Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil - Mănăstirea „STAVROPOLEOS”; Hram: Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil
A fost ridicată de călugărul grec Ioanichie Stratonikeas drept capelă modestă a hanului său, în anul 1724. Avea plan dreptunghiular, fără turlă, abside şi pridvor. În 1728-1733 a fost mărită, în forma treflată, ornată în exterior cu un brâu. Cu timpul, hanul fiind ruinat, este dărâmat. Cutremurule produc avarii grave bisericuţei, fiind consolidată în 1852. Este apoi din nou ameninţată cu ruinarea.
Restaurarea bisericii începe în anul 1904, după planurile şi sub conducerea arhitectului Ion Mincu, care i-a redat forma originală şi pictura veche, reparată la 1909, de pictorul preot V. Damian. A căpătat o turlă nouă, brâul din piatră, acoperişul. După moartea arh. Ion Mincu, lucrările au fost continuate de arh. I. Zagoritz, fiind terminate de prof. C. Dumitrescu, în 1921. Între anii 1996-2000, s-a efectuat o nouă consolidare, scoaterea igrasiei din fundaţii şi restaurarea picturilor sub îndrumarea prof. Dan Mohanu.
Biserica are un plan triconc, caracteristic secolului al XVIII-lea. Pridvorul - elementul cel mai reuşit al monumentului, are trei arce în acoladă, sprijinite pe coloane zvelte, din piatră, cu fusuri în torsadă, capiteluri şi baze ornate cu vrejuri, rezemate pe piedestale în relief floral, legate între ele cu balustrade decorate cu grifoni. Motivul arcadelor în acoladă trilobată se continuă pe toate faţadele, în registrul inferior.
Un minuţios decor pictat reprezentând o împletitură de vrejuri şi flori, se desfâşoară pe suprafeţele zidurilor, deasupra arcaturilor trilobate, în jurul medalioanelor pictate cu chipuri de sfinţi, din registrul superior. Cornişa este şi ea pictată, sub streaşina largă a acoperişului învelit cu olane. Ancadramentele din piatră ale ferestrelor şi uşii de intrare sunt bogat sculptate, cu elemente florale. Meşterii - sculptori şi pictori cunoscuţi, au fost din Școala Brâncovenească. În interior, pronaosul mic se desparte de naos cu un perete format din trei arce pe stâlpi din zidărie. Pe naos se ridică tamburul turlei. Zidurile sunt groase de 50-60 cm.
Casa parohială cu turnul clopotniţă şi cu porticul care înconjoară pe trei părţi curtea laterală a bisericii au fost construite în anul 1899 după planurile arhitectului Ion Mincu. Ele schiţează forma hanului Stavropoleos. Sub porticele cu arcade în acoladă, este adăpostit un Lapidarium cu elemente recuperate de la biserici vechi, demolate din Bucureşti. Lăcaşul a redevenit Mănăstire de maici, prin grija părintelui paroh Iustin Marchiş; aici s-a înfiinţat „Fundaţia Stavropoleos” şi „Centrul social pentru copii Sf. Dimitrie”.
Biserica Stavropoleos este o operă de supremă armonie prin proporţie, decoraţia sculpturală şi picturală, realizate într-o unitate perfectă, fiind unul din cele mai valoroase monumente din Bucureşti. (Arh. L. S., extras din: Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea: „Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti”, vol.1, Edit. Universalia, 2005 – via Monumenteromania.ro)
*
Biserica Stavropoleos
Biserica Stavropoleos a fost ctitorită de Ioanichie, un călugăr grec originar din Ostanița, sat din Rumelia, venit la București pentru a strânge milostenii pentru eparhia Pogoniani, căreia îi aparținea. Ioanichie s-a așezat în centrul târgului, la biserica lui Ghiorma banul de pe ulița Lipscanilor, numită și biserica grecilor, deoarece era ctitoria marelui ban Ghiorma din Pogoniani. Din milele strânse de la negustorii din vecinătate a construit un han, sursă de venit mai sigură decât milosteniile, iar în curtea hanului, cumpărând terenul bucată cu bucată, a ridicat între 1728 și 1733, în spatele hanului mare al lui Constantin Vodă, aproape de capătul dinspre Dâmbovița al Podului Mogoșoaiei, biserica Stavropoleos. Ulterior, Ioanichie a devenit arhimandrit.
