# Bustul lui Gheorghe Dinică

Adresă: Str. Sfantul Dumitru / Str. Nicolae Tonitza, Sector 3, Cartierul Centrul Vechi (turistic), București
An construcție: 2013
Tip ansamblu: Monumente
Tip clădire: fǎrǎ
Stil arhitectural: Monumente
Risc seismic: fǎrǎ
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Gheorghe Dinică — bust din bronz pe soclu din piatră de Vratsa, str. Sfântul Dumitru (intersecția cu str. Nicolae Tonitza), în fața Teatrului de Comedie, Centrul Vechi, București. Autor: Cătălin Dragoș Munteanu; finanțat de Primăria Capitalei prin AMPT. Dezvelit la 15 septembrie 2013, la deschiderea stagiunii 2013–2014. Înălțime totală 4 m, bust 1,30 m.

## Articol
Gheorghe Dinică — Bust

Bustul lui Gheorghe Dinică este o lucrare de for public realizată din bronz, pe un soclu din piatră de Vratsa, amplasată pe strada Sfântul Dumitru, la intersecția cu strada Nicolae Tonitza, în fața Teatrului de Comedie din Centrul Vechi, sectorul 3, București. Autorul lucrării este sculptorul Cătălin Dragoș Munteanu. Bustul a fost dezvelit duminică, 15 septembrie 2013, la deschiderea stagiunii 2013–2014 a Teatrului de Comedie, în prezența unui public numeros.

Lucrarea a fost finanțată de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic (AMPT), instituție publică de cultură aflată în subordinea Consiliului General al Municipiului București. Suma alocată sculptorului Cătălin Dragoș Munteanu pentru realizarea bustului din bronz și a soclului din piatră a fost de 439.516 lei fără TVA. Contractul a fost atribuit prin negociere la 12 decembrie 2011, criteriul de atribuire fiind "prețul cel mai scăzut". Ansamblul monumental are o înălțime totală de 4 metri, din care bustul propriu-zis măsoară 1,30 m înălțime, iar soclul din piatră de Vratsa susține sculptura.

Sculptorul Cătălin Dragoș Munteanu a definit lucrarea ca "un studiu de expresie" al actorului. În declarațiile făcute înainte de finalizare, a precizat: "O să fie un Dinică cu zâmbetul specific. O să fie un cap gigantic al lui Gheorghe Dinică." Bustul a înlocuit, la același amplasament din fața Teatrului de Comedie, lucrarea "Omul, Spațiul, Timpul" realizată de sculptorul Ion Mândrescu, mutată în 2013 la intersecția str. Filitti cu str. Tonitza. Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, absent la eveniment, a transmis un mesaj prin care l-a elogiat pe marele actor și a subliniat că Primăria "i-a acordat titlul de cetățean de onoare" lui Gheorghe Dinică în timpul vieții sale.

Amplasamentul și contextul urban

Strada Sfântul Dumitru și Teatrul de Comedie

Bustul lui Gheorghe Dinică este amplasat pe strada Sfântul Dumitru, la intersecția cu strada Nicolae Tonitza, în fața intrării principale a Teatrului de Comedie din București — instituția la care Dinică și-a debutat cariera profesională în 1961. Strada Sfântul Dumitru, fostă strada Bălăceanu sau Mândinești, face legătura între strada Smârdan și strada Poștei, în zona Centrului Vechi al Capitalei. Amplasamentul în fața teatrului nu este circumstanțial, ci exprimă o legătură biografică directă: Gheorghe Dinică a debutat pe scena Teatrului de Comedie imediat după absolvirea IATC, în 1961, și a revenit periodic pe această scenă de-a lungul carierei sale.

Directorul Teatrului de Comedie, George Mihăiță, a evocat în cuvântul de la dezvelire semnificația amplasamentului: "Astăzi aș putea spune că deschidem stagiunea 2013–2014 a Teatrului de Comedie cu un spectacol special în care noi suntem spectatorii, iar Gheorghe Dinică joacă rolul principal. E o mare onoare pentru noi și o cinste că această minune dumnezeiască — iată, suntem lângă biserică — să existe la noi, aici. Vă dați seama câți spectatori vor veni la teatru și vor fi salutați de Dinică? Apoi, la ieșirea din teatru, vor fi, de asemenea, salutați de Dinică." Proximitatea față de o biserică — menționată de Mihăiță în alocuțiunea sa — se referă la lăcașurile de cult din zona Centrului Vechi.

