| Preț mediu de vânzare: | 1188€/mp util |
Blocul Avocaților (Blocul Uniunii Generale a Avocaților din România)
Hotelul Londra din Calea Moșilor (cca 1860 – 1926)
Blocul Avocaților ocupă colțul format de Calea Moșilor cu Strada Radu Calomfirescu, pe partea cu numere pare a arterei, în tronsonul vechi al Căii Moșilor, dintre Strada Lipscani și Bulevardul Carol I. Calea Moșilor este fostul Pod al Târgului de Afară, drumul comercial care lega centrul orașului de locul unde se ținea anual Târgul Moșilor. În secolul al XIX-lea, artera era mărginită de prăvălii, hanuri, cafenele și hoteluri de categorie medie, frecventate de negustori, meseriași și călători sosiți în oraș pentru afaceri sau pentru târg. Strada Radu Calomfirescu, pe care imobilul are a doua fațadă, poartă numele căpitanului Radu Calomfirescu, unul dintre comandanții din oastea lui Mihai Viteazul, care a luptat împotriva otomanilor începând din 1595. Strada, lungă de circa 230 de metri, unește Calea Moșilor cu Bulevardul Hristo Botev și păstrează un număr mare de case din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pe acest teren de colț, cu două fronturi stradale, a funcționat timp de mai multe decenii Hotelul Londra, pe ale cărui fundații a fost ridicat blocul de astăzi.
Primele atestări ale hotelului
Cea mai veche mențiune identificată a hotelului datează din 1862, când zugravul de firme Vittek anunța în presă că locuiește „în otelul Londra” și că poate fi găsit acolo de cei interesați de serviciile sale. În 1864, Constantin Stefanide, care oferea lecții private de contabilitate în partidă dublă și limbi străine (română, franceză, italiană, germană și greacă), își indica adresa pe Strada Pescăria Veche nr. 3, „aproape de Otelul Londra, în calea Moșilor”. Anunțul din 1864 fixează cu certitudine localizarea hotelului pe Calea Moșilor. O altă mențiune de presă datează din 1867. Atestările arată că, la începutul anilor 1860, Hotelul Londra era deja un reper cunoscut în zonă, folosit de alți locuitori pentru a-și indica adresa. Din sursele disponibile nu rezultă anul construirii clădirii și nici numele primului proprietar.
Antreprenorul Christodor Vitos
În iunie 1876, Consulatul General al Greciei din România publica un anunț adresat persoanelor care aveau zăloguri depuse la „decedatul supus elen Christodor Vitos, antreprenorul Otelu Londra”. Aceștia erau invitați să se prezinte la consulat, în termen de 40 de zile, cu chitanțele primite, pentru a-și recupera obiectele; în caz contrar, bunurile urmau să fie vândute prin licitație. Anunțul poartă data de 9 iunie 1876 și a fost emis de cancelaria consulatului. Documentul arată că hotelul era administrat de un antreprenor, adică de un locatar care îl exploata în regim de arendă, și nu neapărat de proprietarul clădirii. Christodor Vitos era cetățean grec, motiv pentru care succesiunea sa a fost gestionată de consulatul Greciei. Faptul că la el se aflau zăloguri depuse arată că, pe lângă administrarea hotelului, primea și obiecte amanetate. Sursele nu permit stabilirea perioadei exacte în care Vitos a administrat hotelul.
Vânzarea din 1926
Presa din 1935 amintește că „înainte de război” pe acest loc se afla „vechiul hotel Londra”. În mai 1926, rubrica de acte de comerț și notariat a presei bucureștene consemna vânzarea imobilului din Calea Moșilor nr. 86 și 88, „denumit Hotel Londra”, de către Mihail Paul către Elisa și D. S. Littmann. Actul de vânzare figura în lista vânzărilor imobiliare voluntare din județul Ilfov, la data de 19 mai 1926. Proprietatea cuprindea, așadar, două numere poștale ale Căii Moșilor, 86 și 88, ceea ce explică dimensiunile ansamblului construit ulterior. Noii proprietari au decis transformarea radicală a vechii clădiri într-un imobil de raport modern, cu prăvălii și apartamente de închiriat, soluție frecventă în Bucureștiul anilor 1920, când cererea de locuințe confortabile în zona centrală depășea oferta.
