„Blocul Fantomă” din Aurel Vlaicu 120
Imobilul de locuințe din str. Aurel Vlaicu nr. 120–122 (Sector 2, București) este cunoscut public drept unul dintre cazurile emblematice de construire cu încălcarea autorizației, cu o hotărâre judecătorească de desființare (demolare) pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în 5 iulie 2010. În presă și în mediul civic este tratat ca „bloc ilegal” / „bloc-fantomă”, prin asocierea dintre ilegalitatea regimului executat, dificultatea punerii în executare a demolării și durata mare a litigiilor și procedurilor administrative. Imobilul este amplasat într-un țesut rezidențial preponderent de case și imobile joase, într-o zonă în care introducerea unui volum mult mai înalt și cu o amprentă mai mare decât cea autorizată a generat conflicte de vecinătate (lumină, intimitate, însorire) și un conflict juridic între autorități / societatea civilă și constructor / beneficiari.
Cronologia autorizării și a execuției: În aprilie 2008 a fost emisă o autorizație de construire pentru un imobil cu 6 etaje. Beneficiarii autorizației au fost menționați public ca Busuioc Andrei Horia și Cucu Victor. Ulterior, în baza acestei autorizații, a fost executat un imobil cu aproximativ 10 etaje (4 etaje în plus față de autorizație), iar instanța a reținut și depășirea amprentei la sol față de cea permisă. În relatarea publică a cazului, constructorul a fost indicat ca Ion Chiriță.
Litigiile: cauze, părți și hotărâri
Procesul a fost reflectat public ca un litigiu în care s-a cerut desființarea construcției realizate cu nerespectarea autorizației, pe motiv că abaterea nu era una minoră, ci una substanțială (regim de înălțime și amprentă la sol). În presă apare explicit data hotărârii de fond: 5 iulie 2010, Judecătoria Sectorului 2, cu soluție de demolare a imobilului. În sursele publice, apar două fire narative complementare despre „cine a dus cazul” și cum s-a ajuns la soluția de demolare: un fir în care Primăria Sectorului 2 este prezentată ca parte care a acționat în instanță împotriva constructorului (inclusiv pe motivul depășirii amprentei la sol); un fir în care Asociația ProDoMo (Protecția și Documentarea Monumentelor și Siturilor) este indicată ca actor care a intentat/împins acțiunea și a urmărit executarea, inclusiv prin comunicări publice despre blocajele administrative ulterioare.
Executarea hotărârii și blocajele administrative
După hotărârea de demolare, cazul a rămas ani de zile un exemplu recurent în discuțiile despre (1) dificultatea administrativă a punerii în executare a desființărilor dispuse de instanță și (2) tendința instituțiilor de a amâna, de a invoca proceduri tehnice și de achiziții pentru proiectul de desființare și estimarea costurilor. Într-o sinteză publică HotNews (care discută precedentul stabilit ulterior de Tribunalul București în alt caz), situația Aurel Vlaicu 120–122 apare ca un reper în care autoritatea ar fi invocat necesitatea achiziției unui proiect de desființare și a unei evaluări de cost, cu un stadiu administrativ „înghețat” la nivelul anului 2014. Din informația publică disponibilă acum, nu rezultă clar, verificabil, că demolarea ar fi fost efectiv executată până la final; cazul continuă să fie citat ca exemplu de hotărâre de demolare greu de pus în practică.
Controverse publice și teme recurente
Cazul Aurel Vlaicu 120–122 este folosit recurent ca exemplu pentru mai multe controverse tipice „urbanismului de excepție” din București:
Constructorul / antreprenorul indicat în sursele publice: Ion Chiriță
În presa generalistă și în surse civice, Ion Chiriță este indicat drept constructor (și, în unele relatări, și investitor) al imobilului de pe Aurel Vlaicu 120–122. În același set de surse, este prezentat ca asociat și cu alte dezvoltări contestate sau declarate ilegale (de exemplu Calea Dudești 94 și lucrări din Parcul Tineretului), ceea ce a alimentat în timp narativul public al „recidivei” în proiecte cu probleme de legalitate.
Arhitect / proiectare
În portofoliul Terestra Design (Nicoleta Doina Toma) apare un proiect de „imobil de locuințe” la această adresă, cu anul 2006, însă în documentarea strictă a cazului „blocului ilegal” accentul surselor publice cade pe autorizația din 2008 (regim 6 etaje) și pe execuția ulterioară (10 etaje), plus litigiul de demolare. Pentru o prezentare completă, ar merita separat (într-o fișă de autor) clarificat dacă proiectul din portofoliul biroului corespunde exact investiției executate și litigiate, ori unei faze / variante / contract distinct.
Situația actuală (stare de fapt public verificabilă)
Cazul continuă să fie citat public ca hotărâre de demolare dificil de pus în executare. În lipsa unui document public recent, explicit, despre o demolare finalizată, prezentarea trebuie să trateze starea actuală cu prudență: există o hotărâre istorică de desființare (2010), iar dificultățile de executare au fost menționate în ani ulteriori. Dacă vrei, pot face o căutare dedicată strict „stadiu executare 2022–2025” în surse administrative (comunicate PS2, ISC, SEAP pentru achiziții, instanțe) și presă, dar numai pe bază de indicii verificabile (număr de dosar, număr autorizație, adresă exactă din actele primăriei).
Fișă tehnică
*
Un bloc construit ilegal, care a încălcat grosolan toate legile și normele urbanistice, pe de o parte, și pe cele legate de siguranța construcțiilor, fiind o amenințare reală pentru clădirile vecine, în caz de cutremur. Interesant este că e construit de un recidivist în materie - vezi articolele de la Referințe, mai jos... Locuitorii zonei îl numesc Blocul Fantomă. Acum e gol, e evacuat - nu știu ce s-a întâmplat cu cei care au apucat deja să cumpere apartamente în el, fiind extrem de atractiv pentru mulți, datorită poziției excepționale. (sep. 2023)
Aurel Vlaicu 120-122: La această adresă, Chiriță a ridicat un bloc cu patru etaje mai înalt decât îi permitea autorizația de construire: P+9 în loc de P+5. Primarul Sectorului 2, Neculai Onțanu, mai întâi l-a amendat, apoi, pentru că a continuat să încalce legea, i-a făcut plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2. Nici această plângere penală nu a produs efecte. Tot Onțanu l-a și acționat în judecată, cerând instanței să-l oblige să demoleze cele patru etaje construite fără autorizație. În proces, de partea primarului, a intervenit și Asociația „Pro Do Mo”, un ONG care luptă pentru conservarea clădirilor istorice și a zonelor protejate din București. Procesul s-a încheiat în 2013, printr-o sentință definitivă a Curții de Apel București. Sentința le-a dat câștig de cauză primarului și Asociației „Pro Do Mo” și i-a impus lui Ion Chiriță să demoleze etajele ridicate ilegal. Chiriță a vândut cea mai mare parte a apartamentelor din acest bloc, încasând de la fiecare cumpărător sume de ordinul zecilor și sutelor de mii de euro. Deși clădirea a fost finalizată, ținând cont de situația ei juridică, cei care au cumpărat apartamente aici nu și le pot lua în primire. Ion Chiriță a ridicat acest bloc în asociere cu Andrei Busuioc și Victor Cucu, proprietarii terenului. Busuioc este un inginer de instalații stabilit în Geneva, iar Cucu este patronul unei firme care comercializează echipamente în domeniul alimentării cu apă, Ascomi Trade Company.
Ion Chiriță își nega calitatea de beneficiar al acestor clădiri chiar și în fața instanțelor de judecată. De exemplu, ca să scape de acțiunea judiciară deschisă împotriva sa, pentru supraetajarea ilegală – de la cinci etaje, la nouă etaje – a unui bloc construit la adresa Aurel Vlaicu nr. 120 – 122, i-a spus judecătorului că el este doar un mandatar al proprietarilor terenului, nu și un beneficiar al proiectului imobiliar. Mai mult decât atât, Ion Chiriță a susținut în fața instanței că respectiva clădire fusese construită „în regie proprie”, de către proprietarii terenului: Andrei Busuioc și Victor Cucu. În același timp, Chiriță consemna blocul de pe strada Aurel Vlaicu și în portofoliul de lucrări al firmei sale, A.M.L. – Construcții Locuințe. (Această societate a dat faliment în 2013, lăsând în urmă o pagubă de 800.000 de euro.)
Procesele în care proprietarii terenurilor au fost atrași: Dincolo de beneficiile pe care ar fi trebuit să le primească, cei care s-au asociat cu Ion Chiriță la construirea acestor blocuri – proprietarii terenurilor, denumiți, în acte „proprietari beneficiari” – au trăit o amplă experiență judiciară. Au fost atrași în toate plângerile penale și în toate procesele civile deshise împotriva acestuia, în cazul fiecărui proiect imobiliar în parte. Astfel, unii dintre ei sunt chemați, astăzi, în instanță pentru a le plăti despăgubiri celor care au pierdut bani cumpărând apartamente prost executate sau apartamente care nu au mai fost predate niciodată. Pe o pagină web, Chiriță menționa clădirea de pe strada Aurel Vlaicu ca făcând parte din portofoliul firmei AML Construcții Locuințe. În instanță, însă, declara că blocul este ridicat „în regie proprie”. Pe o pagină web, Chiriță menționa clădirea de pe strada Aurel Vlaicu ca făcând parte din portofoliul firmei sale falimentare, AML Construcții Locuințe. În instanță, însă, declara că blocul este ridicat „în regie proprie”, de proprietarii terenului.
Andrei Busuioc, un inginer român care trăiește în Geneva, Elveția, așteaptă să fie executat silit în mai multe dosare în care i se cere, în solidar cu Chiriță, rambursarea avansurilor pe care cumpărătorii le-au plătit pentru apartamentele din blocul de pe strada Aurel Vlaicu. Deși, spune Busuioc, el nu a văzut niciun ban din cei încasați pentru vânzarea apartamentelor. Potrivit contractului pe care îl avea cu Ion Chiriță, singurul lui câștig ar fi trebuit să constea în faptul că primea două locuri în parcarea de la subsol și parterul clădirii, în întregime – pe care avea de gând să-l lase moștenire fiicei sale, mai puțin apte de muncă. Iar fata lui să-l închirieze și să-și ducă zilele din această rentă.
Împotriva blocului de pe strada Aurel Vlaicu, în 2013, Curtea de Apel București a dispus o sentință definitivă de demolare. Patru dintre etaje lui, ridicate ilegal de Chiriță, vor trebui desființate. Deoarece a fost construită prin încălcarea legii, clădirea nu poate fi dată în folosință, până când sentința Curții de Apel București nu este pusă în practică, iar etajele abuzive sunt date jos. Prin urmare, nici Busuioc, nici Cucu (celălalt proprietar al terenului) nu își pot lua în primire apartamentele la care aveau dreptul, prin această asociere cu Ion Chiriță. Deoarece sunt asociați cu Chiriță, pot fi, însă, executați silit, în solidar cu acesta, pentru restituirea banilor din contractele de vânzare-cumpărare ale apartamentelor din acest bloc, contracte care nu au mai fost onorate. Și niciun contract de vânzare-cumpărare nu a fost, până acum, onorat. Pentru că – nefiind dată în folosință – nimeni nu s-a putut muta în această clădire. Așadar, teoretic, Busuioc și Cucu, în calitate de persoane fizice, nu doar că nu își vor primi apartamentele care le reveneau în această clădire, dar ar putea fi buni de plată la nivelul unei sume egale cu prețul tuturor locuințelor vândute către terți.
Perspectiva este înfricoșătoare. Andrei Busuioc (78 de ani) spune astăzi, de la Geneva: „Blocul ăsta m-a îmbătrânit cu zece ani!”. (Ionuț Stănescu)
Referințe:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.