Bustul lui Corneliu Coposu

Corneliu Coposu — Bust

Bustul lui Corneliu Coposu este o lucrare de for public executată integral din bronz — atât statuia, cât și soclul —, realizată de sculptorul Mihai Buculei în 1996 și amplasată în parcul din imediata vecinătate a Bisericii Kretzulescu, în Calea Victoriei nr. 45, București, vizavi de Ansamblul monumental Iuliu Maniu și de Memorialul Renașterii / Glorie Eternă Eroilor și Revoluției Române din Decembrie 1989. Lucrarea comemorează pe Corneliu Coposu (20 mai 1914, Bobota, județul Sălaj — 11 noiembrie 1995, București), om politic român, președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (1990–1995), senator, lider al opoziției democratice postcomuniste și deținut politic timp de 17 ani sub regimul comunist.

Particularitatea plastică definitorie a acestei lucrări este că bustul și soclul formează împreună, prin forma lor comună, o cruce din bronz — o aluzie directă la crucile din cimitirele ardelenești și la suferința îndurate în pușcăriile comuniste, intenție declarată explicit de sculptor. Dimensiunile ansamblului sunt: bustul 1,05 m înălțime; soclul 3 × 0,45 × 0,43 m. Lucrarea beneficiază de iluminare specială în timpul nopții.

Geneza lucrării este inedită în contextul artei de for public românești. Mihai Buculei a realizat sculptura în trei zile, cu intenția inițială de a o expune la Galeria Catacomba. La rugămințile surorilor lui Corneliu Coposu, sculptorul a decis să toarne lucrarea în bronz. Îl cunoscuse personal pe omul politic și nu a cerut remunerație pentru lucrare. Forma de cruce a compoziției — vizibilă în proiecție frontală, în care bustul constituie elementul central și soclul brațele crucii — a fost o alegere plastică și simbolică deliberată, prin care Buculei a dorit să evoce atât rădăcinile ardelenești greco-catolice ale lui Coposu, cât și calvarul detenției sale politice.

Amplasamentul și contextul urban

Amplasamentul în parcul Bisericii Kretzulescu

Bustul lui Corneliu Coposu este amplasat în parcul din imediata apropiere a Bisericii Kretzulescu, pe latura de est a Căii Victoriei, la numărul 45, sectorul 1. Spațiul verde în care este instalat monumentul se află în incinta grădinii care înconjoară altarul Bisericii Kretzulescu, la nivelul trotuarului, vizibil atât din Calea Victoriei, cât și din Piața Revoluției. Acest amplasament îi conferă bustului o dublă expunere: spre circulația pietonală de pe Calea Victoriei — una dintre cele mai frecventate artere ale centrului Bucureștiului — și spre spațiul deschis al Pieței Revoluției.

Bustul este instalat la câțiva metri de zidul exterior al absidei Bisericii Kretzulescu, ctitorie construită în stilul brâncovenesc dintre 1720 și 1722 de hatmanul Iordache Crețulescu și soția sa Safta, fiica lui Constantin Brâncoveanu. Această proximitate față de un monument de arhitectură religioasă cu puternică semnificație istorică nu este întâmplătoare în economia simbolică a amplasamentului: Corneliu Coposu era de religie greco-catolică, iar credința sa religioasă a reprezentat un pilon al rezistenței sale în detenție. Parcul aflat în jurul Bisericii Kretzulescu este cunoscut și sub denumirea de Parcul Sala Palatului, conform clasificării administrative utilizate în Lista Monumentelor Istorice.

Relația vizuală cu statuia lui Iuliu Maniu

Amplasamentul bustului lui Corneliu Coposu în parcul Bisericii Kretzulescu stabilește o relație vizuală deliberată cu statuia lui Iuliu Maniu, situată vis-à-vis, pe scuarul rectangular din partea opusă a Căii Victoriei, la intrarea în Piața Revoluției. Privirea bustului lui Coposu este orientată spre statuia lui Maniu, iar statuia lui Maniu privește, la rândul ei, spre bustul lui Coposu. Această relație de reciprocitate vizuală transpune în spațiul public o legătură biografică autentică: Corneliu Coposu a fost secretarul personal permanent al lui Iuliu Maniu și secretarul politic al PNȚ, însoțindu-l pe liderul național-țărănist în toate misiunile și negocierile politice importante până la arestarea comună în înscenarea de la Tămădău, la 14 iulie 1947.

