# C. A. Rosetti 31 (casa din spate)

Adresă: Str. C. A. Rosetti nr. 31, Cartierul Dacia - Eminescu, București
An construcție: 1900
Tip ansamblu: Case/Vile
Tip clădire: 1-2 niveluri
Stil arhitectural: Popular urban
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Nu știm, deocamdată, dacă casa din C.A. Rosetti 31, din spate, are legătură cu Casa Grigore și Alexandrina Cantacuzino din față, de la stradă, cea impunătoare. E foarte probabil ca acestea din spate să fi fost case pentru servitori, deoarece accesul la ele se face doar prin curtea casei mari, „principale”, de la stradă. (n.r. nov. 2025)

## Articol
Nu știm, deocamdată, dacă casa din C.A. Rosetti 31, din spate, are legătură cu Casa Grigore și Alexandrina Cantacuzino din față, de la stradă, cea impunătoare. E foarte probabil ca acestea din spate să fi fost la început case pentru servitori, deoarece accesul la ele se face doar prin curtea casei mari, „principale”, de la stradă. De asemenea, nu e deloc clar, în acest moment, dacă clădirea cu trei niveluri (cel puțin), de tip blockhaus, cu care se continuă casa din față, a făcut parte de la început din Casa Grigore și Alexandrina Cantacuzino, sau a fost construită ulterior (cel mai probabil), ca un imobil de raport, de pildă. (n.r. nov. 2025)

*

Casa Grigore și Alexandrina Cantacuzino – Str. C. A. Rosetti 31, București (1896)

Casă urbană cu grădină, pe latura nordică a străzii C. A. Rosetti, nr. 31 (zona Icoanei–Dacia), într-un țesut de sfârșit de secol XIX cu vile eclectice și, ulterior, inserții moderniste pe colțurile către bulevarde. În imediata proximitate: Grădina Icoanei–Piața Cantacuzino, traseul Dacia–Magheru și ansamblurile interbelice din jurul Pieței Romane. Adresa este atestată și astăzi ca imobil funcțional (spații medicale/farmacie la parter), păstrând aliniamentul istoric al străzii.

Imobilul este cunoscut în documentarea recentă ca „Casa Grigore și Alexandrina Cantacuzino”, reședință a cuplului format din Grigore Gheorghe Cantacuzino (fiul „Nababului”) și soția sa, Alexandrina (Didina) Pallady–Cantacuzino. Achiziția și folosirea casei ca reședință sunt menționate în prezentări de stradă bazate pe fonduri de arhivă (Asociația Istoria Artei / ANR). Data ridicării este consemnată în tradiția locală ca 1896;

Casă eclectică de sfârșit de secol XIX, cu influențe academiste: fațadă simetrică spre stradă, registru parter înalt + etaj, cornișă profilată, goluri verticale ordonate, ancadramente și stucaturi moderate; volum retras față de stradă, cu curte-grădină ce participă la caracterul peisager al străzii C. A. Rosetti (segmentul Icoanei). Vârsta și detaliile de fațadă o alătură caselor de epocă ridicate în aceeași perioadă pentru elitele urbane, înainte de marele val modernist interbelic.

Notă: De remarcat că în spatele casei, cu intrarea prin poarta principală și prin curte, se ajunge la un grup de case care nu par să aibă astăzi o legătură evidentă cu Casa Grigore și Alexandrina Cantacuzino. E posibil să fi fost inițial o casă (sau mai multe case?) pentru servitori, și apoi să se fi separat și să se mai fi construit în spațiul disponibil. Vom reveni cu informații, pe măsură ce le vom obține. (n.r. noiembrie 2025)

Proprietari și rezidenți

- Grigore Gheorghe Cantacuzino (1873–1930), jurist și politician conservator, fiul „Nababului”, căsătorit cu Alexandrina; copii: Gheorghe (Ghyka-Greceanu, alianță 1928), Alexandru („Alecu”, 1901–1939) ș.a.
- Alexandrina (Didina) Cantacuzino, n. Pallady (1876–1944), lideră a mișcării feministe românești, vicepreședintă a International Council of Women, delegată la Liga Națiunilor; activism social și educațional; ulterior poziționări naționaliste/autoritariste în anii ’30.

