Blocul Adriatica-Socomet
Casa Török și amplasamentul dinaintea Adriaticii (1861-1934)
Pe locul actualului Bloc Adriatica-Socomet, la colțul dintre Calea Victoriei și strada Ion Câmpineanu, se afla, cel puțin din 1861, Casa Török (Casa Török-Fialkowsky), ridicată, potrivit presei vremii, pe locul fostei Case Ghica, alături de Pasagiul Român. În 1916, clădirea era descrisă ca veche de peste o sută de ani; potrivit acelorași surse, aici locuise în tinerețe, alături de alți scriitori și artiști ai generației, poetul Mihai Eminescu. Ultimul ei proprietar, Mihail Török, murise cu puțin înainte de acel an. La parterul clădirii a funcționat, de-a lungul timpului, sub mai multe nume, o cafenea cunoscută: în epoca lui Caragiale, drept Fialcovsky (Fialkowski), iar în ultimii ei ani, drept Elysée. La etaje mai funcționau berăria Cooperativa „Mercur” și opt prăvălii, între care magazinul de lenjerie Mihăilescu și croitoria „Îmbrăcămintea”.
Problema alinierii fațadei Casei Török nu era nouă în 1916: încă din 1896, presa bucureșteană semnala același tronson al Căii Victoriei — cel dintre Bulevardul Elisabeta și Palatul Regal — drept cel mai „batjocorit” din oraș, din pricina a trei clădiri vechi, aflate în conflict cu regulamentele comunale de aliniere: casa Török, partea din Pasagiul Român aparținând lui Müller și casa Eforiei Kretzulescu. Cafeneaua Fialcovsky din Casa Török era, în acea vreme, un loc de întâlnire zilnică al scriitorilor și actorilor bucureșteni — printre obișnuiții ei se numărau I. L. Caragiale, Alexandru Macedonski, Iuliu Săvescu și actorul Petre Liciu. Localul, devenit ulterior cafeneaua-restaurant Elysée, a rămas, până la demolarea sa, un reper al vieții boeme din Piața Teatrului: o expresie a actorului Alexandru Mavrodi, „vorbe dela Elysée”, folosită pentru afirmații greu de crezut, a intrat, pentru o vreme, în vorbirea curentă a lumii teatrale.
Incendiul din 1916 și demolarea din 1934
În 1916, un incendiu pornit de la magazinul „Îmbrăcămintea” a cuprins repede întreaga clădire, provocând panică printre locatari. Evenimentul a readus în atenție regulamentul de aliniere al Primăriei Capitalei, care impunea retragerea cu cinci metri a fațadei dinspre Calea Victoriei — Casa Török fiind considerată, din această cauză, un anacronism lângă Teatrul Național, aflat peste drum. Clădirea a fost demolată în 1934; în timpul lucrărilor de dărâmare, o cărămidă desprinsă de la etajul al doilea a rănit grav un salahor angajat pe șantier.
Construcția Blocului Adriatica-Socomet (1934-1935)
Beneficiarul și arhitecții
Pe locul fostei Case Török a fost ridicat, pentru Societatea de Asigurare Adriatica — companie cu origini venețiene, una dintre cele mai importante de pe piața asigurărilor din Europa Centrală a vremii —, un bloc de birouri după planurile arhitectului Rudolf Fraenkel. Născut în 1901 în Polonia și format ca arhitect în Germania, unde s-a numărat printre reprezentanții mișcării moderniste berlineze, Fraenkel a emigrat la București în 1933, după ce regimul nazist a interzis arhitecților evrei să mai profeseze. A semnat, în Capitală, mai multe clădiri reprezentative pentru modernismul interbelic — printre care blocul cu cinematograful Scala, Blocul Malaxa și Blocul Jawol, de pe Bulevardul Magheru —, înainte de a emigra, în 1937, la Londra, iar apoi, în 1950, în Statele Unite, unde a activat ca profesor de urbanism. Sursele menționează, alături de Fraenkel, și contribuția arhitectului Dem Săvulescu; istorica de arhitectură Mariana Celac atribuie proiectul, în cartea sa din 2005, și unui arhitect Teller.