Cei doi oameni politici, mentor și discipol, au fost condamnați în același proces și au suferit detenții paralele în închisorile comuniste. Iuliu Maniu a murit la Sighetu Marmației în 1953; Corneliu Coposu a supraviețuit și a ieșit din detenție în 1964. Traducerea acestei relații biografice în termeni urbanistici — două monumente care se privesc unul pe celălalt de o parte și de alta a Căii Victoriei — conferă ansamblului memorial al Pieței Revoluției o profunzime narativă care depășește funcția comemorativă obișnuită a lucrărilor individuale de for public.

Contextul Pieței Revoluției și al ansamblului memorial

Bustul lui Corneliu Coposu face parte din ansamblul de monumente comemorative ale Pieței Revoluției — spațiu devenit simbol al Revoluției române din Decembrie 1989 și al luptei împotriva regimului comunist. Celelalte lucrări din zonă cu care bustul intră în dialog memorial sunt: statuia lui Iuliu Maniu (Mircea Spătaru, 1998), amplasată pe scuarul din fața pieței; Memorialul Renașterii — Glorie Eternă Eroilor și Revoluției Române din Decembrie 1989 (Alexandru Ghilduș, 2005), care include Zidul Amintirii cu cele 1.058 de nume ale victimelor Revoluției; și, mai la nord, statuia ecvestră a regelui Carol I (Ivan Meštrović, 1939, demolată 1948, reinstalată 2010). La vest, Palatul Regal — astăzi Muzeul Național de Artă al României — și la est, fostul sediu al C.C. al P.C.R., astăzi Ministerul Administrației și Internelor, delimitează contextul arhitectural al pieței.

Alegerea amplasamentului de lângă Biserica Kretzulescu pentru bustul lui Corneliu Coposu adaugă un strat suplimentar de semnificație: Coposu aparținea familiei spirituale a Greco-Catolicilor din Ardeal — o Biserică interzisă și persecutată de regimul comunist între 1948 și 1989 —, iar amplasamentul lângă un lăcaș de cult ortodox brâncovenesc evocă tocmai această lume a credinței și a tradiției transilvănene pe care regimul comunist a căutat să o distrugă. Bustul lui Coposu reprezintă astfel nu doar un monument comemorativ individual, ci un nod al unei rețele de semnificații memoriale care acoperă Piața Revoluției și împrejurimile sale.

Descrierea bustului

Forma de cruce și simbolistica

Caracteristica plastică fundamentală a lucrării lui Mihai Buculei este că bustul și soclul formează împreună, prin configurația lor, forma unei cruci din bronz. Soclul — un element paralelipipedic vertical, înalt și îngust, cu dimensiunile 3 × 0,45 × 0,43 m — constituie brațul vertical al crucii, în timp ce bustul propriu-zis, plasat pe vârful soclului și depășindu-l lateral prin umerii și brațele figurii, creează brațele orizontale. Privit frontal, ansamblul bust-soclu are astfel silueta unei cruci — nu ornamentale sau decorative, ci integrată structural în logica compoziției.

Această alegere plastică a fost declarată explicit de sculptor ca o referință la crucile din cimitirele ardelenești — specifice prin sobrietatea și verticalitatea lor — și la martiriul detenției politice. Crucea din bronz nu este un simbol adăugat figurii umane, ci este figura umană ea însăși, împreună cu soclul, transformată în cruce. Această unitate formă-semnificație este un procedeu rar în sculptura de for public românească, unde de obicei simbolul și portretul sunt elemente distincte. Tatăl sculptorului fusese el însuși deținut politic opt ani la penitenciarul Aiud, ceea ce a conferit alegerii formale o dimensiune personală și nu numai artistică.