Kir Ioanichie a urmărit cu insistență să asigure venituri ctitoriei sale, obținând „pentru iertarea păcatelor și pomenire” donații importante: moșii bogate în țară, locuri de casă și prăvălii în București. Averea bisericii ajunsese să concureze cu cea a mănăstirii Radu Vodă, cel mai bogat proprietar al vremii. Arhimandritul și-a îndreptat atenția și spre marginea de nord a orașului, unde terenurile mahalalei Fântâna Boului aveau o valoare în creștere. Un document din 1728 arată că Marica Piteșteanu, văduva negustorului Ianache Piteșteanu, iertată de o datorie, a dăruit bisericii casa cu loc și grădină din Fântâna Boului, primind în schimb o căsuță în care să locuiască împreună cu fiica ei. Timp de aproape un secol și jumătate, biserica Stavropoleos a dobândit, a vândut și s-a judecat pentru proprietățile sale din această mahala. (extras din Cezara Mucenic, Oliver Velescu, Palatul Elena Kretzulescu, Editura Vremea, București, 2021)
Referințe:
- Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea: Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti, vol.1, Edit. Universalia, 2005 (volum tipărit)
- Cezara Mucenic, Oliver Velescu, Palatul Elena Kretzulescu, Editura Vremea, București, 2021
August 2019:
ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada Stavropoleos 4:
The building in the image exemplifies the Neo-Romanian architectural style, a movement that emerged in Romania in the late 19th and early 20th centuries. This style sought to create a national architectural identity by drawing on Romania's rich cultural and historical heritage, particularly its medieval and ecclesiastical architecture. The building appears to be a part of the Așezământul Stavropoleos, a complex that is renowned for its distinctive architectural style, which integrates elements of traditional Romanian architecture with Byzantine and Ottoman influences, characteristic of the Neo-Romanian style.
The Neo-Romanian style is marked by the revival and reinterpretation of local architectural elements, which are evident in the building's design. One of the most prominent features of this style is the use of decorative elements inspired by the architecture of Wallachian churches and monasteries. These include the use of arcades, intricate stone carvings, and the application of frescoes and mosaics.
The building’s façade is richly decorated with a series of blind arcades, which are characteristic of the Neo-Romanian style. These arcades not only serve a decorative function but also create a rhythmic visual effect that draws the eye across the façade. The use of arcades is a direct reference to the medieval monasteries of Wallachia and Moldavia, where such features were commonly used. The arcades in this building are embellished with intricate carvings, which add a layer of texture and complexity to the design. The carvings are typically floral or geometric in nature, inspired by the traditional Romanian motifs that can be found in folk art and older ecclesiastical buildings.
Another key element of the Neo-Romanian style is the use of roof structures that draw on traditional forms. The building in the image has a pronounced, sloping roof, which is covered in red tiles, a common feature in Romanian vernacular architecture. The roof is punctuated by a small tower or spire, which is octagonal and capped with a dome. This tower is reminiscent of the bell towers found in many Romanian Orthodox churches, serving both a symbolic and functional role in the architecture. The spire adds verticality to the building, contrasting with the horizontal emphasis of the arcades and creating a balanced composition.
The decorative frieze that runs along the top of the building’s walls is another feature typical of Neo-Romanian architecture. This frieze often contains religious iconography, with images of saints and other religious figures depicted in a Byzantine style. The use of such imagery connects the building to the spiritual heritage of Romania, where the Orthodox Church has played a significant role in cultural and architectural development. The frescoes or mosaics that decorate the frieze are often set within decorative borders that echo the patterns found in traditional Romanian embroidery and wood carving.
The building’s entrance is framed by a large, ornate porch, which is supported by columns or pilasters. These columns are often intricately carved and may feature capitals that are inspired by both Byzantine and local Romanian designs. The porch itself may be arched or gabled, with a deeply recessed doorway that creates a sense of depth and shadow. This feature not only serves as a focal point for the building’s façade but also provides a sheltered space for visitors, emphasizing the building’s role as a place of contemplation and spiritual refuge.
The windows of the building are typically narrow and arched, often set within deep recesses that give them a fortress-like appearance. This design not only references the fortified monasteries of medieval Romania but also enhances the building’s sense of solidity and permanence. The use of small, high-set windows is also a practical response to the need for protection and privacy in religious buildings.
The walls of the building are constructed from stone or brick, often left exposed or covered with a light plaster. The use of natural materials is a key aspect of the Neo-Romanian style, reflecting a desire to connect the building with the local landscape and traditional building practices. The masonry work is often finely detailed, with carefully crafted joints and courses that add to the building’s overall sense of craftsmanship and quality.
The fencing around the building, as seen in the image, is also indicative of the Neo-Romanian style. It is made of wrought iron and stone, featuring elaborate patterns that mirror the decorative motifs found on the building itself. The fence serves both a practical purpose—protecting the site—and a symbolic one, marking the boundary between the sacred space of the building and the secular world outside.
In conclusion, the building in the image is a fine example of the Neo-Romanian architectural style, which seeks to create a uniquely Romanian identity by drawing on the country’s rich architectural heritage. Through the use of traditional forms, materials, and decorative motifs, the building connects the present with the past, embodying the spiritual and cultural values of Romania. The intricate detailing, careful proportions, and use of historical references all contribute to a building that is both beautiful and meaningful, serving as a testament to the enduring legacy of Romanian architecture.