Celălalt Hotel Londra, din Calea Griviței
În aceeași perioadă a existat în București un al doilea hotel cu numele Londra, situat pe Calea Griviței, în apropierea Pieței Matache Măcelaru. Presa din 1929, relatând incidentele de stradă provocate de un grup de manifestanți comuniști, printre care Alexandru Dobrogeanu-Gherea, după ce aceștia fuseseră refuzați la sala „Locomotiva” din Calea Griviței, nota că circulația se oprise „în fața hotelului Londra”. Cele două hoteluri nu trebuie confundate. În 1929, când hotelul omonim din Calea Griviței, din zona Gării de Nord, era activ, clădirea fostului Hotel Londra din Calea Moșilor se afla în plin proces de transformare în imobil de raport.
De la hotel la imobil de raport (1926 – 1934)
Reconstrucția Littmann
Lucrările de transformare au fost executate în anii care au urmat cumpărării din 1926, pe când imobilul era proprietatea lui D. S. Littmann, descris de presa vremii drept „cunoscutul mare industriaș”; unele relatări vorbesc despre „frații Littmann”. Noul imobil a fost terminat în jurul anului 1930. Presa din 1933 nota că acesta fusese „construit acum trei ani, utilizându-se și parte din zidăria vechiului hotel”, iar lucrările au fost descrise drept „transformare radicală”, prin care dintr-o clădire veche s-a obținut „un imobil cu totul modern, confortabil”. Clădirea a fost prevăzută cu planșee de beton, soluție care avea să se dovedească decisivă la incendiile din 1933 și 1935, când focul a rămas limitat la pod și mansardă, fără să se propage la etajele inferioare. Numele arhitectului care a proiectat reconstrucția nu a putut fi identificat în sursele consultate.
Configurația ansamblului
Ansamblul reconstruit a fost organizat în jurul unei curți interioare spațioase și cuprindea patru corpuri. Aripa principală, pe Calea Moșilor, avea parter și patru etaje, cu un al doilea etaj-mansardă spre curte. Aripa dreaptă, pe Strada Calomfirescu, avea parter și cinci etaje. Aripa stângă, în interiorul curții, avea parter și trei etaje. În fundul curții, izolată de celelalte clădiri, se afla o a patra aripă, cu parter și două etaje. Accesul la scările imobilului se făcea, ca și astăzi, din curtea interioară. La parter funcționau 13 prăvălii, iar etajele erau împărțite în apartamente; presa din 1933 număra 53 de apartamente, iar cea din 1935, 52, toate închiriate. La mansardă se aflau între 20 și 30 de odăițe pentru servitorii chiriașilor, precum și câteva apartamente mici. În 1932, un anunț de presă oferea spre închiriere, „avantajos”, apartamente de două, trei și patru camere cu hol, cu „confort ultra modern”.
Chiriașii
Apartamentele de la etaje erau închiriate profesioniștilor liberi, medici și avocați, funcționarilor și comercianților. Printre chiriașii menționați de presă se aflau Boris Schich, care locuia la mansarda aripii principale, comerciantul Polonsky, proprietarul magazinului de pălării, mănuși și cravate de pe Strada Lipscani, colț cu Strada Sfântul Nicolae-Șelari, care locuia la etajul 4, și voiajorul Focșaner, angajat al asociației comerciale „Velmo” de pe Strada Sfânta Vineri nr. 2. Cel mai cunoscut chiriaș era casa cinematografică Metro-Goldwyn-Mayer, care avea aici birourile și depozitul de filme pentru România. Depozitul ocupa etajul 4 al aripii dinspre Strada Calomfirescu și era amenajat ca spațiu de siguranță, cu intrări, ferestre și pereți blindați, pentru protejarea peliculelor, foarte inflamabile în epocă.
Societatea Domus
La 1 noiembrie 1932, imobilul a fost cumpărat de societatea „Domus”, care și-a stabilit sediul chiar în clădire. Presa din 1935 precizează că proprietatea trecuse de la Littmann la creditorii acestuia, asociați sub firma „Domus”. Președintele consiliului de administrație al societății era Vasile Chirculescu, iar administrator delegat era Landau, identificat în presa din 1935 ca Louis Landau, cu domiciliul pe Strada Latină nr. 16. Intendentul casei, pe nume Pănulescu, ocupa o cameră la mansardă.