Structura și arhitectura clădirii
Blocul a fost realizat cu un schelet metalic prins în șuruburi — variantă tehnică diferită de structura nituită, folosită, în aceiași ani, la Palatul Telefoanelor —, produs integral din materiale românești de Uzinele și Domeniile Reșița. Fațada, de factură modernistă, este dominată de un turn cu ceas ce depășește cu două niveluri restul construcției, devenit unul dintre reperele vizuale ale acestui capăt al Căii Victoriei.
Darea în folosință
Lucrările de dărâmare a Casei Török, aflate în desfășurare în 1934, au precedat cu puțin ridicarea noii clădiri. Blocul a fost dat în folosință în toamna anului 1935: la 26 octombrie, „Magaziile unite de fierărie”, care reprezentau firmele Titan-Nădrag-Călan, Reșița, Uzinele David Goldenberg Fii, Industria Fierului și societatea Socomet, s-au mutat în noul „palat al societății Adriatica” — de la această din urmă firmă chiriașă avea să rămână, în vorbirea curentă, numele compus al clădirii, Blocul Adriatica-Socomet.
Chiriași și destinații de-a lungul timpului
Perioada interbelică
În anii de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, clădirea a găzduit sediul Societății de Asigurare Adriatica și birourile Magaziilor unite de fierărie/Socomet, alături de alte firme și societăți comerciale ale vremii, într-o zonă a Căii Victoriei aflată, în acei ani, în plină transformare — peste drum se ridica, în aceeași perioadă, Palatul Telefoanelor.
Perioada comunistă
După naționalizare, clădirea a găzduit întreprinderile comuniste Electrolux și Tehnometal, nume sub care este cunoscută, uneori, și astăzi — Blocul Adriatica-Socomet/Electrolux-Tehnometal.
După 1989
În anii de după 1989, clădirea a găzduit redacțiile mai multor publicații — printre care Azi, România Mare, Tinerama și Europa. În prezent, la parterul clădirii funcționează sediul postului de televiziune B1 TV.
Statutul actual și dezambiguizare
Monument istoric
Blocul Adriatica-Socomet are astăzi statut de monument istoric, clasa B. Situat la colțul dintre Calea Victoriei și strada Ion Câmpineanu, în imediata vecinătate a Palatului Telefoanelor și a fostei berării Gambrinus, rămâne unul dintre reperele arhitecturii moderniste interbelice de pe acest tronson al Căii Victoriei.
Nu unul, ci trei blocuri Adriatica
Blocul de la Calea Victoriei nr. 39 nu este singura clădire cu acest nume din București. Societatea de Asigurare Adriatica a mai ridicat un bloc omonim la celălalt capăt al Căii Victoriei, la intersecția cu Splaiul Independenței — construit în 1926, după planurile arhitectului Petre Antonescu —, precum și blocul-turn de la strada Doamnei nr. 5, din Centrul Vechi, cunoscut astăzi drept Blocul Adriatica-Tehnoimport (face obiectul unei fișe INDEX separate, vezi fișa Blocul Adriatica-Tehnoimport). Rudolf Fraenkel este atribuit, prin diverse surse, la două dintre cele trei clădiri Adriatica — cea de la nr. 39 și, cu rezerve, cea de la strada Doamnei —, ceea ce explică, probabil, o parte dintre confuziile de atribuire întâlnite în surse.
Personaje
*
Mariana Celac menționează și un alt arhitect, Teller, ca autor al acestei clădiri, în cartea sa „București, arhitectură și modernitate – un ghid adnotat” (ed. 2005). De asemenea, DavidC - (comentariu pe Monumenteromania.ro) menționează „Arhitecti N. Georgescu, C. Poppovits”
Referințe:
2024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.