și clădiri reprezentative pentru arhitectura începutului de secol XX la București. Strada este catalogată drept drum rezidențial în harta municipală a orașului. În epoca Belle Époque, Bucureștiul a cunoscut o explozie a construcțiilor rezidențiale elegante, în care influențele occidentale — de la stilurile istorice la Art Nouveau — au fost integrate în clădiri particulare care reflectau prestigiul social și cultural al proprietarilor.
Clădirea a fost construită în anul 1915 de un antreprenor ceh pentru soția sa de origine germană, într-un moment în care stilul Art Nouveau se manifesta sporadic în București, adesea îmbinat cu elemente locale și historiciste. Arhitectul imobilului a fost Jean (Johann) Storck, membru al celebrei familii Storck, cunoscută în epocă pentru contribuțiile sale în sculptură și arhitectură. Proprietarul de atunci a montat o placă cu semnătura lui pe fațadă, iar designul casei reflectă dorința de a combina influențele stilului Art Nouveau cu tradițiile locale.
După finalizare, casa a fost vândută relativ repede, soției proprietarului inițial nefiindu-i pe plac, ajungând într-o perioadă la familia boierească Sturdza (din care făcea parte judecătorul Constantin R. Sturdza și soția sa Maria-Irina, născută Câmpineanu), membri importanți ai elitei bucureștene de la începutul secolului XX. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, casa a găzduit prezențe semnificative, inclusiv vizite ale lui Ion Antonescu la biroul avocatului Costache Sturdza înainte de preluarea puterii. După 1950, imobilul a fost naționalizat și locuit de familia Sturdza până în 1989, o excepție față de multe alte proprietăți confiscate.
Pop e Mihai Pop, apreciat și cunoscut folclorist și etnolog, soțul Irinei (Fof), fiica lui Costache Sturza. După naționalizare soții Pop au rămas chiriași în propria casă, bineînțeles alături de alți chiriași. Eu, dar nu numai eu, i-am zis și Pop datorită amprentei de nașters lăsate de cuplul Pop, Moșu și Fof, asupra casei. Casa lor, deschisă oricui voia să-i calce pragul devenise o veritabilă agora în vremurile alea de restriște. Altfel, e bine de știut că placuța cu numele arhitectului e pusă după 2002 de actualul proprietar, arhitect.
După 1989, casa a fost recuperată de noul proprietar, un arhitect de profesie, care a restaurat-o meticulos de la „du fond au comble” (de la temelie până în pod), revenind la detalii aproape pierdute și readucând vizualul fațadei și elementele decorative aproape la starea lor originală. Renovările au inclus refacerea instalațiilor, izolații și readucerea culorii originale a tâmplăriei (albastră) descoperite în timpul lucrărilor. Proprietarul și restauratorul consideră această intervenție o contribuție la conservarea patrimoniului arhitectural bucureștean, subliniind că astfel de clădiri istorice, și mai ales cele în stil Art Nouveau, sunt rare, fragede și deseori ignorate.
Casa este un exemplu de arhitectură compozită în care stilul predominant este Art Nouveau, însă acesta este îmbogățit cu motive preluate din stilurile istorice ale secolului al XIX-lea și elemente locale, creând un ansamblu expresiv și original. Fațada principală, orientată spre stradă, include detalii decorative curbilinii și motive florale care trimit la vocabularul Art Nouveau, dar și influențe locale; spre curte, edificiul prezintă accente de expresionism german timpuriu, asemănătoare cu tendințele constructive din Berlin sau Praga acelor ani.
Interiorul casei poartă semnătura echilibrului între funcțional și decorativ: camere înalte, ferestre cu cadre variate și decoruri originale – fiecare spațiu interior având o identitate proprie, uneori cu elemente unice de tâmplărie sau ornamente. O friză pictată multicolor, descoperită în timpul restaurării sub straturi de vopsea, este un alt element important al clădirii, ilustrând bogăția ornamentării din perioada Belle Époque și capacitatea arhitecturală de a integra detaliile artistice în compoziția generală a casei.
Casa de pe Strada Ioan Vodă Caragea nr. 1 nu este doar un exemplu local de Art Nouveau, ci și o prezență rară în peisajul arhitectural bucureștean, unde manifestările acestui stil au fost relativ puține în comparație cu alte orașe europene, fiind adesea integrate în compoziții istorice sau eclectice. Monumentele arhitecturale de genul acesta, restaurate cu grijă și sensibilitate, oferă o fereastră în atmosfera socială și culturală a începutului de secol XX, când Bucureștiul era perceput ca „Micul Paris” și se alinia tendințelor europene de eleganță urbană și expresie artistică.
Referințe:
Mai 2024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.