# Bustul lui Avram Iancu Adresă: Str. Ion Campineanu nr. 30, Sector 1, Cartierul Centru - Cișmigiu, București An construcție: 2018 Tip ansamblu: Monumente Tip clădire: fǎrǎ Stil arhitectural: Monumente Risc seismic: fǎrǎ Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Bustul lui Avram Iancu (1824–1872), bronz pe soclu din piatră cu friză ornamentală sculptată, realizat de sculptor și profesor universitar Adrian Pîrvu, dezvelit la 5 decembrie 2018, amplasat în Parcul Sala Palatului, Str. Ion Câmpineanu nr. 30, București. Lucrare câștigătoare a Concursului pentru Portret Monumental (2011); omagiu adus conducătorului Revoluției de la 1848 din Transilvania, Crăișorul Munților. ## Articol Bustul lui Avram Iancu Bustul lui Avram Iancu este amplasat în Parcul Sala Palatului din București — Parcul Kretzulescu, mai precis spus, spațiul verde dintre Strada Ion Câmpineanu, Sala Palatului și Biserica Kretzulescu —, pe Str. Ion Câmpineanu nr. 30, Sectorul 1. Lucrarea este executată în bronz, montată pe un soclu din piatră cu friză decorativă în relief, și a fost dezvelită la 5 decembrie 2018. Autorul bustului este sculptorul și profesorul universitar Adrian Pîrvu (n. 30 iulie 1963, București). Ceremonia de dezvelire a fost organizată de Fundația Avram Iancu, cu participarea reprezentanților Primăriei Municipiului București și ai Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic. Pe soclul bustului sunt gravate: AVRAM IANCU / 1824–1872. Fotografia documentează și prezența unui ornament sculptat în relief pe fața soclului — o friză ondulată cu motive vegetale stilizate, element decorativ care diferențiază acest soclu de cel auster, rectangular, al bustului Dubček din același parc. Autorul: Adrian Pîrvu (n. 1963) Adrian Pîrvu s-a născut la 30 iulie 1963 în București. A absolvit Universitatea Națională de Arte din București în 1992, secția Sculptură — tehnici moderne și tradiționale, restaurare, profesor de desen. În 2007 a obținut titlul de doctor în arte vizuale cu teza „Corpul Uman în Sculptura Recentă — Pierdere și Regăsire", susținută la Universitatea Națională de Arte din București. Între 2007 și 2012 a funcționat ca Conferențiar la catedra secției de sculptură a aceleiași instituții, unde continuă să predea. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1993. S-a format la clasa maestrului Vasile Gorduz și profesează o artă ancorată în tradiție, cu preocupare autentică față de portret și forma anatomică. Critica de artă îl caracterizează drept un sculptor al sintezelor, cu vocație pentru arta de for public și cu înțelegerea rolului cultural și socio-educativ al acesteia. Adrian Pîrvu a câștigat în 2011 Concursul pentru Portret Monumental cu lucrarea Avram Iancu — lucrarea din Parcul Sala Palatului este astfel expresia directă a acestui proiect premiat. A câștigat, de-a lungul carierei, numeroase premii și distincții: Premiul I la Concursul pentru Monumentul Marinarilor (1993), Premiul Tineretului pentru Sculptură (1994, 1998, 1999) acordat de Primăria Municipiului București și Uniunea Artiștilor Plastici, Premiul Criticii UAP (1997), Premiul al II-lea la Concursul pentru Monumentul lui Iancu de Hunedoara (1996), Premiul al II-lea la Concursul pentru Monumentul lui Mihai Viteazul (1998), Premiul al III-lea pentru statuia ecvestră Regele Ferdinand (2010), Premiul al II-lea la Concursul pentru Portret Monumental cu lucrarea Hortensia Papadat-Bengescu (2011). Opera sa de for public include, printre altele: cinci portrete monumentale de domnitori pentru Aleea Domnitorilor din Târgoviște (2007) și portretul monumental al lui Iosif Sava (2004). A participat la concursuri pentru monumentele lui Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare (ecvestru), Mihai Viteazul (ecvestru), Regele Ferdinand (ecvestru). Descrierea bustului — compoziție și limbaj plastic Bustul îl reprezintă pe Avram Iancu în ținută de epocă, cu pălăria caracteristică și eșarfă, redate cu atenție la