Portretul plastic

Bustul îl reprezintă pe Corneliu Coposu la vârsta senectuții, cu trăsăturile recognoscibile din fotografiile și imaginile publice din ultimii ani de viață. Fruntea este ușor încrețită, sugerând concentrarea și gravitatea gândirii. Privirea este orientată spre trecător — nu spre un punct îndepărtat sau abstract, ci spre interlocutorul direct al spațiului public —, ceea ce conferă lucrării o funcție de interpelare, nu doar de comemorare pasivă. Expresia feței este senină, nu crispată, compatibilă cu figura unui om politic care a traversat suferința fără a-și pierde demnitatea și echilibrul interior.

Vestimentația redată în bronz cuprinde cămașă cu guler, cravată și haină — îmbrăcămintea standard a omului politic din epocă, fără niciun atribut heraldic, simbolic sau protocolar. Această alegere vestimentară plasează figura în cotidianul vieții publice, nu într-un registru al gloriei sau al puterii. Bustul se termină la nivelul pieptului, incluzând umerii și brațele superioare, cu un contur inferior care nu este drept, ci urmărește o formă ușor asimetrică, în acord cu tratamentul neformal al materialului specific lui Buculei.

Materialul și execuția tehnică

Atât bustul, cât și soclul sunt executate din bronz — aliaj de cupru cu cositor și urme de alte metale —, prin tehnica turnării. Unitatea de material dintre portretul propriu-zis și suportul său este esențială pentru coerența formei de cruce: dacă soclul ar fi din piatră sau granit, efectul plastic al crucii din bronz ar fi pierdut. Bronzul exterior capătă în timp o patină caracteristică, cu nuanțe de brun-verzui rezultate din oxidarea suprafețelor expuse intemperiilor, care modifică progresiv cromatica lucrării față de bronzul proaspăt turnat. Suprafața de execuție este variată: zonele portretistice ale feței sunt mai fin prelucrate, în timp ce suprafețele soclului au o textură mai liberă, compatibilă cu viteza de execuție declarată de sculptor.

Lucrarea are o calitate aparte în opera lui Mihai Buculei: realizată în trei zile și turnată ulterior la solicitarea familiei, fără remunerație, ea poartă marca unui gest creator dintr-o singură suflare, în care viteza execuției nu a afectat forța expresiei plastice. Această scurtă perioadă de lucru se apropie de practicile unor bozzetto-urilor renascentiste sau ale schițelor rapide în lut, în care spontaneitatea creatorului este mai prezentă decât în lucrările prelucrate în timp îndelungat. Rezultatul este un bust cu o energie interioară perceptibilă, mai aproape de o capturare a esenței personajului decât de o reprezentare exhaustivă a trăsăturilor sale fizice.

Corneliu Coposu: repere biografice

Formarea și activitatea politică până în 1947

Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914 în satul Bobota, județul Sălaj, în familia protopopului greco-catolic Valentin Coposu și a Aureliei, născută Anceanu. Familia era profund implicată în viața politică a românilor din Transilvania: bunicul patern, Grigore Coposu, era preot și colaborator al lui Gheorghe Pop de Băsești, iar tatăl Valentin Coposu fusese militant activ pentru afirmarea cauzei românești în Imperiul Austro-Ungar, închis la Vac, Szegedin și Budapesta sub acuzația de înaltă trădare și eliberat personal de generalul Moșoiu la intrarea armatei române în Budapesta. Valentin Coposu a fost deputat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918, votând Unirea. Corneliu Coposu a urmat școala primară în Bobota, liceul confesional greco-catolic „Vasile cel Mare" din Blaj și a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj.

Decisivă pentru traiectul său politic a fost apropierea de Iuliu Maniu, mentorul și modelul său de-a lungul întregii vieți. A devenit secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu — pe care l-a însoțit în toate misiunile și negocierile politice importante — și secretar politic al Partidului Național Țărănesc, funcție îndeplinită până la arestarea sa. În 1935 a fost ales președinte al Organizației Tineretului Universitar al PNȚ din Cluj. A desfășurat activitate jurnalistică la publicații țărăniste: România Nouă, Ardealul, Zorile, Dacia, Șantier, Curentul, Dreptatea, semnând uneori cu pseudonimul dr. C. Sălăjeanul. S-a căsătorit cu Arlette Marcovici, care va fi și ea arestată în 1947 și acuzată de spionaj în favoarea Franței. La 14 iulie 1947, Corneliu Coposu a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ în înscenarea de la Tămădău, organizată de Securitate.