Contextul Centrului Vechi și "aleea actorilor"

Bustul lui Gheorghe Dinică se înscrie în contextul urban al Centrului Istoric al Bucureștiului, zonă cu o densitate patrimonială ridicată, în care spațiul public pietonal a cunoscut o revitalizare substanțială după 2000 prin pietonalizarea treptată a străzilor din arealul delimitat de Calea Victoriei, Splaiurile și bulevardele Brătianu și Elisabeta. Strada Sfântul Dumitru și strada Nicolae Tonitza fac parte din acest perimetru, marcat de clădiri istorice din secolele XVIII–XX și de o intensă activitate culturală și comercială.

George Mihăiță, directorul Teatrului de Comedie, a anunțat cu ocazia dezvelirii că bustul lui Gheorghe Dinică va fi primul dintr-o serie: "Aș vrea să fie o alee a actorilor. După monumentul lui Gheorghe Dinică, aș vrea să urmeze și alți mari actori care au trecut pe la Teatrul de Comedie, precum Amza Pellea." Inițiativa privind constituirea unei alee a actorilor în fața Teatrului de Comedie nu s-a concretizat ulterior în alte amplasări de busturi în același perimetru, bustul lui Gheorghe Dinică rămânând, la data documentării, singurul monument de for public dedicat unui actor în fața instituției.

Înlocuirea lucrării "Omul, Spațiul, Timpul"

Înainte de amplasarea bustului lui Gheorghe Dinică în 2013, în același loc din fața Teatrului de Comedie se afla lucrarea de sculptură "Omul, Spațiul, Timpul", realizată de sculptorul bucovinean Ion Mândrescu. Odată cu instalarea bustului Dinică, lucrarea lui Mândrescu a fost mutată la intersecția dintre strada Ion C. Filitti și strada Nicolae Tonitza, în imediata apropiere, unde se află în continuare. Schimbarea de amplasament a generat o succesiune de lucrări de for public în același perimetru restrâns al Centrului Vechi, reflectând politica municipalității față de monumentele publice din zonă în prima decadă după 2000.

Descrierea bustului

Dimensiunile și materialele

Ansamblul monumental are o înălțime totală de 4 metri — proporție considerabilă pentru o lucrare de bust, care plasează portretul propriu-zis la o înălțime net superioară celei a privitorului pedestru. Bustul din bronz măsoară 1,30 m înălțime, în timp ce soclul din piatră de Vratsa — un calcar compact extras din regiunea Vratsa din Bulgaria, frecvent utilizat în sculptura monumentală românească pentru rezistența sa la intemperisme — asigură restul înălțimii ansamblului. Raportul dintre dimensiunile bustului (1,30 m) și înălțimea totală (4 m) plasează sculptura la o distanță de aproape 2,70 m față de sol, ceea ce determină un unghi de privire de jos în sus și conferă figurii o prezență dominantă în spațiul pietonal din fața teatrului.

Portretul plastic — zâmbetul și "capul gigantic"

Elementul central și definitoriu al acestui bust este zâmbetul. Sculptorul Cătălin Dragoș Munteanu a ales să fixeze în bronz trăsătura cea mai recognoscibilă a lui Gheorghe Dinică din imaginea sa publică: un zâmbet larg, deschis, cu o căldură și o ironie subiacentă specifice actorului în viața cotidiană, nu doar în roluri. Acest zâmbet, pe care Munteanu l-a caracterizat drept "zâmbetul specific" al lui Dinică, este elementul care generează comunicarea imediată dintre monument și privitor — funcție pe care însuși George Mihăiță a subliniat-o la dezvelire, evocând imaginea spectatorilor "salutați de Dinică" la intrarea și ieșirea din teatru.

Bustul a fost conceput ca "un studiu de expresie", în formularea sculptorului — nu ca un portret în sens clasic, de redare exhaustivă a trăsăturilor fizice, ci ca o captare a esenței expresive a personajului. Proporțiile "gigantice" față de scara umană, declarate explicit de autor înainte de execuție, sunt în acord cu această intenție: un bust de 1,30 m la o înălțime de 2,70 m de la sol nu poate fi privit frontal de pieton, ci trebuie contemplat dintr-o distanță și dintr-un unghi care subliniază monumentalitatea gestului. Tratamentul plastic al figurii este realist-expresiv, în tradiția portretisticii de for public românești din a doua jumătate a secolului XX, cu individualizare a trăsăturilor faciale și accentuare a expresiei dominante.