detaliul vestimentar. Tratarea formei este realistă, cu accent pe individualizarea portretistică și pe expresivitatea feței. Suprafața bronzului este texturată, cu zone mai lucrate în zona feței și tratamente mai libere, aproape expresioniste, în zona bustului și a veșmintelor, ceea ce conferă lucrării o dinamică vizuală și o ieșire din convenția portretului academic strict. Modelarea volumetrică are amploare — bustul este generos ca dimensiuni față de soclu —, conferind lucrării prezență monumentală și vizibilitate în spațiul public al parcului. Soclul din piatră este articulat cu o friză ornamentală sculptată în relief pe față, cu motive ondulate de inspirație vegetală — element decorativ ce conferă soclului un caracter mai elaborat față de variantele neutre din același parc, și care face trimitere la tradițiile ornamentale românești. Avram Iancu (1824–1872) — repere biografice Avram Iancu s-a născut la 19 ianuarie 1824 în Vidra de Sus (astăzi Avram Iancu, județul Alba), dintr-o familie de iobagi transilvăneni. A efectuat studiile primare la Câmpeni, Abrud și Zlatna, iar din 1844 a urmat cursurile Facultății de Drept din Cluj. Revoluționar român, a fost unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Transilvania. A organizat și condus cetele de țărani și mineri din Munții Apuseni, respingând numeroasele atacuri ale oștilor maghiare superioare numeric și ca armament — fapte care i-au adus renumele de „Crăișorul Munților" sau „Craiul Munților". Iancu a fost unul dintre inițiatorii și organizatorii adunărilor românești de la Blaj din 30 aprilie, 15–17 mai și 15–23 septembrie 1848, adunări în care s-au formulat revendicările naționale ale românilor din Transilvania. A considerat necesară unirea forțelor revoluționare române și maghiare împotriva dușmanului comun — Imperiul Habsburgic —, condiționând însă această alianță de recunoașterea naționalității române și de abolirea iobăgiei. Refuzul maghiar al acestor condiții a dus la confruntarea armată. Deviza sa de viață, gravată pe numeroase monumente care îi poartă numele, a fost: „Unicul dor al vieții mele este să-mi văd națiunea mea fericită." Înfrângerea revoluției de la 1848–1849 și compromisul austro-maghiar din 1867, care a lăsat românii transilvăneni în afara oricărei autonomii politice, l-au marcat profund. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în izolare și sărăcie în Munții Apuseni. A decedat la 10 septembrie 1872 la Baia de Criș, județul Hunedoara, la 48 de ani. A rămas în memoria colectivă ca simbol al luptei pentru drepturile naționale ale românilor transilvăneni și al rezistenței în fața opresiunii imperiale. Contextul amplasării Dezvelirea bustului la 5 decembrie 2018 s-a înscris în seria manifestărilor prilejuite de aniversarea Centenarului Marii Uniri (1918–2018). Amplasamentul în Parcul Sala Palatului, în vecinătatea imediată a Bisericii Kretzulescu și a Pieței Revoluției, plasează bustul lui Avram Iancu într-un spațiu public cu o densitate memorială ridicată, alături de bustul lui Corneliu Coposu (sculptor Mihai Buculei, amplasament lângă Biserica Kretzulescu) și de bustul lui Alexander Dubček (sculptor Vít Bojňanský, 2016, același parc). La ceremonia de dezvelire au participat reprezentanții Fundației Avram Iancu, Primăriei Municipiului București, Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic, precum și membri ai Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu" din România. Bibliografie - Adrian Pîrvu — sculptor, artist vizual, profesor (Vatra MCP) - Adrian Pîrvu — sculpture.ro (sculpture.ro) - Un bust al lui Avram Iancu, dezvelit la București (Glasul.info) - Bustul lui Avram Iancu dezvelit la București (razboiulinformational.ro) - Avram Iancu — Muzeul Virtual MNIR (Muzeul Național de Istorie a României) - Adrian Pîrvu — ateliere.net (ateliere.net) ## Specialiști **Artist:** Adrian Pîrvu (sculptor, autor) Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/bustul-lui-avram-iancu