Incendiul din 1933
În 1933, un incendiu a izbucnit seara, în jurul orei 19:30, în apartamentul de la mansardă locuit de Boris Schich, în aripa principală, unde două femei pregăteau mâncarea la o mașină de gătit. Posturile de pompieri „Central” și „Radu Vodă”, sub comanda colonelului Pohrib și a locotenent-colonelului Lupașcu, au găsit întregul pod și acoperișul aripii principale cuprinse de flăcări. Pompierii au izolat cele două aripi laterale, iar focul, care nu a putut coborî la etaje datorită planșeelor de beton, a rămas limitat la podul aripii dinspre stradă. Incendiul a fost stins la miezul nopții. La fața locului au venit prefectul poliției, colonelul Gabriel Marinescu, judecătorul-instructor Manolescu, procurorul Alevra și I. Frânculescu, șeful Siguranței Capitalei. Imobilul era asigurat.
Blocul Avocaților (1935 – prezent)
Cumpărarea de către Uniunea Generală a Avocaților
În decembrie 1934, imobilul a fost cumpărat de Uniunea Generală a Avocaților din România. Preluarea clădirii de către noul proprietar era programată pentru 23 ianuarie 1935. De la această achiziție provine numele sub care clădirea este cunoscută până astăzi, Blocul Avocaților. La data cumpărării, imobilul avea 13 prăvălii la parter și 52 de apartamente, toate închiriate, iar noul proprietar prelua odată cu clădirea și contractele de închiriere existente, inclusiv pe cel al casei Metro-Goldwyn-Mayer.
Incendiul din ianuarie 1935
Cu o zi înainte de preluare, pe 21 ianuarie 1935, în jurul orei 16:00, a izbucnit un nou incendiu, în condiții aproape identice cu cele de acum doi ani. Focul a pornit, probabil, de la una dintre odăițele de servitori de la mansardă și a cuprins în scurt timp întregul pod și toată mansarda. Au intervenit posturile „Central”, sub comanda colonelului Pohrib, a locotenent-colonelului Lupașcu și a căpitanilor Popescu-Pântea și Grosescu, și „Cometa”, sub comanda căpitanului Petaleanu. Incendiul a ars toată după-amiaza și noaptea și a fost stins definitiv abia spre dimineață, după ce distrusese complet podul și mansarda. Datorită planșeelor de beton, focul nu a coborât la etaje, iar chiriașii au putut rămâne în apartamente. Apa folosită de pompieri a pătruns însă în apartamentul comerciantului Polonsky, de la etajul 4. Depozitul Metro-Goldwyn-Mayer, blindat, nu a fost afectat. Intendentul Pănulescu, găsit dormind în momentul izbucnirii focului, a fost arestat din ordinul judecătorului-instructor Stratulat.
Blocul Avocaților astăzi
Clădirea a păstrat numele de Blocul Avocaților și legătura cu profesia de avocat: astăzi găzduiește sediul Baroului Ilfov, iar restul spațiilor sunt apartamente și spații comerciale la parter. Imobilul este clasat ca monument istoric. Se află pe tronsonul Căii Moșilor care nu a fost afectat de demolările și lărgirea arterei din perioada 1978–1983, când pe secțiunea nordică a Căii Moșilor casele vechi au fost înlocuite cu blocuri de opt–zece etaje. Starea fațadelor reflectă lipsa unor lucrări ample de întreținere în ultimele decenii: decorația este degradată local, iar feroneriile și tencuielile decorative ar necesita o restaurare de ansamblu. Prin complexitatea decorației, blocul este unul dintre cele mai elaborate imobile Art Deco timpurii de pe Calea Moșilor.