Geneza lucrării și portretul de la Cimitirul Bellu

Bustul de la Teatrul de Comedie nu este primul portret al lui Gheorghe Dinică realizat de Cătălin Dragoș Munteanu. Primul portret în bronz al actorului a fost executat cu câțiva ani înainte de contractul public și se află amplasat la Cimitirul Bellu, la mormântul lui Gheorghe Dinică. Această lucrare anterioară a funcționat, în mod informal, drept referință în procesul de selecție pentru contractul Teatrului de Comedie: potrivit unui interviu acordat publicației Elita României, un membru al comisiei de examinare l-a sfătuit pe sculptor să prezinte comisiei și portretul de la Bellu. Sculptorul a câștigat contractul de la Teatrul de Comedie "după vreo 6 concursuri" — detaliu care indică atât durata procesului competitiv, cât și persistența sa în a obține comanda.

Cătălin Dragoș Munteanu a declarat că nu prea acordă interviuri despre lucrările sale de comandă publică. Într-o rară mărturisire publicată în Elita României, s-a descris pe sine ca "regizorul" din spatele scenei, nu ca actorul principal al evenimentului public care însoțește dezvelirea: "Ce să povestesc despre Dinică? Ar fi o impietate, acela e un semizeu. Eu m-am înclinat în fața lui, mi-am scos pălăria, a ieșit lucrarea de la Teatrul de Comedie și am rămas așa… «a, ăsta-i ăla cu Dinică»." Această atitudine de retragere deliberată în umbra subiectului este o marcă a practicii sale artistice în domeniul comenzilor publice.

Gheorghe Dinică: repere biografice

Copilăria și formarea

Gheorghe Dinică s-a născut la 1 octombrie 1934 la București. Copilăria sa a fost marcată de evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial: în 1944 a supraviețuit, ca prin minune, bombardamentului german asupra Bucureștiului, în care mai mulți prieteni de joacă ai săi și-au pierdut viața. Această experiență l-a marcat profund și a rămas prezentă în memoria sa toată viața. A crescut, după cum mărturisea el însuși, mai degrabă "pe stradă și cu prietenii", în libertatea cartierelor populare ale Capitalei. Atracția pentru teatru și cinema i s-a conturat pe la vârsta de 17 ani, când frecventa cinematografele de pe Calea Griviței și începea să se implice în trupe de teatru amator, cu care punea în scenă Molière, Shakespeare și dramaturgie românească.

Cariera profesională a debutat printr-o întâmplare fericită: la 22 de ani, Dinică a jucat rolul Bogoiu în "Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, la o trupă de amatori, și a primit Marele Premiu la un concurs de interpretare. În public se afla actriţa Dina Cocea, care l-a remarcat și i-a spus: "Nu ai dreptul să-ți sacrifici vocația, te primesc la cursurile mele de pregătire." A urmat cursurile Dinei Cocea, iar în 1957 a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, cu bursă republicană, la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit IATC în 1961, promoție marcată de prezența unor colegi de excepție.

Cariera teatrală

Debutul profesional al lui Gheorghe Dinică a avut loc chiar în 1961, anul absolvirii, în rolul inspectorului Goole din piesa "Inspectorul de poliție" de John Boynton Priestley, în regia Dinei Cocea, la Teatrul de Comedie — instituția în fața căreia se află astăzi bustul său. A jucat la Teatrul de Comedie între 1961 și 1967, acumulând un repertoriu variat de roluri. Între 1968 și 1969 l-a urmat pe regizorul David Esrig la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, unde a jucat în "Nepotul lui Rameau" (reluat nouă luni la Teatrul de Comedie) și în "Moartea lui Danton" (regia Liviu Ciulei, rolul Robespierre). A mai jucat la Teatrul Mic și la Teatrul Odeon.

Din 1972, Gheorghe Dinică s-a alăturat Teatrului Național "I.L. Caragiale" din București, chemat de Radu Beligan după ce acesta a preluat direcția TNB, și a rămas la această instituție până la moartea sa. Rolul emblematic din cariera sa teatrală este Cadîr din piesa "Tache, Ianke și Cadîr" de Victor Ion Popa, în regia lui Grigore Gonța, spectacol cu premiera în 2001 la TNB, în care a jucat alături de Marin Moraru și Radu Beligan. Ultimul mare proiect teatral al lui Dinică a fost rolul Mefisto din "Faust", distribuit de regizorul Silviu Purcărete și de Constantin Chiriac, directorul Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, în 2006. Dinică s-a retras de la repetiții după 3–4 zile, lăsând rolul neîmplinit.

Cariera cinematografică

Cariera cinematografică a lui Gheorghe Dinică numără aproape 100 de filme, în care a interpretat cu precădere personaje complexe, adesea antagoniste, cu o forță de prezență scenică recunoscută universal de colegii de breaslă. Andrei Blaier, regizorul care l-a distribuit în "Dulcea saună a morții", a declarat: "Când intra pe platourile de filmare, toți actorii rămâneau încremeniți: actorii tineri, figurația, echipa tehnică, toți devin inhibați de prezența lui Dinică. Impunea prin prezență fără să facă nimic, unde apărea vibra aerul în jur." Horațiu Mălăiele l-a supranumit "cel mai mare actor român".