Cei 17 ani de detenție politică (1947–1964)

Corneliu Coposu a fost deținut fără judecată timp de șapte ani. Abia în 1954, Tribunalul Militar București l-a condamnat la 15 ani muncă silnică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale". La momentul arestării era campion de haltere la categoria grea și fost boxer amator, cântărind 114 kilograme. Regimul de exterminare aplicat la Penitenciarul Râmnicu-Sărat (1954–1962) l-a adus la 51 de kilograme. A trecut prin 13 închisori și lagăre de muncă: MAI București, Malmaison, Pitești, Văcărești, Craiova, Jilava, Capu Midia, Bragadiru, Popești-Leordeni, Rahova, Gherla, Aiud și Râmnicu-Sărat. A adoptat în întreaga perioadă a detenției o atitudine demnă, refuzând orice colaborare cu autoritățile.

Soția sa, Arlette, a fost și ea arestată și condamnată pentru spionaj în favoarea Franței. A stat 14 ani în detenție, fiind eliberată grav bolnavă de cancer. A murit în 1966, fără a-și revedea soțul în libertate — Corneliu Coposu fusese eliberat în aprilie 1964, ca urmare a decretului de amnistie a deținuților politici. Eliberarea nu a însemnat libertatea deplină: Coposu a fost trimis în domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în satul Rubla, unde a trăit sub strictă supraveghere a Securității timp de doi ani. A refuzat în toată această perioadă orice compromis politic cu puterea comunistă, rămânând consecvent principiilor sale democratice și memoriei lui Iuliu Maniu.

Activitatea politică postcomunistă (1989–1995)

După Revoluția din decembrie 1989, Corneliu Coposu a redevenit unul dintre cei mai importanți actori ai vieții politice românești, asumându-și rolul de lider moral al opoziției democratice. La 8 ianuarie 1990, Tribunalul Municipiului București a autorizat funcționarea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat — primul partid postcomunist înregistrat legal —, iar Coposu a devenit primul său președinte, funcție pe care a exercitat-o până la moartea sa. A fondat Convenția Democratică Română la 26 noiembrie 1991, al cărei prim președinte a fost, asigurând astfel coeziunea opoziției față de puterea neo-comunistă reprezentată de Ion Iliescu și FSN. A fost ales senator în Parlamentul României la alegerile din 1992.

Activitatea politică postcomunistă a lui Coposu a fost marcată de o campanie virulentă de denigrare orchestrată de presa fidelă FSN, care l-a acuzat de trădare și de colaborare cu Occidentul. A fost prezent în Piața Universității alături de protestatarii din primăvara anului 1990, arătând că strategiile totalitare ale comunismului nu dispăruseră, ci evoluaseră. A primit Legiunea de Onoare acordată de Republica Franceză. Corneliu Coposu a murit la 11 noiembrie 1995 la București, la vârsta de 81 de ani, după o scurtă boală; a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București. Decesul său, la un an înainte de alegerile care aveau să aducă victoria Convenției Democratice, a fost resimțit ca o pierdere majoră pentru democrația românească. Bustul lui Mihai Buculei a fost dezvelit în 1996, la un an după moartea sa.

Sculptorul Mihai Buculei: biografie și operă

Date biografice și formare

Mihai Buculei s-a născut la 22 decembrie 1940 în comuna Mihoveni, județul Suceava. Formarea sa artistică a urmat un traseu neobișnuit: a urmat inițial o școală profesională, calificându-se ca mecanic utilaje forestiere grup electrogen. A fost remarcat de un director care, impresionat de talentele sale, l-a îndrumat spre studiile de artă. A urmat cursurile liceelor de artă din Iași și București, apoi a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" din București, specialitatea sculptură, în perioada 1964–1970. A debutat în 1969 la bienala tineretului. Din 1970 a participat la tabăra de sculptură de la Măgura, unde a obținut Premiul pentru sculptură, și în 1971 la tabăra de la Arad. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Association Internationale des Arts Plastiques.

