# Biserica Precupeții Noi Adresă: Str. Ernest Brosteanu, general nr. 12, Cartierul Dorobanți, București An construcție: 1866 Tip ansamblu: Creștin-ortodoxe Tip clădire: 1-2 niveluri Stil arhitectural: Clădiri de cult Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Biserica Precupeții noi, din Strada Ernest Broșteanu 12, se află în mijlocul unui ansamblu perimetral care are o casă parohială mică pe mâna dreaptă cum intri în incintă. O clădire administrativă lungă e pe mâna stângă, cu spatele spre stradă. Casa Praznicală Sfântul Ierarh Nicolae e în spate. O clădire cu adevărat interesantă și spectaculoasă, în stil Neoclasic, este în stânga, până spre colțul din spate. ## Articol Biserica Precupeții Noi, din Strada Ernest Broșteanu 12, Sectorul 1, București, se află în mijlocul unui ansamblu perimetral care are o casă parohială mică pe mâna dreaptă cum intri în incintă. O clădire administrativă lungă e pe mâna stângă, cu spatele spre stradă. Casa Praznicală Sfântul Ierarh Nicolae e în spate. Dacă informația va fi confirmată, se pare că aici a funcționat o grădiniță, probabil pe vremea comuniștilor. O clădire cu adevărat interesantă și spectaculoasă, în stil Neoclasic, este în stânga, până spre colțul din spate. Acum este desemnată „Corpul C4” pe panoul de șantier de renovare. Să fi fost aici Școala 229 (fosta Școala 17)? De altfel, aproape sigur se pot desluși literele „SCO...LA” în una dintre poze, pe frontispiciul acestei clădiri. Vom reveni cu informații suplimentare, pe măsură ce le obținem. (n.r. sep. 2025) * În 1713, precupețul Constantin Miulescu a ridicat pe acest loc o biserică de lemn. Lăcașul a primit numele „Precupeții Noi”, după ocupația ctitorului. În jurul bisericii a existat un cimitir. După aproximativ un secol, clădirea s-a degradat. În 1814, măcelarul Bârcă, ajutat de enoriași, a clădit o biserică de zid. În 1865, epitropia a constatat că biserica devenise neîncăpătoare. A mărit-o în lungime, a zugrăvit-o și i-a așezat o tâmplă nouă. În 1866, în curte au fost amenajate șase chilii, închiriate prin licitație. În 1872, s-a făcut o restaurare generală. În 1873, epitropia a hotărât ca în cimitir să fie îngropați doar răposații din parohie. În 1890, cimitirul a fost desființat. În 1877, epitropii V. Blehan și C. I. Cocioveanu, împreună cu preotul D. N. Mirodot, au reparat biserica în întregime. Lucrările s-au încheiat în 1878. În 1887, argintarul Andrei Dumitru a ferecat în argint icoanele împărătești. În 1893, pictorul Anton Serafim a zugrăvit din nou biserica. Antreprenorul G. Georgescu a executat reparații interioare și exterioare. Finanțarea a venit de la enoriași și de la primărie. În 1894, lăcașul a fost ridicat la rangul de biserică parohială. În 1898, biserica a primit un policandru mare, cu 24 de lumini. Au fost aduse două sfeșnice împărătești de bronz, cu câte trei brațe. S-a montat un clopot de 333 kg. În 1914, s-a introdus lumina electrică. În 1921, s-au reparat acoperișul, tencuielile și s-a spălat pictura. Banii au fost strânși de la enoriași. În același an, Ministerul de Război a dăruit un clopot turnat la Uzinele Reșița. În 1926, acoperișul a fost refăcut cu tablă galvanizată. Pictorul Constantin Petrescu Dragu a spălat și a reparat pictura. În timpul păstoririi preotului Antipa Florescu, timp de patruzeci de ani, biserica a fost înzestrată cu icoane. Cutremurul din 1940 a produs stricăciuni mari. În 1943, preoții Nicolae Cosma și Paraschiv Dumitrescu au coordonat consolidări la ziduri și cupole. S-a construit cafasul din beton și două încăperi sub cafas, pentru depozit. S-a ridicat o scară de beton spre clopotniță. Pridvorul de lemn a fost înlocuit cu unul din zid. În 1945, epitropul, ing. Dan Capriel, a suportat costul refacerii picturii vechi și a comandat scene noi pe suprafețele încă nepictate. În 1968, cu sprijinul Patriarhiei și al credincioșilor, s-a refăcut rețeaua electrică. Pictorița Olga Greceanu a spălat și a reparat pictura. În 1993, noul paroh, Marin Comănescu, a coordonat refacerea exterioarelor. Au urmat reparații la casele parohiale și la casa cântărețului. Aleile din incintă au fost asfaltate. În 1996, după decesul preotului Nicolae Cosma, a venit preotul Filip Sorin Constantin. În 1997, icoanele au fost curățate și pictura a fost spălată de Rodica Ursachi. În 1999, la casele parohiale au fost introduse minicentrale. În 2002, după plecarea părintelui Filip Sorin Constantin în Italia, paroh a devenit pr. lect. dr. Gheorghe Holbea. Arhitectura bisericii este de factură românească. Planul este basilical, în formă de cruce alungită. Absidele laterale sunt semicirculare, la fel și altarul. La intersecția absidei și a transeptului se ridică o cupolă octogonală. Deasupra naosului se află o cupolă semisferică, pe patru arce legate monolit de ziduri. Pronaosul este acoperit cu bolți. Ferestrele sunt de factură gotică. Unele poartă vitralii. În exterior se vede o cornișă cu mai multe rânduri de profile. Câmpul fațadelor este simplu tencuit și decorat cu rozete florale. Un brâu împarte compoziția în două registre orizontale. Soclul de piatră este în spiritul stilului românesc. Zidăria este din cărămidă, legată cu var hidraulic. În curtea bisericii a funcționat Școala 229 (fosta Școala 17). În spate a existat și o grădiniță. Această informație este consemnată ca mărturie locală. Denumirea „Precupeții Noi” trimite la ocupația precupeților. Se presupune o legătură cu grădinile lui Ioanid, aflate în apropiere, cunoscute pentru culturile de legume, zarzavaturi, flori și pomi. Aceasta este o ipoteză consemnată în text, nu o concluzie documentată. Biserica are hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Ierarh Nicolae”. (sinteză din textele menționate la Referințe) Referințe: - Biserica Precupeţii Noi, Bucuresti - Biserica Precupeții Noi, cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Ierarh Nicolae” - Articole despre Biserica Precupeții Noi pe Basilioca.ro 2024: Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/biserica-precupetii-noi