Mihai Sorin Rădulescu susține (vezi Referințe) că "Reședința lui Vasile Lascăr - în care astăzi locuiește ambasadorul Slovaciei - (aceasta) este un complex de clădiri, de asemenea în stil neoclasic, cu care frumoasele case din vecinătate se află în dialog."
*
Nu știm încă cine și când a construit cele două clădiri din Str. Vasile Lascăr 41-43-45, sau dacă acestea au fost construite chiar pentru statul Ceho-Slovac, dar inaugurarea „noii locuințe a Legațiunii Ceho-Slovace” a avut loc în martie 1922. După separarea Cehiei de Slovacia, ansamblul a rămas Statului Slovac. În clădirea din stânga, renovată exemplar în 2024, sunt birourile ambasadei, iar în cea din dreapta e reședința Ambasadorului. (n.r. mar 2025)
*
Casa a fost construită în jurul anilor 1921 și se înscrie în linia eclectismului academic francez, asemenea celor mai multe exemple de arhitectură civilă, din Bucureștiul sfârșitului de sec. XIX – începutul sec. XX. Proiectul a presupus o intervenție amplă de reabilitare și consolidare, urmărind în același timp păstrarea imaginii arhitecturale. În această idee s-au păstrat o parte din elementele considerate valoroase atât la interior cât și la exterior, cum ar fi profilatura de pe fațadă, tâmplăria, mozaicul și balustrada scării de la interior. Noua propunere păstrează anvelopanta intactă, în timp ce partiurile se păstrează parțial, adaptându-se noilor cerințe. În zona de parter și etaj sunt birouri iar la mansarda 2 apartamente, un studio și un apartament cu trei camere. Spațiile de serviciu ca zona de depozitare, spălătoria, și camera centralei termice se regăsesc la demisol. Tehnicile constructive și materialele folosite au fost pe cât posibil cele tradiționale, în încercarea de a conserva cât mai mult din caracterul original al casei. (arhitecții restauratori)
*
O informație puțin credibilă: Șerban Rădulescu Zoner zice într-o cartea că o mătușa de-a sa, pe care Vasile Lascăr o luase sub aripa lui protectoare, a locuit o vreme în „somptuoasa casă a lui Vasile Lascăr din Bucuresti, care în prezent este reședința ambasadorului Slovaciei” (cartea e din 2003, deci „în prezent” înseamnă anii 2000, aproximativ). Știm că Vasile Lascăr locuia în 1901 pe strada Teilor, la nr. 65. Nu am reușit, încă, să aflăm dacă a existat vreo legătură între Vasile Lascăr și casele din str. Vasile Lascăr 41-43. (n.r. mai 2025)
*
Ceaiul dela legația ceho-slovacă: Ministrul Cehoslovaciei la București și d-na Veverka au inaugurat ieri, în str. Vasile Lascăr, noua locuință a legațiunii. Au fost invitate mai multe personalități din lumea noastră politică și artistică, precum și membri ai corpului diplomatic. În fruntea acestora din urmă, nunțiul papal strălucea în mantia sa roșie. Onorurile au fost făcute de ministru, ajutat de grațioasa sa soție, d-na Veverka, și după un bufet copios întreaga asistență a fost poftită în sala de concert unde ministrul Oscar Nedbal, noul oaspete al Filarmonicii, împreună cu violonistul Menzes, au executat Sonata în re pentru pian și vioară de Dvorak. Dna Eschen Băicoianu, cu o admirabilă voce de mezzo-soprană, a cântat câteva arii populare cehe, după care dl Nedbal a cântat la pian din noile sale compoziții.
Selecta asistență s-a amuzat mult când marele compozitor a improvizat la pian bucăți pe câte patru tonuri indicate de diferite persoane. Un accident la uzina electrică a cufundat palatul legației într-un profund întuneric, așa încât restul serbării s-a petrecut la lumina lumânărilor, dând saloanelor o înfățișare de multă intimitate. Remarc în asistență câțiva membri ai corpului diplomatic: pe dl A. Mareșalovma, generalul și dna Cernat, dl Toma Ionescu, dna și dl Gr. Trancu-Iași, dna N. Nereșescu, ministrul Iacovachi, generalul Anghelescu, mareșalul Palatului, generalul și dna E. Nicolescu, dnul Emil D. Fagure, A. de Herz, Radu Văcărescu, dna Irina Procopiu, dna Mihail Săulescu, dnul Oscar Nedbal, dna și dl C. Xen, marchiza de Belloy etc. (presa 1922)
Referințe:
Mai 2024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.