Arhitectura
Stilul
Blocul Avocaților este un imobil de colț în stil Art Deco timpuriu, cu o decorație complexă, într-un registru nautic, caracteristic primei faze a modernismului bucureștean de la sfârșitul anilor 1920. Limbajul arhitectural combină elemente de ordin clasic simplificat cu motive Art Deco: linia ondulată, spiralele, profilele riglate și retragerile telescopice ale golurilor. Regimul de înălțime vizibil din stradă este de parter, patru etaje și un al cincilea etaj retras, al dependințelor. Registrul nautic se regăsește în balcoanele și balustradele curbe, în liniile fluide care unesc bovindourile și în ritmul ondulat al coronamentului, care amintesc de suprastructurile marilor pacheboturi ale epocii, sursă de inspirație frecventă pentru arhitecții interbelici.
Fațada
Parterul, destinat prăvăliilor, este delimitat de un balcon continuu cu traseu sinuos, care leagă cele patru bovindouri monumentale ale fațadei la nivelul etajului 1. Etajele 1–3 au o decorație unitară: bovindouri, balcoane cu feronerii cu motive Art Deco, frize cu profile riglate și medalioane la ancadramentele ferestrelor. Toate golurile ferestrelor au retrageri telescopice, element caracteristic stilului. Între bovindouri se află câte trei ancadramente, racordate semicircular la etajul 3 și marcate de un pinten central. Fiecare ancadrament are pe verticală câte trei balcoane în consolă, cu feronerie decorativă pe balustrade curbe. Etajul 4 este tratat ca un coronament decorativ continuu pe toată fațada, în ordin clasic simplificat, cu colonade și balcoane în consolă care formează unduiri ale fațadei la partea superioară, întrerupte de bovindouri. Deasupra etajului 4, o pergolă decorativă maschează etajul 5 retras; pergola are, din loc în loc, motive în trepte, inspirate de ziguratul mesopotamian, motiv frecvent în Art Deco.
Curtea interioară și scările
Curtea interioară are o decorație înrudită cu cea a fațadei principale. Accesul la scările imobilului se face din curte, fiecare scară având un ancadrament distinct, cu feronerii. Holurile de intrare au o decorație unitară, similară de la o scară la alta, ceea ce confirmă conceperea ansamblului ca proiect unitar la reconstrucția de la sfârșitul anilor 1920. Planșeele de beton, introduse la reconstrucție, sunt singurul element de structură documentat în sursele de epocă. Folosirea unei părți din zidăria vechiului hotel explică, probabil, unele particularități ale configurației în plan, determinate de conturul vechii clădiri de pe amplasament.
Personaje
*
Blocul Avocaților din Calea Moșilor 88 este un remarcabil imobil Art Deco de colț cu 5 etaje având o fațadă și curte interioară cu o decorație cu un limbaj arhitectural complex, într-un registru nautic, specific unui modernism Art Deco timpuriu. Deasupra unui balcon în cursivă ce delimitează parterul comercial cu spații de prăvălii, putem observa 3 etaje cu decorație similară, bovindouri monumentale, balcoane cu feronerii cu motive Art Deco, linia ondulată, spirale etc, frize cu profile riglate și medalioane la ancadramentul ferestrelor, toate ferestrele, decupajele golurilor având retrageri telescopice specifice stilului. Cele 4 bovindouri monumentale unite de balconul în cursivă de la etajul 1 delimitează între ele câte 3 ancadramente superbe, la etajul 3 fiind racordate semicircular și cu un pinten central, fiecare ancadrament având pe verticală câte 3 balcoane în consolă cu o feronerie decorativă pe balustradă curbă. Etajul 4, aflat sub etajul retras al dependințelor de la etajul 5, este un coronament decorativ continuu pe toată fațada clădirii, în ordin clasic simplificat, cu colonade și balcoane în consolă formând valuri ale fațadei la partea superioară, întrerupte de bovindouri. Accesul la scările imobilului se face prin curtea interioară, fiecare scară având un ancadrament deosebit cu feronerii și decorația holului unitară, similare. Deasupra etajului 4 o pergolă decorativă maschează etajul 5 având din loc în loc motive ale ziguratului. Limbajul general utilizat este remarcabil și o decorație care merită mai multă atenție și o restaurare complexă. (Dragos Dogaru - ianuarie 2024)
*
Video-ul cu numele „Blocul avocaților” face o prezentare detaliată a imobilului din Calea Moșilor 88, a locatarilor și a climatului social de acolo...
Referințe:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.