Biserica Popa Tatu
Biserica Popa Tatu este vechea biserică a mahalalei Fântâna Boului, după al cărei nume a fost cunoscută la început. Primul ctitor, al unei biserici de lemn, a rămas necunoscut. În 1760, boierul Mihai Cantacuzino și logofătul Constantin Văcărescu au reclădit-o din zidărie de cărămidă, dar lăcașul nu le-a purtat numele. Biserica, cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Nicolae” și „Sfântul Ioan Botezătorul”, a fost reconstruită în 1879, iar numele sub care a rămas în istoria bisericilor bucureștene este cel al preotului care s-a ocupat de repararea ei în secolul al XIX-lea, popa Tatu. În fața bisericii, la încrucișarea vechii ulițe a Fântânii (azi strada General Berthelot) cu strada Popa Tatu, se deschide o mică piațetă. Autorii presupun că aici se afla centrul vieții sociale a mahalalei și, probabil, chiar fântâna care i-a dat numele. Tot aici ajungea Fundătura Esculap, care pornea din ulicioara Astronomului. Ion Ghica își amintea că, în 1846, când trecea noaptea pe aici cu Nicolae Bălcescu, pe maidanul din fața bisericii Popa Tatu stăteau „niște dulăi cât vițeii de mari”, care îi întâmpinau cu lătrături. Biserica apare pe planul lui Jung din 1856, în vecinătatea reședinței Kretzulescu de pe ulița Știrbei Vodă. (extras din Cezara Mucenic, Oliver Velescu, Palatul Elena Kretzulescu, Editura Vremea, București, 2021)
*
Biserica Popa Tatu (ortodoxă), monument istoric ctitorit în 1813, este situată pe Strada General Berthelot nr. 51, în timp ce pe Strada Popa Tatu nr. 45 se află o biserică adventistă care poartă același nume, ceea ce generează frecvent confuzii de localizare și identitate.
Bibliografie
- Cezara Mucenic, Oliver Velescu, Palatul Elena Kretzulescu, Editura Vremea, București, 2021
2024:
