# Aurel Vlaicu 35 - Blocul B Adresă: Str. Aurel Vlaicu nr. 35, Sector 2, Cartierul Dacia - Eminescu, București An construcție: 2010 Tip ansamblu: Blocuri Tip clădire: boutique Stil arhitectural: Timeless classic Etichete: ansamblu rezidential, bloc, george butunoiu, imobiliar, omar akili, parcul Ioanid, property index, real estate, rezidential ## Descriere Ițele imobiliare din Lotul 22 al Lotizării Ioanid și ale celor învecinate sunt încurcate rău, și mulți ar vrea să fie uitate. Mai ales unii care investesc foarte mult într-o imagine nouă și onorabilă. Lotul 22 a fost cel în care și-a construit Vila Simona Lahovary, despre care au scris mulți: excelenta carte „Istorie Urbana – Lotizarea si Parcul Ioanid din Bucuresti in context european” a Cristinei Woinaroski, ## Articol Notă: Când am scris prima dată despre blocurile din Aurel Vlaicu 35 nu aveam toate informațiile și am crezut că toate cele 4 clădiri sunt un ansamblu, mai mult sau mai puțin unitar, având aceiași investitori. Dar nu, am aflat între timp că blocul D din spate, construit la puțin timp după revoluție, a fost făcut de un italian, care a pus mâna nu se știe cum pe aleea de trecere către Parcul Ioanid, pe care a și închis-o, desigur, și pe o bucată din curtea imobilelor vechi de acolo. Blocul B, cel elegant, dinspre stradă (Aurel Vlaicu) a fost făcut mai târziu de către Jean Stanovici, un francez de origine română, dintr-o familie cu afaceri mari în domeniul imobiliar confiscate de comuniști, dar care a reușit să refacă o parte din el în Franța, la Paris. Un cunoscător în domeniu, așadar, nu doar un simplu investitor. Acesta a cumpărat terenul de la Omar Akili, din câte se spune. Jean Stanovici avea aproape 90 de ani când a construit blocul. A murit în 2017 la vârsta de 96 de ani, făcând tranzacții imobiliare impresionante la Paris și la București până în ultima zi a vieții sale. Așadar, asemănarea între cele două texte, de la Aurel Vlaicu 35 – Bloc B și Aurel Vlaicu 35 – Bloc D vine de la replicarea textului inițial unic (prezentat ca ansamblu rezidențial) și împărțirea lui pe cele două blocuri rezidențiale distincte. (George Butunoiu – august 2023) Contorsiunile imobiliare din Aurel Vlaicu 35, Lotul 22, Dumbrava roșie 13… Ițele imobiliare din Lotul 22 al Lotizării Ioanid și ale celor învecinate sunt încurcate rău, și mulți ar vrea să fie uitate. Mai ales unii care investesc foarte mult într-o imagine nouă și onorabilă. Lotul 22 a fost cel în care și-a construit Vila Simona Lahovary, despre care au scris mulți: excelenta carte „Istorie Urbana – Lotizarea si Parcul Ioanid din Bucuresti in context european” a Cristinei Woinaroski, Profesorul și bunul meu Prieten, Dragoș Călin, vecinul lor, dar și ziariști care au încercat să documenteze măcelărirea cvartalului cu cele mai somptuoase și faimoase vile din București. Acest mic ansamblu imobiliar rezidențial din Aurel Vlaicu 35 (un ansamblu de conjunctură, ad-hoc, după cum am precizat mai sus), între fermecătorul cândva Parcul Ioanid (acum mult prea aglomerat) și încă aristocratic-fermecătoarea Dumbrava Roșie, e unul dintre cele mai discrete proiecte imobiliare din București. Zona aceea cu cele mai elegante vile mari e fabuloasă, am scris multe despre ea, inclusiv aici, pe Property INDEX: - Cele mai celebre vile din București - Villa Löwendal (Parcul Ioanid) for rent / de închiriat - Cele mai frumoase și mai scumpe străzi ale Bucureștiului ### Locurile acelea au fost fabuloase. A mai rămas ceva din farmecul lor, însă nu se mai compară cu ce știu cei care au locuit toată viața acolo, și nici cu ce îmi amintesc eu din umblările mele ca student prin locuri ascunse bine de comuniști, care le voiau uitate, dar care deveneau cu atât mai misterioase și mai de dorit a fi descoperite. Pe Lotul 22, unde Aurel Vlaicu se taie cu Dumbrava Roșie, a fost Vila Simona Lahovary, descrisă de Profesorul și Prietenul Dragoș Călin: „O situație aparte o are Lotul cu numărul 22 – Vila Simona Lahovary – strada Dumbrava Roșie nr. 13 – cumpărat după o întreagă epopee de către fiica marelui om politic conservator Alexandru Lahovary (1840-1897). Simona Lahovary (1881-1935) a fost doamna de onoare a Reginei Maria și era verișoară primară cu Martha Bibescu și nepoată de frate cu generalul Iacob Lahovary, a cărui casă (care este astăzi parte a Spitalului Cantacuzino din același cartier, situat doar 300 de metri mai spre est, pe strada Ion Movilă, în continuarea străzii Dumbrava Roșie) a fost proiectată de faimosul arhitect Ion Mincu. Familia Lahovary se trage din Asia Mică, de unde au ajuns în Țara Românească și s-au stabilit, în secolul al XVIII-lea, în zona Vâlcei. Casa Simona Lahovary Dumbrava Rosie 13 Din păcate, casa din fotografia de mai sus, aparținând Simonei Lahovary, nu mai poate fi văzută astăzi decât în această imagine. După 1989, imobilul a fost cumpărat de la moștenitorii foștilor proprietari și vândut, mai apoi. Cumpărătorii, rechini imobiliari, au lăsat-o în paragină! I-a fost distrus în mod intenționat acoperișul, pentru ca ploile și zăpezile să distrugă casa. După doar doi ani, aflată într-o situație groaznică, distrusă premeditat, vila a fost demolată. S-a intenționat construirea unui bloc pe locul extrem de prețios, situat într-o zonă excepțională, pe colț, cu două fațade, una pe strada Dumbrava Roșie 13, alta pe strada Aurel Vlaicu 35. Criza din 2008 a făcut imposibil acest lucru, din fericire, iar după câtva timp rechinii imobiliari au decis să vândă. Terenul a fost cumpărat de către Statul Elvețian, aici urmând să fie construit, într-o zi, sediul Ambasadei Elveției la București.” ### În spatele vilei Simonei Lahovary era o alee de trecere către parc, dincolo de care erau cele două clădiri denumite în textul care urmează Corp A și Corp C. Erau niște locuințe de serviciu, dar și pentru servitorii marilor care din Lotizarea Ioanid, spate în spate cu casele de pe Intrarea Ion Voicu 1 și Ion Voicu 3 – ca o paranteză fără legătură cu contextul, aici au sediul acum faimoșii arhitecți de la ADN BA, de departe cei mai citați și lăudați arhitecți în textele noastre. Aliniamentul parcelării era, așadar, prin fața acestor două corpuri care figurează acum la adresa poștală unică Aurel Vlaicu 35 și a curții lor din față, destul de largă. La scurt timp după revoluție, cineva a cumpărat ceva acolo. Încă nu știm dacă a cumpărat cele două corpuri de clădiri vechi, dar aproape sigur nu, ci presupun că au cumpărat cumva semnăturile proprietarilor și pe cele ale autorităților ca să construiască niște blocuri. Din ce ni s-a spus, se pare că e același care a cumpărat și Lotul 22, foarte, foarte probabil sirianul Omar Akili. Despre începuturile tulburi ale afacerilor imobiliare ale lui Omar Akili nu se știe mare lucru, pentru că nu exista Internet atunci și nici de la cine afla nu aveai. Acum sirianul e deja persoană publică, investitor în foarte onorabila Forte Partners, despre care am scris numai lucruri bune, dar și în proiecte imobiliare gigantice, despre care am pus câteva linkuri și aici, mai jos. ### Așadar, un italian a pus mâna pe această comoară imobiliară, cumpărând de la Omar Akili, foarte probabil. Apoi a construit primul bloc (Corp D), cel în formă de L și cu acoperișul roșu în poză, prin 1998, autoîmproprietărindu-se, pur și simplu, cu o bună bucată din parcul Ioanid. Puțină lume știa atunci despre acest bloc, fiindcă nu avea de unde, după cum am spus. Însă pentru acele vremuri era ceva fabulos, luxul imobiliar rezidențial suprem. Apartamentele foarte mari, câte unul pe etaj, circulare (în formă de L) – altă mare raritate. Prețurile erau pe măsură, aproape 1 milion de dolari un apartament (Euro abia apăruse, era folosit foarte puțin în tranzacții de orice fel) – un preț iarăși ieșit din comun, cel mai mare de pe piață la acel moment. Știu bine toate detaliile de la un prieten care a încercat să-l cumpere pe cel de la etajul 2, care era de mai mult de un an la vânzare, dar care nu se dădea din cauza prețului. Dincolo de felul în care a luat o parte din Parcul Ioanid, din poză se vede ce le-a mai rămas celor din vechiul bloc galben (Corp C). Nu mai văd nimic în jur, nu mai au nicio rază de soare, nimic! În spate nu au ferestre, sunt lipiți de casa lui ADN BA din Intrarea Ion Voicu 3, în față au acest bloc până sus, mai înalt decât ei, la vreo 4 metri în față. Cum de a fost posibil așa ceva, încă nu știm, repet… ### După mai mulți ani, în 2010, a apărut și al doilea bloc, cel alb, Corp B în numerotarea lor. Acesta ajuns la jean Stanovici, francezul de origine română (familia vine din Oltenia), care și-a reclădit businessul în imobiliare la Paris, după ce comuniștii de la București i-au furat tot. Ca să descriu mai în detaliu tot ansamblul, trebuie știut că sunt 4 clădiri la acea adresă, cu intrarea principală (inclusiv mașini) prin Aurel Vlaicu, dar și cu o poartă pietonală care dă direct în parc. Prima, pe mâna dreaptă cum intri în incintă, e o clădire simplă cu două etaje, renovată între timp, pe care scrie Corp A. Apoi în față, mare, masiv, blocul cel mai vizibil, acesta fiind Corp B. Pentru ca în spatele lui, chiar în parc, să fie Corp D, descris mai sus, și apoi bloculețul vechi cu câteva apartamente, aparent 6, după numărul cutiilor poștale – cel galben și oropsit – Corp C. Din stradă nu se vede mare lucru, de oriunde te-ai uita, din cauza copacilor din parc și a celorlalor clădiri. Însă în pozele aeriene ale lui Google se vede bine contorsiunea urbanistică din Aurel Vlaicu 35 / Parcul Ioanid și ce s-a construit acolo – cu aprobare sau nu, asta nu prea avem cum să știm, e secret de serviciu pe la autorități, desigur… În Corp A, primul apartament (o garsonieră mai mare, de fapt) se promovează pe Internet ca „Le Park” micro-hotel, adică o cameră de închiriat. În Corp C sunt câteva apartamente cu mărimi inegale, iar Corp D, bloculețul care se vede din poze că e cu adevărat chiar în parc (și care e în poza principală de deasupra textului), are șase apartamente. Pe dinafară e puțin degradat, însă în interior spațiile comune sunt îngrijite, curate, arată destul de bine pentru ceea ce sunt. ### Blocul nou, Corp B, are și el tot șase apartamente, cele mai multe sedii de firme. Printre care și Curtea Veche, cu legături directe cu Jean Stanovici - probabil chiar printre acționari. E destul de bine conceput arhitectural și construit, destul de neobișnuit pentru anii aceia și cu mult înaintea vremurilor. Linii clasice, destul de austere, spații comune strict funcționale, fără vreo intenție estetică în afară de cele strict necesare. Un bloc mic, cu puține apartamente, însă toate cu suprafețe mari – suprafața totală e de 1,700mp, deci o medie de aproape 300mp pe apartament! Un garaj mic, pentru două mașini, se pare, este doar în blocul Corp D. Garaj de parter, cu o singură ușă îngustă, se intră în șir indian, așa că trebuie să iasă cel din față ca să facă loc celui din spate. Presupun că au primit aprobarea să construiască noul bloc (Corp B) din Aurel Vlaicu 35 fără garaj pentru că au jurat că toți locatarii vor avea loc să-ți lase mașinile în curte. Ceea ce se și întâmplă, de fapt, așa că micul ansamblul rezidențial nu se mai deosebește deloc de orice bloc care nu are nimic în jurul lui, un spațiu propriu pe care să-l folosească rezidenții și pentru altceva decât pentru a ajunge la automobil. Dar e de înțeles, ar fi fost aproape imposibil, din punct de vedere tehnic, să sape sub clădirile deja existente… (George Butunoiu – octombrie 2022) Referințe: - Cu buldozerul prin Parcul Ioanid - Despre București, oameni și clădiri (III) - Bucurestiul demolarilor: top 10 cele mai frumoase cladiri carora le-am spus adio - 9 motive pentru care Onțanu nu trebuia să mai fie demult primar în București - Istorie demolata intr-un weekend - Bloc de şase etaje în locul unei vile de pe vremea reginei Maria - Casa în care a locuit Simona Lahovary va fi demolată - Vila doamnei de onoare a reginei Maria va fi demolata - Familia Doicescu, proprietara Bog’Art, se asociază cu Omar Akili, unul dintre investitorii Forte Partners ## Specialiști **Construcții:** Petcu Construct **Investitori:** Jean Stanovici Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/aurel-vlaicu-bloc%20a