Cariera artistică și didactică

Mihai Buculei a activat ca profesor la Universitatea Națională de Arte din București. Este receptiv la calitățile naturale ale materiei — de predilecție piatra —, în cioplirea căreia manifestă o înclinație poetică de spargere și delimitare metaforică a maselor sculpturale. Această sensibilitate față de materialitate a marcat și lucrările sale din bronz, inclusiv bustul lui Corneliu Coposu, unde textura suprafețelor reflectă viteza și spontaneitatea execuției. Între 1980 și 1984, sculptorul a cioplit în rocă de calcar cinci lucrări de artă monumentală pe Dealul Groșilor, lângă Buteni (județul Arad), la inițiativa primarului Ioan Motrea: „Fântâna spre dorul Iancului", „Fereastră pentru amintirea străbunilor", „Ultima jertfă a călărețului", „Sanctuar" și „Fântâna pentru dorul Iancului". A realizat o serie de lucrări de for public pentru Beratzhausen, din Bavaria, Germania: Argula von Stauff (bronz), Podul spre binecuvântare, Memorialul eroilor, Arborele vieții și Pantocrator. Lucrările sale se găsesc în muzee de artă din București, Botoșani, Suceava, Sofia, precum și în colecții particulare din Germania și în spații publice din Ungaria, Germania, Canada și Atena.

Opera monumentală selectivă

Principalele lucrări de for public ale lui Mihai Buculei includ: Bustul lui Corneliu Coposu (bronz), Parcul Sala Palatului / Piața Revoluției, București (1996); Statuia lui Simon Bolívar (bronz), București; Monumentul Unirii (bronz), Alba Iulia (2018); seria de lucrări din Beratzhausen, Bavaria. A propus, fără a o vedea executată, „Aripi — Monumentul luptei anticomuniste" pentru Piața Presei Libere din București — o sculptură de 28 de metri înălțime reprezentând trei aripi stilizate din oțel inoxidabil placat cu bronz patinat, concepută ca primul monument al luptei anticomuniste din România.

*

Mihai Buculei (n. 22 decembrie 1940, Mihoveni, județul Suceava), sculptor și profesor universitar, autorul bustului lui Corneliu Coposu. Absolvent al IAP „Nicolae Grigorescu" București, specialitatea sculptură (1964–1970); profesor la Universitatea Națională de Arte București; membru UAP și al Association Internationale des Arts Plastiques. A realizat lucrarea în 3 zile, a turnat-o în bronz la rugămințile surorilor lui Coposu, fără a cere remunerație.

Bibliografie

• Coposu, Corneliu, Dialoguri cu Doina Alexandru, Editura Anastasia, București, 1996. (volum tipărit)
• Coposu, Corneliu, Amintiri, Fundația Academia Civică, București, 2000. (volum tipărit)
• Hitchins, Keith, România 1866–1947, Humanitas, București, 1994. (volum tipărit)
• Monumentul lui Corneliu Coposu din București (Wikipedia România)
• Mihai Buculei (Wikipedia România)
• Artă monumentală — Corneliu Coposu, martiriul unui militant anticomunist (Curatorial.ro)
• Corneliu Coposu — ansamblu monumental (Monumentfor.ro)
• Biografia lui Corneliu Coposu (Fundația Corneliu Coposu)
• Corneliu Coposu, plimbat timp de 17 ani prin închisorile regimului comunist (Descopera.ro)
• Corneliu Coposu — Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței (Memorialul Sighet)
• Corneliu Coposu: O viață de luptă și suferință pentru România (Vocea Națională)
• Corneliu Coposu, politicianul care a visat 40 de ani la libertate (Adevărul)
• Bustul lui Corneliu Coposu — obiective turistice (Obiective-turistice.ro)
• Busturile lui Corneliu Coposu în București (Orașul lui Bucur)