Baza Sportivă Cireșarii se află la limita dintre cartierul Domenii și vechiul cartier muncitoresc Grivița, pe un teren a cărui istorie este legată de dezvoltarea industrială și urbană a nord-vestului Bucureștiului. Înainte de amenajarea parcului și a terenurilor sportive, aici se găsea o parte din fosta groapă Cuțarida, rezultată din exploatarea argilei pentru producerea materialelor ceramice.
Terenul a aparținut inițial inginerului Nicolae Cuțarida, fiind ulterior cedat fraților Goldemberg. Exploatarea a funcționat până în 1923, iar în 1933 terenul a fost preluat de Uzina Metalurgică Grivița, care intenționa să realizeze aici o parcelare de locuințe. Proiectul nu s-a concretizat în forma propusă.
În anul 1947, pe fostul teren industrial a fost inaugurat Parcul Copilului, amenajat ca spațiu verde și de recreere pentru locuitorii cartierului. Transformarea sa într-o bază sportivă s-a produs la începutul anilor 1950, în contextul politicilor de dezvoltare a sportului de masă promovate de regimul comunist.
Amenajarea bazei sportive, 1951–1953
În 1951, terenul se afla în proprietatea Sfatului Popular al Orașului București. În anul următor, acesta a fost transferat Ministerului Transporturilor, pentru amenajarea unei baze sportive destinate în special muncitorilor Atelierelor CFR Grivița Roșie, care numărau aproximativ 7.000 de salariați.
Conducerea atelierelor solicita construirea unor terenuri de fotbal, volei, baschet și tenis, a unei piste de atletism și a unor instalații pentru gimnastică. Proiectul prevedea, de asemenea, amenajarea de spații verzi pe aproximativ 35% din suprafața terenului.
Un document al Sfatului Popular, datat 3 martie 1952 și păstrat în Arhivele Primăriei Municipiului București, consemnează această organizare a bazei sportive.
Lucrările au fost realizate și prin contribuția voluntară a muncitorilor de la Atelierele Grivița Roșie. Sub conducerea directorului Dumitru Miron și cu implicarea sportivilor Nicu Ionescu și Gheorghe Pârcălăbescu, au fost delimitate terenurile, construită împrejmuirea și ridicată clădirea vestiarelor.
Terenul principal era utilizat alternativ pentru fotbal și rugby. În jurul său a fost amenajată o pistă de atletism cu patru culoare, acoperită cu zgură provenită de la locomotivele cu abur ale depoului CFR Grivița.
Din primăvara anului 1953, terenul a început să fie folosit de echipa de rugby Grivița Roșie.
Rugby-ul și perioada de dezvoltare
În deceniile următoare, baza sportivă a devenit unul dintre locurile reprezentative pentru rugby-ul bucureștean, fiind strâns asociată cu echipa Grivița Roșie și cu tradiția sportivă a muncitorilor feroviari.
Complexul dispunea de un teren principal pentru competiții, teren de antrenament, instalații pentru baschet, volei și tenis, pistă de atletism, spații pentru pregătire fizică, vestiare și tribune pentru spectatori.
Meciurile de rugby atrăgeau public numeros din cartierele Grivița și Domenii. Mărturiile foștilor sportivi evocă tribune pline inclusiv la unele antrenamente.
O înregistrare cinematografică din 1969 documentează un meci dintre Grivița Roșie și Progresul București, disputat pe această bază sportivă.
Deși unele inventare contemporane indică anul 1975 drept an al construcției, documentele de arhivă atestă funcționarea bazei încă din 1952–1953. Prin urmare, anul 1975 nu poate fi considerat anul înființării sale, putând corespunde unei etape ulterioare de amenajare, încă neclarificate documentar.
Declinul și tentativele de reabilitare
După 1990, baza și-a pierdut treptat importanța în sportul de performanță, păstrând însă funcții educative și recreative prin Clubul Copiilor Sector 1 „Cireșarii”.
Lipsa investițiilor și întreținerea insuficientă au determinat degradarea terenurilor, a instalațiilor și a spațiilor verzi.
Începând cu anul 2006, autoritățile municipale au inițiat repetate demersuri pentru transferul bazei din administrarea Ministerului Educației către administrația locală, în vederea modernizării sale. Au fost adoptate hotărâri în 2006, 2016 și ulterior, fără ca transferul să fie finalizat în acele etape.
La 1 iunie 2022, Ministerul Educației a redeschis baza pentru comunitatea locală, după lucrări de curățare și amenajare. Ministerul a recunoscut că, până în 2021, numeroase spații deveniseră impracticabile, din cauza vegetației necontrolate și a degradării infrastructurii.
Au fost anunțate și investiții pentru terenuri multifuncționale cu suprafață sintetică, echipamente pentru mai multe sporturi, vestiare și alei pietonale.
Situația recentă, 2024–2026
În octombrie 2024, Consiliul Local al Sectorului 1 a solicitat inițierea procedurilor pentru preluarea bazei, în vederea realizării unui complex cultural-sportiv destinat comunității.
La 3 aprilie 2025, Consiliul General al Municipiului București a adoptat Hotărârea nr. 128, solicitând Guvernului transferul terenurilor și clădirilor din domeniul public al statului și administrarea Ministerului Educației în domeniul public al municipiului București.
Hotărârea prevede menținerea destinației cultural-sportive a imobilului. Adoptarea ei reprezintă însă o solicitare de transfer, nu dovada că transferul proprietății a fost finalizat.
Documentele consultate nu confirmă finalizarea acestuia până în octombrie 2026.
Importanță urbanistică și patrimonială
Baza Cireșarii reprezintă unul dintre exemplele supraviețuitoare ale infrastructurii sportive de cartier dezvoltate în București în perioada postbelică.
Valoarea sa istorică rezultă din suprapunerea mai multor etape de evoluție urbană: exploatarea industrială a argilei, transformarea terenului într-un parc public, dezvoltarea sportului muncitoresc feroviar și utilizarea ulterioară pentru educația și recreerea copiilor.
Ansamblul păstrează memoria rugby-ului practicat în cartierul Grivița și a relației dintre marile întreprinderi industriale și infrastructura socială construită pentru angajații lor.
Prin amplasarea sa între două cartiere cu istorii diferite, Grivița muncitorească și Domenii rezidențial, baza a constituit și un important spațiu de întâlnire și socializare.
Conservarea funcțiunii sportive și a caracterului de spațiu verde reprezintă principalele elemente de continuitate istorică ale amplasamentului.
Surse documentare
Mica Ceferiadă – Cireșarii – cercetare istorică, documente de arhivă, mărturii și fotografii.
Ministerul Educației, comunicat din 31 mai 2022 – istoricul parcului, redeschiderea și planurile de modernizare.
Stadion de Cartier – Cireșarii – istorie sportivă, imagini și material cinematografic.
HCGMB nr. 128/3 aprilie 2025 – situația juridică și solicitarea transferului.
HCL Sector 1 nr. 196/2024 – proiectul unui complex cultural-sportiv.