Rolurile cele mai cunoscute din filmografie includ: Lăscărică în "Cu mâinile curate" (regia Sergiu Nicolaescu, 1972) — cu replica intrată în folclorul cinematografic românesc "Nu trage, dom Semaca! Sunt eu, Lăscărică!"; Paraipan în "Un comisar acuză" (1974) și "Revanșa" (1978), din seria filmelor cu comisarul Moldovan; Savu în "Zidul" (1975); Diplomatul în "Prin cenușa imperiului" (1976, regia Andrei Blaier); Pepe în "Filantropica" (2002, regia Nae Caranfil); Nelu Georgescu în "Moromeții" (1987, regia Stere Gulea). Ultimele apariții importante au fost în "Ticăloșii" (2007, regia Șerban Marinescu) și în serialele TV "Inimă de țigan" și "Regina".

Printre premiile cinematografice obținute se numără: Premiul juriului la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary (1976), pentru rolul din "Prin cenușa imperiului"; Premii ACIN pentru interpretare în 1972 (filmele "Explozia", "Felix și Otilia", "Bariera", "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte"), 1975 ("Ilustrate cu flori de câmp") și 1987; Premiul Special UCIN pentru rolul Prințul din "Filantropica" (2002); titlul "Actorul anului 2002" acordat de revista VIP; Premiul de Excelență pentru întreaga activitate cinematografică la TIFF Cluj (2005); Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică, acordat la 30 ianuarie 2008. În timpul vieții, Primăria Municipiului București i-a acordat titlul de cetățean de onoare al Capitalei. Gheorghe Dinică a încetat din viață la 10 noiembrie 2009, la București.

Sculptorul Cătălin Dragoș Munteanu

Cătălin Dragoș Munteanu este un sculptor român activ la București. Datele biografice disponibile public despre acesta sunt limitate: artistul nu acordă interviuri despre lucrările sale de comandă publică și nu a făcut obiectul unor prezentări monografice în sursele consultate. Informațiile de mai jos provin exclusiv din sursele de presă legate de contractul pentru bustul lui Gheorghe Dinică și dintr-un interviu acordat publicației Elita României.

Cătălin Dragoș Munteanu este autorul a două portrete distincte ale lui Gheorghe Dinică: primul, realizat anterior contractului public, este amplasat la Cimitirul Bellu, la mormântul actorului; al doilea este bustul de la Teatrul de Comedie (2013), obiectul prezentei monografii. A realizat, de asemenea, portretele actorului Jean Constantin: un portret expus la Constanța, un al doilea portret tot la Constanța și un al treilea rămas la stadiul de ipsos (2010). Contractul pentru bustul Dinică de la Teatrul de Comedie a fost obținut "după vreo 6 concursuri", în urma unui proces competitiv îndelungat, criteriul de selecție fiindu-i favorabil: "prețul cel mai scăzut". Studiile, data nașterii și alte lucrări de for public ale sculptorului nu sunt atestate în sursele publice consultate.

Bibliografie

- Dinică, Gheorghe; Duca, Silvia, Gheorghe Dinică: o biografie, Ed. Paralela 45, Pitești, 2009. (volum tipărit)
- Silvestru, Valentin, Comedianții: Teatrul de Comedie 1961–1981, Ed. Meridiane, București, 1982. (volum tipărit)
- Cătălin Dragoș Munteanu, sculptorul: "Ca să faci portretul cuiva trebuie să-i afli spiritul" (Elita României)
- Un bust al actorului Gheorghe Dinică va fi amplasat în fața Teatrului de Comedie din București (Mediafax)
- Un bust al lui Gheorghe Dinică, dezvelit în fața unui teatru din Capitală (B365.ro)
- Un bust al actorului Gheorghe Dinică va fi amplasat în fața Teatrului de Comedie (Adevărul)
- IN MEMORIAM Gheorghe Dinică (1934–2009) (Europa FM)
- Documentar: Gheorghe Dinică, actorul care impunea prin simpla prezență (Radio România Cultural)
- Biografie Gheorghe Dinică (CineMagia.ro)
- Dinică, Gheorghe — fișă artist (DMTR.ro)
- Strada Ion C. Filitti, str. Nicolae Tonitza și str. Sf. Dumitru — Centrul Vechi (Turist în București)

## Specialiști
**Artist:** Cătălin Dragoș Munteanu (sculptor, autor)

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/bustul-lui-gheorghe-dinica