Grigore Gheorghe Cantacuzino

Născut: 1872 sau 1873 (cele mai multe surse indică 1873) în România, decedat în 1930. Membru al vechii familii aristocratice Cantacuzino din spaţiul românesc, cu ramuri care revendică descendenţă bizantină/fanariotă. Grigore Gheorghe Cantacuzino a fost politician român, membru al Partidului Conservator. A fost unul dintre fiii lui Gheorghe Grigore Cantacuzino („Nababul”), mare latifundiar şi om politic. A deţinut funcţia de primar al Bucureştiului în anul 1913 (martie–decembrie). S-a căsătorit cu Alexandrina Cantacuzino (née Pallady), ceea ce i-a întărit legătura cu elitele aristocratice şi cu reţeaua politică conservatoare. Copiii cuplului includ două fiice/doi fii — într-una din surse: fiu Alexandru („Alecu”, n. ≈1901) şi fiul Gheorghe.

Alexandrina Cantacuzino (née Pallady)

Născută: 20 septembrie 1876, Ciocănești (Ilfov, în prezent Dâmboviţa) (conform majorităţii surselor), decedată în 1944. Origine boierească: tatăl Theodor Pallady, armată; mama din familia Kretzulescu. Alexandrina a avut un rol important în mişcarea feministă şi de asistenţă socială din România interbelică. A deţinut funcţii internaţionale: vice-preşedintă a International Council of Women între 1925 şi 1936. A fost delegată a României la League of Nations între 1929 şi 1938. A fost preşedintă a organizaţiei Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române (SONFR) după Primul Război Mondial, implicată în activităţi de cruce roşie, ajutor umanitar, memorialistică de război.

În paralel, Alexandrina a susţinut un feminism de orientare conservatoare, susţinând rolul femeii în societate cu accent pe mediul naţional-ortodox şi familial. În anii ’30, orientarea sa ideologică s-a apropiat de corporatism şi chiar de elemente autoritare/fasciste, în contextul României interbelice. Căsătorită cu Grigore Gheorghe Cantacuzino (vezi mai sus). A avut copii: printre ei fiul Alexandru („Alecu”) Cantacuzino (1901–1939) care a avut implicări politice – inclusiv în mişcarea legionară. Alexandrina Cantacuzino reprezintă un caz complex: pe de o parte pionier în feminismul românesc şi în implicare internaţională, pe de altă parte actor care s-a adaptat şi şi-a modificat idealurile în contextul ideilor politice turbulente al epocii. Studiile moderne o examinează din perspectiva feminismului naţional-conservator, a memoriei războiului şi a mişcărilor de dreapta în România interbelică.

Referințe:

- TOP 5, cele mai frumoase clădiri de pe strada C.A. Rosetti din vechiul și noul București. (B365 - mențiune explicită la nr. 31 – casa Grigore și Alexandrina Cantacuzino)
- Grigore Gheorghe Cantacuzino (1873–1930) – profil biografic (Wikipedia).
- Alexandrina (Didina) Cantacuzino (1876–1944) – profil biografic extins (Wikipedia ENG).
- „Alexandrina Cantacuzino, prințesa care s-a luptat ca să schimbe România” (Adevărul). (
- Gheorghe Grigore „Nababul” – portret de epocă (Historia).
- Fonduri familiale Cantacuzino – ghid ANR (documente 1888–1931, corespondență Alexandrina) (Arhivele Naționale ale României).
- [Oana Marinache, colecțiile ARHITUR, Strada Clemenței – C.A. Rosetti] (volum tipărit) - mențiune nume de arhitecți

2024:

## Specialiști
**Arhitectură:** Josef Geggerle (dependințe în curte, 1914 - probabil acestea); L. Simon (supraetajare dependință, 1935 - probabil aceasta)

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/c-a-rosetti-31-casa-din-spate