# Casele Maria Obedenaru şi Sabinica Lespezeanu

Adresă: Calea Grivitei nr. 52, Sector 1, Cartierul Centru - Cișmigiu, București
An construcție: 1889
Tip ansamblu: Case/Vile
Tip clădire: 1-2 niveluri
Stil arhitectural: Eclectic
Monument istoric: clasa B
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Maria Obedenaru şi Sabinica Lespezeanu îl angajează pe arhitectul constructor Ion Poteca, ajutor al Şefului Serviciului Alinieri la Primăria Capitalei, pentru a le construi două case în Calea Griviței 52 și Calea Griviței 54.

## Articol
Maria Obedenaru şi Sabinica Lespezeanu, probabil persoane cu importante resurse materiale, îl angajează pe arhitectul constructor Ion Poteca, ajutor al Şefului Serviciului Alinieri la Primăria Capitalei, care a fost proiectantul clădirii sălii de şedinţe a Academiei Române, pentru a le construi două case. Deşi aparent ele au stiluri diferite, arhitectura lor se caracterizează prin elemente ornamentale simple şi influenţe neoclasice. La casa de la nr. 54, caracteristică este intrarea cu coloane compozite şi pilaştri. Scara imobilului a fost una dintre cele mai frumoase ale Bucureştilor, motiv pentru care imobilul a apărut în pelicula „Două loturi”, după nuvela lui Caragiale. Soarta celor două case a fost diferită: în timp ce imobilul de la Calea Griviței 54 a fost renovat, celălalt, din Calea Griviței 52, a rămas în „aşteptare”, aflându-se astăzi într-o accentuată stare de degradare… (Alexandru Popescu)

*

Cele două reședințe din Calea Griviței nr. 52 și 54, cunoscute drept casele Maria Obedenaru și Sabinica Lespezeanu, au fost construite în anul 1889, după planurile arhitectului-constructor Ion Poteca, ajutor al Șefului Serviciului Alinieri din Primăria Capitalei. Acesta este același arhitect care a proiectat sala de ședințe a Academiei Române, clădire de referință a Bucureștiului sfârșitului de secol XIX.

Cele două proprietare, Maria Obedenaru și Sabinica Lespezeanu, proveneau din familii cu resurse materiale importante și au dorit locuințe elegante, potrivite statutului lor social. Deși proiectate simultan și de același arhitect, casele prezintă diferențe de stil și detaliu, adaptate gusturilor fiecărei beneficiare.

Ambele construcții se remarcă printr-o arhitectură eclectică cu influențe neoclasice, în care predomină sobrietatea volumelor și ornamentația redusă. La imobilul din Calea Griviței 54, elementul distinctiv îl constituie intrarea cu coloane compozite și pilaștri, de o eleganță academică. Clădirea a avut o scară interioară celebră, considerată printre cele mai frumoase ale Bucureștiului, motiv pentru care a fost inclusă în filmul „Două loturi”, ecranizare după nuvela lui Caragiale.

Casa din Calea Griviței 52, ridicată în același an, păstrează aceleași proporții armonioase și detalii neoclasice, cu o fațadă simetrică, organizată în jurul intrării principale, ușor retrasă de la aliniament. Accesul se face prin două scări din piatră care se întâlnesc într-o mică terasă deasupra căreia se află un cartuș ornamental, probabil purtând inițial monograma proprietarei. Construită pe un plan în formă de U, din zidărie de cărămidă cu mortar de var, casa avea o suprafață de aproximativ 116 mp și o compartimentare rafinată: salon, două dormitoare, sufragerie, cabinet, bucătărie, cămări și un mic spațiu de serviciu. Salonul și biroul erau orientate spre Calea Griviței, iar dormitoarele și bucătăria către strada Semicercului.

Cele două clădiri au fost de la început reședințe particulare, fără funcțiuni comerciale, fapt rar pentru această arteră dominată de prăvălii și hanuri. Documente din 1918 arată că proprietarele inițiale, Maria Obedenaru și Sabinica Lespezeanu, dețineau încă imobilele la acea dată.

Deși ambele imobile au traversat mai bine de un secol, soarta lor a fost diferită: casa de la nr. 54 a fost restaurată și redată circuitului urban, în timp ce cea de la nr. 52, deși aparent stabilă structural, se află astăzi într-o stare vizibilă de degradare, cu tencuiala căzută, acoperișul corodat și intervenții improprii care afectează farmecul originar al ansamblului.

Ambele clădiri fac parte din ansamblul arhitectural „Calea Griviței”, fiind înscrise în Lista Monumentelor Istorice (LMI 2004), categoria B, la pozițiile B-II-m-B-18661 (nr. 54) și B-II-m-B-18663 (nr. 52). În consecință, asupra lor sunt permise doar lucrări de consolidare, restaurare și întreținere, menite să conserve valoarea arhitecturală și urbană a zonei.

Arhitectul Ion Poteca, autorul acestor construcții, a fost una dintre figurile active ale arhitecturii bucureștene de la sfârșitul secolului XIX. În afara caselor Obedenaru și Lespezeanu, a proiectat casele Popovici din Șoseaua Kiseleff (1890), imobilele din Strada Scaune nr. 52 (1890) și sala de ședințe a Academiei Române (1896), contribuind la definirea limbajului eclectic-neoclasic specific epocii.

Astăzi, casele Maria Obedenaru și Sabinica Lespezeanu rămân mărturii valoroase ale Bucureștiului de sfârșit de secol XIX, ilustrând rafinamentul discret al reședințelor feminine din epocă și contribuind la conturarea identității arhitecturale a Căii Griviței – una dintre cele mai vechi și mai animate artere ale Capitalei.

Referințe:

- Calea Griviţei numărul 52
- Casele Bucureştilor (XX). Anonimii/ de dr. Alexandru Popescu
- Casa de pe Calea Griviţei nr. 54
- Patrimoniul Capitalei a ajuns pe roşu
- Patrimoniul care moare (Revista 22) - mențiune "Următoarele imobile pe cale de dispariţie sunt cele aflate pe (...), Calea Griviţei nr. 50 şi nr. 54 (case proiectate de Ion Potecă acum mai bine de 120 de ani)...", în care numărul poștal 50 este atribuit, probabil, eronat; există o documentație mai solidă care atribuie arhitectului Ion Potecă imobilul de la nr. 52, nu pe cel de la nr. 50 (n.r. dec. 2025)

Mai 2024:

## Specialiști
**Arhitectură:** Ion Poteca

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/calea-grivtei-52